4,519 matches
-
de marș triumfal, tabloul oferă imaginea unui curent aflat în continuă expansiune. Nevoia de recunoaștere generală e afirmată cu mîndrie și chiar cu emfază. Exploratori și colonizatori de noi teritorii artistice, „contimporanii” au o acută conștiință de înainte-mergători, educatori și promotori ai gustului artistic de avangardă. Publicul - „timid” pînă atunci - începe treptat „să înțeleagă”. Membrii grupării impun „stilul nou” în toate artele, nedisprețuind „succesele practice”. Nici succesul literar nu le e indiferent (vezi considerațiile - evident, mult exagerate - privind receptarea volumelor Joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Luigi Pirandello („Dialog într-un hotel. De vorbă cu Luigi Pirandello“, în Integral, nr. 8, pp. 2-3), poetul român - viitorul suprarealist Claude Sernet, emigrat după 1930 la Paris și fondator al grupului/revistei Discontinuité alături de Arthur Adamov, erijat deocamdată în promotor al noului curent „integralist” - îi indică dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opunîndu-l lui Meyerhold: „Rămîne deci Tairoff, creatorul teatrului dinamic și constructiv. Meyerhold, creatorul teatrului stilizat și al corsetului de mătase impus ca principiu actorului”. Motivul acestei „lămuriri pentru neinițiați” — „O greșită caracterizare a două școli și o inversare a meritelor promotorilor lor de care s’a făcut vinovată o revistă tînără”. Se pare că în cauză era numărul 2 al revistei Integral, unde M.H. Maxy (ex-Contimporanul) publicase un articol intitulat „Regia scenică-decor-costum“, în care, preamărind reforma teatrală „cu accente spre desăvîrșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artă dramatică” al lui Friedrich Sternhal din Der Neue Merkur, cu un comentariu însoțitor de F. Aderca). „Revoluția teatrală” expresionistă a fost promovată în mod susținut prin intermediul altor publicații: Rampa, Revista vremii, Gîndirea și, sporadic, Adevărul literar și artistic. Principali promotori: Ion Sân-Giorgiu, Em. Cerbu, Felix Aderca, Ion Marin Sadoveanu. O mențiune specială merită în context grupul informal „Poesis” care, după cum scrie același Crohmălniceanu, „avea să se închege prin 1921. El căpătase ființă grație mai cu seamă poetului și omului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar mai ales textul însoțitor al grupajului „Le grand ballet de la poésie française modérne”, publicat în ultimul număr al revistei - adevărată profesiune de credință în funcția negativ-soteriologică, eliberatoare a poeziei). Și datorită lor, îl putem considera pe Fondane drept primul promotor important al suprarealismului francez în cultura română, înaintea publicațiilor Urmuz și unu. „Purificarea” cinema-ului merge în paralel cu încorporarea tehnicilor cinematografice în literatură/poezie. Ambele deziderate vor fi puse în practică de Fondane, autor al unui volum de „cine-poeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sporadic, poeme în limba franceză în revistele românești de avangardă, ilustrînd inclusiv prin propria sa creație „marele balet al poeziei franceze contemporane” din ultimul număr al Integralului, căruia îi dedică o vibrantă profesiune de credință. El rămîne, fără îndoială, principalul promotor extern de la Paris în România al avangardei franceze (scrie despre piesele lui Jean Cocteau și Joseph Delteil, despre romanul Le paysan de Paris al lui Louis Aragon, despre poezia lui Paul Éluard din Capitale de la douleur, despre afinitatea paradoxală dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu-și pot avea izvorul în anarhie. La cause latine est la cause de l’archie, la cause de l’ordre. Umila noastră strădanie a răsărit și ea din aceeași caldă și neclintită credință”. Admirația pentru Ovid Densusianu - teoretician și promotor moderat al artei moderne, însă la fel de sever față de simboliștii și moderniștii autohtoni ca și față de sămănătoriști și poporaniști - nu ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cosmogonie nihilistă, à rebours) se asociază mitului de sorginte platoniciană al artistului damnat, inadaptabil la rigorile unei societăți meschine și, totodată, profet al unui „nou ev” (folosesc, desigur, accepția termenului „mit” într-un sens foarte larg). George Ciprian, „profetul” Primul promotor informal al scrierilor urmuziene a fost colegul de liceu și prietenul său George Ciprian, actor de comedie și viitor dramaturg de talent. Dacă e să dăm crezare propriilor afirmații (dar și unei notițe apărute în 1931 în Contimporanul), acesta le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în ideologie culturală a regimului Ceaușescu oferă criticilor literari noi argumente strategice în susținerea lui Urmuz și a avangardei autohtone. În cuvîntul introductiv la volumul Din clasicii noștri. Contribuții la ideea unui protocronism românesc, Ed. Eminescu, București, 1977, p. 8, promotorul acestui pseudoconcept comparatist, Edgar Papu, ridica problema validării