1,877 matches
-
din salariul zilnic, pentru susținerea efortului de război. Până și copiii au trebuit să doneze în mod simbolic o parte din micile lor economii pentru a susține efortul de război. Este clar că toate aceste acțiuni au fost mai degrabă propagandistice, dat fiindcă majoritatea efortului de război era susținut prin exporturile de petrol, dar au avut un rol important în mobilizarea întregii populații în jurul liderilor religioși. De asemenea, au fost restricționate importurile de anumite produse. Pe plan politic, dat fiindcă republica
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
acestea se adăuga teama de bombardamente și mai ales, de atacuri chimice, cu atât mai mult cu cât opinia publică internațională și ONU nu mișcaseră un deget pentru a condamna toate aceste crime de război comise de irakieni. În ciuda efortului propagandistic al regimului, tot mai puțini voluntari se prezentau la centrele de recrutare. Dat fiindcă tot efortul de război de până atunci se bazase pe mobilizarea întregii populații, declinul acesteia făcuse ca povara luptelor să apese în principal pe armata regulată
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
la menținerea ordinii în zonele devastate de război, dar numai alături de forțele de poliție. De asemenea, în multe din imaginile din epocă se văd femei înarmate, păzind diverse obiective, dar nu pe front. Multe imagini cu copii înarmați sunt strict propagandistice sau pur și simplu, simple amintiri din război. Copiii din imagini nu au uniforme, ci doar îmbrăcăminte de tip militar, fără insemne militare. Nicăieri, în imaginile făcute pe front de către corespondenții de război, nu apar copii sau adolescenți. Chestiunea cu
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
armata și-a mărit efectivele cu 400 000 de voluntari. Bazându-se pe numărul celor care ar fi împlinit 19 ani în 1982, ar rezulta că diferența este reprezentată de tineri sub 19 ani, șamd. Irakienii au folosit în scopuri propagandistice cca. 300 de iranieni, despre care afirmau că ar fi prizonieri de război, presupuși a fi în vârstă de 15 ani sau chiar mai puțin, deținuți într-un lagăr la Al-Ramadi, la cca. 100 km vest de Bagdad, fără însă
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
și Agitație, fiind cooptat membru al Biroului Comitetului orășenesc de partid București, apoi secretar al acestuia. În 1964, a fost promovat adjunct al șefului al Secției de Propagandă și Agitație al CC al PMR. Din 1966, legăturile sale cu domeniul propagandistic au încetat. A fost încercat câțiva ani ca prim-secretar la Brașov. A revenit, după trei ani, pe funcție, în Capitală, ca membru al Consiliului de Stat. În aceeași perioadă, la începutul anilor '70, a "crescut" constant în funcții. A
Gheorghe Pană () [Corola-website/Science/308337_a_309666]
-
membru de origine germană din conducerea Partidului Comunist Român respectiv a Partidului Muncitoresc Român. În unele lucrări, cu orientare antisemită, numele său apare grafiat eronat ca Emeric Stöffel, pentru a lăsa impresia că nu este șvab ci evreu, cu scopul propagandistic de a demonstra că singurii vinovați pentru comunism ar fi evreii. În anul 1930 a devenit membru al Partidului Comunist Român. A fost arestat în anii 1935, 1936 și 1939. După 23 August 1944 a lucrat ca reporter la publicația
Emmerich Stoffel () [Corola-website/Science/308348_a_309677]
-
România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film au afirmat că filmul a avut un scop propagandistic, realizat la comanda politică a conducerii statului. Astfel, la sfârșitul deceniului 7 al secolului al XX-lea, tinerii absolvenți de facultate primesc repartiții la țară, refuzându-li-se posturi în orașele mari, în urma unui decret al președintelui țării. Ca urmare
Căsătorie cu repetiție () [Corola-website/Science/308346_a_309675]
-
a fost cea de a doua divizie de voluntari români constituită în U.R.S.S., cu scop exclusiv propagandistic, din prizonieri de război români, care au trecut de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război) și comuniști români refugiați în U.R.S.S. Avea comandant pe gen. Mihail Lascăr, căzut prizonier în bătălia de la Stalingrad iar că
Divizia Horia, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/308350_a_309679]
-
al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile din filmele "Sfârșitul nopții" și "Buletin de București". Criticii de film au afirmat .Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul a avut un scop propagandistic, realizat la comanda politică a conducerii statului. Astfel, la sfârșitul deceniului 7 al secolului al XX-lea, tinerii absolvenți de facultate primesc repartiții la țară, refuzându-li-se posturi în orașele mari, în urma unui decret al președintelui țării. Ca urmare
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
capul în nori sau dăscălița uscată și exactă ca științele pe care le predă, într-o comico-melodramă îmbibată de sentimentalism, dar și cu încercarea cinstită de a aborda mentalitatea ultimilor ani de liceu.”" Unii autori au menționat existența unor elemente propagandistice, fără ca filmul să devină în-sine un film de propagandă. Deși nu l-a înscris printre filmele cu conținut politic și propagandistic al epocii comuniste, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, a remarcat totuși că
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
și cu încercarea cinstită de a aborda mentalitatea ultimilor ani de liceu.”" Unii autori au menționat existența unor elemente propagandistice, fără ca filmul să devină în-sine un film de propagandă. Deși nu l-a înscris printre filmele cu conținut politic și propagandistic al epocii comuniste, jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, a remarcat totuși că în acest film se afirmă ideea că uzina și șantierul sunt „singurele locuri unde se trăiește cu adevărat”.
