2,009 matches
-
a întâmplat foarte aproape de vârf sau poate chiar în vârf. INSULA COLOANE Insula Coloane este legată de Insula Taipa printr-un istm creat prin amenajări funciare. Denumirea nu are nicio legătură cu vreo coloană sau mai multe, ci provine din pronunția în cantoneză a cuvântului Gwo Lou Waan, devenit, prin transformări ulterioare, Coloane. Cu o suprafață de peste 8 km pătrați, insula este legată de Taipa prin Estrada do Istmo, alături de care se află Orașul Cotai, cu multe clădiri, printre care cazinouri
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
se dezvoltă în ritmuri accelerate în perioada preșcolară. În procesul comunicării copiilor cu persoanele din jur, în cadrul cunoașterii mediului înconjurător, are loc asimilarea rapidă a diferitelor aspecte ale limbii(adaptare după cursurile de la Psihologia Vârstelor). “La vârsta preșcolară mică, pronunția copiilor este, în general, imperfectă. Preșcolarii de la 3-4 ani nu reușesc în toate cazurile să diferențieze și să pronunțe corect anumite sunete ale limbii, omit frecvent din cuvânt sau înlocuiesc literele cu alte sunete mai ușoare. Uneori, copiii pronunță greșit
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
măsură nevoie să și termine acest act, să-i dea un profil, să fie trăsătura unui enunț care se oprește din cursă, ca să poată respira, arătând prin asta că are un suflu și că este ritmic articulat de unități de pronunție. Ca să pronunți ceva, trebuie să emiți un enunț și să și poți închide gura, după aceea, ca să respiri. Așa și propoziția (chiar dacă evoluează în fraze) are nevoie de unitatea organică simplă a respirației, care este partea mecanică a chimiei cuvântului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai presus decât isihasmul declarat sau practicat ca atare. Spus altfel: nu cuvintele rugăciunii interioare sunt definitorii pentru acest tip de spiritualitate, ci spiritul de înduplecare pe care îl conțin, întruparea cuvintelor într-o voce lăuntrică, îmblânzirea pornirilor și blândețea pronunției, acest mănunchi de înfăptuiri atestă calitatea puterii spiritului de a se face trup și de a locui în acesta. Tot așa, farmecul și fascinația slujbelor ortodoxe nu stau în exotismul limbajului, nici în solemnitatea actului liturgic, ci mai ales în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
observă călcarea conveniențelor. Ceva neobișnuit trebuie să se fi petrecut, astfel încât, derutată, tânăra doamnă a revenit la obiceiurile modestei case părintești din Buzău, așa cum ardelenii, de pildă, chiar după mulți ani de stat în Regat și după ce și-au conformat pronunția unei limbi literare, în clipele de emoție revin la dialectul lor, ca și când niciodată n-ar fi vorbit altfel. Dar, nedorind să lase niciun lucru neterminat, din obișnuința unei vieți de muncă ordonate și riguroase, Profesorul continuă să vorbească, ridicându-se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tuturor acelora cari-s familiarizați cu legea mișcărei filozofice. Imană în natura lucrului cumcă celui laic [î]i rămân ascunse multe arcuri și multe aspirări prin care e susținut și mărginit în sine edificiul nostru. CULTURA TONULUI (A VOCEI) 1. PRONUNȚIA FĂRĂ DIALECT ȘI FĂRĂ VICIU Limba este materialul cu care se servește actorul la sensibilizarea coprinsului (fondului) poetic. Acest material trebuie așadar făcut capabil de-a reda intuițiunea unei lumi ideale. Așadar organul are a fi curățit pentru espresiunea adevărului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înrădăcinat e o piedică desăvârșită pentru un actor, piedecă prin care el, chiar având un talent caracterizător mare, totuși e avizat la rangul numai a unui comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul dă pronunției coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul dă pronunției coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii, trebuie să se facă auzit într-un mod care să ne lase a înțelege că avem a face cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu cu forma individuală a aceleeași lucrări a unei provincii. Tezaurele spiritului națiunii, în care ea și-a esprimat ființa ei cea mai adâncă, nu pot fi ascultate decât iar într-un element analog și amăsurat acestui concept. Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adâncă, nu pot fi ascultate decât iar într-un element analog și amăsurat acestui concept. Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Aceasta-i pronunția națională, iar nu cea locală. Cu cât e mai ideal și mai general înțelesul, fondul celor vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbite, cu-atîta mai pregnant el pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretinde pronunția generală, cultă, a națiunei de mediu al comunicărei; cu-atît mai mult îi contrazice o pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național. Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma neamăsu rată a unui dialect; numai forma ușoară a conversațiunei, față cu care nu facem pretențiunile stricte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceea pentru că din gura unei fete frumoase chiar o prostie-ți place s-o auzi, mai ales când acea prostie nu e stupiditate ci zisă numai din naivitate. Aicea așadar nu ne lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung, și se face centrul discuțiunei dintre oameni culți, atuncea coloritul dialectului face deja o impresiune jenantă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu-atît mai zgârietor o să influințeze asupră-ne contrastul ce l-am dezvoltat mai sus. Căci aicea contradicțiunea oratorului înrădăcinat pe de o parte în spiritul local, făcîndu-se pe de-alta reprezentantul unui fond general, contradicțiunea se manifestă oarecum simbolic în pronunția lui cea colorată de dialect. Și oratorul trebuie-așadar să caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca oratorul politic or religios mai poate influința încă prin fondul pe care-l pertratează și-l provoacă din pieptul său, daca poate să nulifice lipsele pronunției și genantul dialectului prin însușiri mari a orațiunei sale, precum o logică impozantă, o putere de convingere imanentă în adâncimea sufletului său, și prin personalitatea plină de entuziasm și inspirată, daca le poate face toate astea, da! însă la actor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se pronunță o personalitate proprie, deosebită, căruia-i privim lesne printre degete dacă ni se prezintă ca o ființă de-o nuanță prea individuală. Însă actorul, el desfășură un fond ideal și care aparține artei (nu lui). De-aceea și pronunția trebuie să corespundă cu desăvârșire cu idealitatea fondului, adecă și sunetul sensibil trebuie să fie un purtător acomodat intuițiunei poetice. A doua iar actorul intendează tezaurele poetului, el nu stă ca oratorul, ca un individ înaintea noastră, care-și poartă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate ierta cu mult [mai] degrabă un defect dialectic decât actorului. de Dezvoltarea noastră se pronunță totodată prin asta absolut și ne-ncongiurabil pentru legea emancipărei de dialect pentru artiștii reprezintători. Actorul să fie liber de dialect, va să zică el să aibă pronunția curată a națiunei. Germanii sânt într-astă privință mai puțin stricți decât francezii. Francezii au în capitala lor centrul nu numai pentru viața lor politică și [ci] și pentru artea și știința lor. C-un astfel de centru se unesc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin toate provinciile, pentru de-a se întoarce iar în centrul din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru de-a se întoarce iar în centrul din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
centrul din care a pornit. Parisul dă impulsul și prin urmare și norma pentru toate mișcările. De la artiștii reprezintatori ai capitalei, și anume de la cei din Theatre francais, francezul cere pronunția adevărat franceză, pronunția de model. Astfel scena este vatra pronunției culte, naționale. Actorul își {EminescuOpXIV 287} cunoaște această pozițiune a sa și de-aceea și simte îndatorirea de-a întrebuința o îngrijire deosebită în privința acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu i-ar ierta neciodată o negligență. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestei părți a artei sale; într-asta publicul nu i-ar ierta neciodată o negligență. Cu toată mediocritatea întîmplătoare a producțiunilor, mai toți membrii împlinesc totuși această datorie impusă pregnant de cătră public, dătoria de-a fi curați de orce pronunție jenantă, nenațională. Într-asta privință e între actorii francezi o cultură formală și tehnică nemărginit mai întinsă decât la noi. Stricteța publicului singură îl educă pe actor într-asta. Noi germanii lăsăm într-astă privință să ni ofere lucruri până
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și actori cu talente mari, cu amor nediscutabil pentru artea lor, că nu stârpesc o samă de lipse ale dialectului și ale pronunției
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]