externe a „precursorilor” avangardiști autohtoni: „Trei mari fenomene de avangardă ale veacului XX, dadaismul, „absurdul”, lettrismul, fenomene de un amplu răsunet, se constituie ca efecte ale unor inițiative românești, ilustrate cu poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celei mai avansate modernități europene. Nevoia internaționalizării artistice, a evadării din anonimatul și minoratul unei periferii sufocante (fie că e vorba despre atmosfera tîrgurilor de provincie sau despre România ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scufundările acvatice, rugbiul și filatelia (cel puțin așa indica medalionul de sub fotografie), ultima carte citită: o biografie a lui Mussolini, căreia nu-i menționa autorul (de fapt citise doar primul capitol); În actuala legislatură, membru al comisiei pentru probleme sociale, promotor al unei inițiative parlamentare pentru recunoașterea importanței sociale pe care o aveau oratorii parohiali În lupta Împotriva prostituției și a comerțului cu carne vie, pentru tutela drepturilor embrionului și a recunoașterii juridice a fătului. 46,7% pâlpâia sub chipul onorabilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
conservator vesel” (cheerful conservative), pentru a atenua eticheta de conservator, asociată În mediile „liberale” cu cinismul snob și ursuz până la cruzime al claselor avute; Richard Perle, de la think‑tank‑ul conservator American Enterprise Institute, Înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz, altă personalitate republicană În domeniul securității și apărării, numărul doi la Apărare sub primul Bush. Prin Leo Strauss, Bloom l‑a cunoscut pe Alexandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sub primul Bush. Prin Leo Strauss, Bloom l‑a cunoscut pe Alexandre Kojève (născut Kojevnikov În Rusia), originalul filozof politic, educator (Între altele, mentor al legendarului Collège de sociologie parizian) și - după ultimul război mondial - funcționar internațional, cel mai important promotor al ideii neo‑hegeliene și nietzscheene a „sfârșitului istoriei și a ultimului om” (popularizată până la demonetizare de Fukuyama, Începând din 1989). Kojève apare pasager În Ravelstein, cu numele său consacrat, dar e creionat În câteva cuvinte absolut banale, care minimalizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ce înaintează în studiu, (l determin( s( construiasc( un e(antion. Așa cum sugereaz( Barney Glaser (i Anselm Strauss [1967], observatorul poate estima c( analiza datelor deja culese impune re(ntoarcerea pe teren (narmat cu noi (ntreb(ri. Ace(ți sociologi, promotori ai demersului numit "descoperirea unei teorii fondate" dau acestei etape a studiului lor numele de "e(antionare teoretic(", adic( o nou( procedur( de e(antionare necesar(. Această, deoarece cercet(torului i se pune o nou( problem( teoretic( pertinent(, care-l
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
Acceptarea oficială a sociologiei, exclusă până în 1966 drept o „știință burgheză”, a prezentat un indicator al toleranței la schimbare. Și, în fapt, sociologii s-au implicat activ în programul de schimbare, obținând o imagine accentuat pozitivă în opinia publică de promotori ai unor schimbărilor dezirabile. Complementar cu vocația reformistă, sociologia a început să forțeze procesul prin creșterea orientării critice, fapt pe care avea să-l plătească după un deceniu. • Ideologia centrată pe procesul democratic, și nu pe un model de realizat
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a principiului democrației de la conținutul ei propriu-zis - voința colectivității - la instituții precum partidele politice „adevărat democratice”, monarhia etc., ca singurele garante ale democrației, indiferent de opinia colectivității. În mod paradoxal, grupuri care se intitulau „adevărații democrați” erau în același timp promotorii unei ideologii a elitismului politic: populația nu este matură politic și ideologic, nu e pregătită pentru libertate și pentru „adevărata” democrație. Rezultatele diferitelor alegeri au fost adesea contestate sau atribuite lipsei de maturitate democratică, „prostiei”, nevoii de un „tătuc” sau
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
monitorizare: sarcina asumată de mass-media este aceea de a face colectivitatea să înțeleagă strategia și natura dificultăților, să identifice acțiunile estimate a fi devieri de la cerințele strategiei. Mulți analiști, actori principali din mass-media, apar ca păzitori ai purității strategiei tranziției, promotori ai punctelor de vedere ale instituțiilor legitime care patronează concepția strategiei: FMI, Banca Mondială, Comisia Europeană, Consiliul Europei, ale diferiților actori politici occidentali, ale presei occidentale. Orice comentariu negativ al mediilor occidentale este preluat de mass-media internă cu o satisfacție