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
Plauen cel Bătrân, a trimis scrisori mai multor monarhi vest-europeni prin care bătălia era descrisă ca o luptă împotriva păgânilor demonici. Această apreciere a fost mai apoi preluată de numeroși cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au fost folosite în scopuri propagandistice de ambele tabere, numeroși autori străini au supraestimat tăria armatelor poloni-lituaniene într-o încercare de explicare a dezastruoasei înfrângeri a teutonilor. Într-o cronică prusacă se spunea că ""forțele regelui polonez erau așa de numeroase, că nu există număr suficient
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
unei regiuni autonome, considerând că un "Cămin național evreiesc sovietic" va fi o alternativă ideologică la sionism, care considerau că problema evreiască putea fi rezolvată numai prin crearea unui teritoriu evreiesc în „Țara Promisă”, Palestina. Birobidjanul devenea astfel un argument propagandistic împotriva sionismului, o ideologie care rivaliza cu marxismului printre evreii de stânga. Propaganda sovietică a izbutit să atragă mai multe mii de evrei veniți în Birobidjan din afara Uniunii Sovietice, inclusiv câteva sute de deziluzionați de experiența sionistă din Palestina. Posibil
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
prieteni, sau sfetnici adevărați și nu s-a destăinuit în scris, sau verbal, așa că adevărul a rămas ocult. Primii coloniști evrei au sosit prin anii '30 ai secolului trecut, regiunea a fost promovată la statutul de regiune autonomă, iar campania propagandistică pentru convingerea unui număr cât mai mare de evrei să se mute în zonă a fost intensificată. Printre instrumentele propagandistice sovietice s-au aflat afișele, romane, ziarul idiș „Der Birobidzhaner Shtern” (Биробиджанер Штерн - ביראָבידזשאנער שטערן, „Steaua Birobidjanului"), o
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
evrei au sosit prin anii '30 ai secolului trecut, regiunea a fost promovată la statutul de regiune autonomă, iar campania propagandistică pentru convingerea unui număr cât mai mare de evrei să se mute în zonă a fost intensificată. Printre instrumentele propagandistice sovietice s-au aflat afișele, romane, ziarul idiș „Der Birobidzhaner Shtern” (Биробиджанер Штерн - ביראָבידזשאנער שטערן, „Steaua Birobidjanului"), o trupă de teatru, sau filmul în idiș "Căutătorii fericirii", care descria povestea unei familii evreiești americane, care fugise de criza
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației (evadați - ""Republikflucht"" în germană): de la 2,5 milioane, în perioada 1949 - 1962, la numai 5.000 - între 1962 și 1989. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
ca legătură între Ministerul de Război cu Hitlerjugend (HJ, organizația tineretului hitlerist), în Înaltul Comandament al Sporturilor Militare, branșa Hitlerjugend-ului ocupată cu activități paramilitare: exerciții de teren și trageri. În 1937, Rommel a supravegheat pregătirile și taberele HJ, împărțind lectură propagandistică despre soldații germani, în timp ce inspecta cazărmile și exercițiile. Simultan, a făcut presiuni asupra lui Baldur von Schirach, conducătorul HJ-ului, să accepte un contract de prelungire a implicării armatei în antrenamentul Hitlerjugend-ului. Schirach interpretează aceasta ca pe o transformare a
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
lansată de către membrii Aktionsgruppe Banat teza despre ¨decesul¨ literaturii în limba germană din România ca urmare a emigrării tinerilor autori timișoreni în RFG. Cunoscutul poet Wolf von Aichelburg s-a revoltat replicând astfel: «[...] este o aroganță stupidă și o minciună propagandistică din partea grupului Wagner-Müller-Totok, exagerând rolul lor ca groparul acestei literaturi, fiind susținuți de către un docent neamț [din RFG] neinformat, cum este domnul Solms din Marburg. Horst Schuller Anger, istoric literar si jurnalist din Brașov, respinge afirmația că membrii cenaclului Aktionsgruppe
Grupul de Acțiune Banat () [Corola-website/Science/302302_a_303631]