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Împinse în pasivism, și mass-media au fost tentate să considere că singura lor modalitate de participare este supravegherea critică a guvernului, dusă până la o suspiciune generalizată. Atitudinea critică a mass-media are o structură simplă: strategia tranziției este corectă; principalii săi promotori occidentali au dreptate; guvernul e vinovat de rateurile tranziției, la care contribuie și alți actori din interior. Trimisă acasă după ce l-a izgonit pe Ceaușescu, populația avea o nevoie accentuată de participare la conducerea societății. Mass-media nu puteau compensa lipsa
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Ceaușescu; autorul mărturisește că, personal, încă din octombrie 1989, știa despre posibilitatea înlăturării lui Ceaușescu. În străinătate s-a urmărit în special crearea unui grup de opoziție, alcătuit din disidenți față de Ceaușescu, astfel încât aceștia să fie prezentați, mai târziu, ca promotori ai acțiunii de răsturnare a dictatorului (p. 23). Cazul Tökes ar fi fost astfel speculat de spionajul străin, pentru a declanșa o mișcare la Timișoara, cu sprijin logistic din interiorul țării. Un rol aparte, în rândul țărilor vecine conspiraționiste, l-
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de Silviu Brucan și Ion Iliescu (văzuți ca liderii esențiali ai momentului), ale căror măsuri democratice au fost jumătăți de măsură. Reproșurile lui Mazilu sunt următoarele: pro-sovietismul unora dintre lideri (este acuzat în special Ion Iliescu, pentru că ar fi fost promotorul ideii de a solicita intervenția trupelor sovietice, chiar dacă respectiva propunere a fost respinsă în cele din urmă); evitarea, în platforma-program a FSN, a oricăror referiri la totalitarismul comunist (astfel încât acesta să fie protejat); continuitatea cenzurii comuniste. Mazilu consideră că în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și-a ameliorat mecanismele de atragere a fondurilor (la sfârșitul anului 2006 atrăgea 816 milioane de euro). Unitățile teritoriale de autoguvernare (provenite din procesul de descentralizare) au fost cel mai mare grup de beneficiari ai fondurilor UE. Comunele au fost promotorii proiectelor europene, beneficiind de infrastructura de bază. Pe lângă administrația publică, care acoperă 74%<footnote http://www.funduszeeuropejskie.gov eng.pdf footnote> din beneficiari, finanțarea UE s-a bucurat de mare interes și în sectorul de afaceri. Planul de dezvoltare rurală adoptat
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
nivel micro-, cât și la nivel macroeconomic, aceste fonduri constituindu-se ca premisă a realizării unei infrastructuri viabile, dar și a revigorării anumitor domenii prin retehnologizare, investiții de mediu etc. Pe de altă parte, motivația alegerii investițiilor străine directe, ca promotor al competitivității, ține de capacitatea acestora de a influența convergența veniturilor, a productivității și, în cele din urmă, a competitivității economice la nivel național. În acest sens, se pot constata următoarele aspecte referitoare la investițiile străine directe: au capacitatea de
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
footnote Material elaborat după Jeremy Rifkin, op. cit., pp. 119-127 footnote>. 3.3. Scenariul unui program de privatizare considerat ideal Dezbaterile teoretice și aplicațiile practice au abordat și problematica unui model de derulare a unui program de privatizare considerat ideal de către promotorii săi; aceasta, datorită faptului că privatizările sunt procese complexe cu caracter dinamic, în continuă evoluție; ca atare, proiectele singulare, izolate, nu au sens dacă nu se încadrează într-un proces elaborat de privatizare, adică măsurile pe termen scurt să fie
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
mai ales în epoca nihilismului cu porțile deschise. În era fragmentării, a disoluției și a atomizării, uzul „metanarațiunilor” (așa cum a numit J.-F. Lyotard miturile de legitimare epistemică) rămâne totuși inevitabil. Ironia acestei situații este ilustrată cel mai bine de promotorul principal al nihilismului: „tehnoștiința”. Savanții geneticieni sau astronomi, gata să lanseze în fiecare deceniu o nouă teorie despre sensul vieții, știu prea bine foamea insațiabilă a omului după mit și logos. Această bulimie întreține de altfel și cultura postmodernă a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Pentru est-europeni, voga de care se bucură acest veritabil mesianism secular nu este cu totul surprinzătoare. Ne putem aminti cum, printr-un paradox greu de egalat, apărătorii „apostolatului social” din România comunistă au marcat tot atâtea goluri de luciditate cât promotorii „teologiei eliberării” din America latină. Urii amazoniene față de „los Gringos” îi revenea, undeva peste cortina de fier ruginit a Europei, pandantul sofisticat al școlii de la Frankfurt. Intelectuali ca H. Marcuse și Th. Adorno denunțau fatalitatea complexului consumatorului, confruntat cu „dilema” alegerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]