-
să îi facă pe germani să accepte acest lucru și dacă se poate, să îl privească cu ochi buni. La semnarea Tratatului din Munchen, în 1938, Goebbels știa că vasta majoritate a germanilor nu dorea război, folosindu-și toate resursele propagandistice pentru a combate ceea ce el numea : "psihoza de război", făcându-i pe germani să aibă sentimente de ură față de cehi și simpatie pentru germanii din Sudeți (Vestul Cehoslovaciei). După ce puterile vestice au acceptat cerințele lui Hitler cu privire la Cehoslovacia, Goebbles a
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
de sovietici, în orășelul Terijoki - azi Zelenogorsk, a fost creat pe 1 decembrie 1939 un regim marionetă, o așa-numită Republică Democrată Finlandeză, avându-l în frunte pe Otto Ville Kuusinen. Crearea acestei republici s-a făcut atât în scopuri propagandistice și diplomatice (guvernul lui Kuusinen a devenit singurul guvern finlandez recunoscut de URSS), dar și în scopuri militare (rușii sperau ca socialiștii din armata Finlandei să trădeze). Această republică a existat doar până în 12 martie 1940, fiind încorporată în RSS
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
puterii. Schmitt este creditat și cu unele lozinci(de exemplu: "Stat total - război total") sau definiții (de exemplu: "Spațiul mărit geostrategic legat de o interdicție a intervenției puterilor din exteriorul spațiului"). Fraze de acest gen au fost utilizate cu succes propagandistic, chiar dacă nu au fost direct legate de numele lui Schmitt. În 1935 Schmitt a susținut în mod public argumentul rasist și antisemit prin caracterizarea legilor rasiste de la Nürnberg (""Nürnberger Rassengesetze"") ca o "constituție a libertății" (). Această afirmație era o exagerare
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
duse de publicații cum ar fi "Facla", condusă de N.D. Cocea sau "România Muncitoare", condusă de Cristian Racovski. Dacă pe timpul neutralității, presa filo-germană s-a menținut în anumite limite, odată cu intrarea României în război, a fost declanșată o amplă campanie propagandistică, unul din obiectivele principale fiind familia regală. Acum sunt puse în circulație cele mai multe dintre așa-zisele „dezvăluiri” privind incapacitatea regelui de a conduce țara sau imoralitatea și venalitatea reginei. Campania autorităților comuniste (1948-1964) Regina Maria a fost una din primele
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
sunt aspru criticați în primul rând pentru pentru așa-zisa „cotropire” a Basarabiei, act determinat, în opinia istoricilor comuniști,de faptul că familia regală a României devenise „"instrumentul politcii antisovietice a puterilor imperialiste"”. În una din aceste lucrări cu caracter propagandistic antimonarhic, Regina Maria era caracterizată ca fiind „"agentă a capitalismului englez și executantă docilă a directivelor guvernului englez"”. Alexandru Gârneață, un alt așa-zis „istoric”, a publicat prin 1948-1949 o carte despre " Adevărata istorie a unei monarhii. Familia de Hohenzollern
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică, teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă. Interbelic este un adjectiv cu sensul general "care are loc între două războaie" sau "dintre două războaie". În vorbirea curentă, termenul s-a specializat spre a desemna perioada cuprinsă între Primul Război Mondial și Al Doilea Război
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
prusacă s-a înrăutățit. În timp ce anumiți istorici consideră satul Nemmersdorf un simbol al crimelor de război ale Armatei Roșii în Germania în timpul celui de-al doilea război mondial, există critici care afirmă că este vorba de fapt de o acțiune propagandistică menită să schimbe percepția asupra crimelor de război naziste, prin punerea semnului de egalitate între acțiunile reprobabile ale Armatei Roșii și cele ale Wehrmachtului. Există autori sovietici care și-au manifestat dezaprobarea pentru acțiunile răzabunătoarea ale sodaților sovietici. Lev Kopelev
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]