3,259 matches
-
fost uciși de agenții NKVD-ului sovietic. Făcând aceasta, era pentru a aminti, împotriva bunei gândiri dominante, ceea ce Arthur Koestler numea "similitudinea funciară" care unește regimurile stalinist și național-socialist1. Dar nu se putea accepta acest lucru. Și, disprețuit, tratat drept provocator, a trebuit să fug cu lașitate în huiduieli. Antropologul G. Balandier, pe care îl însoțeam, m-a ajutat în acest sens. Mi-a adus puțin mai târziu servieta pe care o abandonasem urmăritorilor! Suntem în 1980! Și puterea intelectuală numește
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Jaspers face referire, în câteva dintre analizele lui, la "comunicarea existențială" ca fundament pentru orice cultură. Voi adăuga că aceasta este întotdeauna, în perioada sa de început, anomică. Contravine normelor stabilite, reînnoadă adesea relația cu vechile valori. Este șocantă, chiar provocatoare, prin aceea că nu mai ascultă de constrângerile acceptate în comun ale vieții sociale. Dar fără a dori să o canonizăm a priori, o astfel de anomie nu este mai puțin instructivă pentru cei care fac din luciditate o marcă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise s-o fixeze drept în față, în tăcere și fără a fi câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei inconfundabil, pe care în zilele de școală îl remarcase de departe, iar acum îi era adresat lui în exclusivitate. Ce-ți trece prin cap? îl întrebă Geta fără a avea aerul că o interesează
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în formarea și dezvoltarea morală a omului (ep.ad Lucilium 88). Mai multe epistole (ep.20, 45, 48, 49, 82, 88, 109) condamnă cu severitate subtilitățile, discuțiile și argumentele sofistice (cavillationes)5 ale dialecticienilor considerate de filozof drept inutile, sterile, provocatoare de confuzie. Seneca, în Ep.89, crede că filozofia poate fi divizată în trei părți: știința Morală, Naturală și Logică. Cea din urmă are drept finalitate decelarea adevărului, eliminarea falsului (tertia proprietates verborum exigit et structuram et argumentationis, ne pro
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
-i scrisul”. Anchetatorul îl privea insistent, așteptând măcar un cuvânt de la Toaibă. Neprimindu l, a reluat vorba: Tu ai auzit de ocnă? Am auzit! Gura!... Dacă tot ai auzit, atunci află tu că ocna te mănâncă! Nu avem nevoie de provocatori și sabo...de cei care pun bețe în roate noii orânduiri! Aiștia nu au loc decât la ocnă sau la zid!!! Acum ieși! Te căutăm noi. De asta să nu duci grijă! N-oi duce grija asta, că am destule
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Dar era din ce în ce mai greu. Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulți. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îndrăzneam nici să respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu apariția o femeie îmbrăcată aproape în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă bucur de nimic, de când nu făceam altceva decât să-mi sporesc spaimele. Acum, holbîndu-mă la femeia aceea goală, totul îmi dispăruse din minte. Nu mai eram decât un trup biciuit de dorință. Îi vedeam pulpele strălucitoare, sexul și ochii provocatori. Nu scotea o vorbă, dar mă privea într-un fel care mă scotea din minți. Luase o floare și o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros din mine, în vreme ce ea își
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu-i genul meu. Mi-a promis că-mi cumpără o vilă în parcul Fiiipescu. ― Strașnic cadou de nuntă! Face să te măriți cu el, ma parole! ― Te cred, n-o să mor fată mare! Dolly vorbea tare, gesticula și râdea provocator, încît pietonii întorceau capul după noi. I-am atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La cei 20 de ani ai ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și altruism. Ei bine, rolul esențial în recalibrarea ființei și convingerilor mele l-au avut întâlnirile reciproc vampirizante cu tinerii. Empatizând cu liceenii infinit mai mult decât cu studenții. Teenagerii sunt fascinant de tulburi, deschiși cu inconștiență, aprig turmentați, monologali provocatori de dialog războinic, anarhici, dar și năprasnic ampren tabili. Studenții sunt, cel puțin din perspectiva mea, lavă răcită, simțuri obosite, energie birocratizată, obsesia CV-ului, a jobului, mercantilism, fițe, sictir. La liceele „Eminescu“ din Călărași, „Al. Lahovary“ din Vâlcea, „Bacovia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
La Roche. Tocmai în ciuda prejude căților privind nepotrivirea planurilor și antinomia așteptărilor, am decis că face să mă duc. Mai ales că, deși om de vizui nă, conservator și tabietliu, recunosc că mă dau în vânt după experiențe noi, bine provocatoare. Astfel că, luni 27 februarie crt. pe la șapte seara - oarecum vinovat că familia și prietenii mei se nghesuiau la Ateneu ca martori la dialogul dintre Amos Oz și Gabriel Liiceanu -, eu mă holbam la unul dintre noile blocuri de sticlă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu drag amețit de „sacul bunicii“ Adrianei Bittel și de hâtrul bunic vâlcean al lui Marius Chivu, de cartofii făcuți roate pe plită, bureții, laștele, gulașul și sălvăița din copilăria Ioanei Nicolaie, de prăjiturimea aristocrată evocată de Ioana Pârvulescu, de provocatorul aliaj de alivenci și creveți etalat de Gabriel Liiceanu, ori te lași umilit de mărturisirea Gretei Tartler („eu, care nu mai mănânc carne de la 28 de ani, decât de Paști și de Crăciun“), pretutindeni ai ocazia să înțelegi în ce măsură „rezistența
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Dar ia să vezi, peste doar câteva momente, cum anestezia își face efectul. Vă rog să mă credeți: dacă injectezi cu calm și bună-credință euritmiile, nu le rezistă nimeni, oricât de groase ar fi carapacea cinismului, rezistența blazării, sarcas mul provocator, nesimțirea și ignoranța auditoriului. E de ajuns să le citești liceenilor, cu pricepere și dăruire, din Levantul lui Cărtărescu, recent reeditat la Humanitas. De acord cu Lidia Bodea: mi-e groază să mă întreb câtă lume mai știe ce, cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția că anticii aveau aceleași ipocrizii ca noi. Ce să facem, totuși, cu acest adevăr? Nu ne-ar rămâne decât să acceptăm că preotesele Afroditei, care se culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
provocate de dispariția prematură a iepurașului. Așa cum am mai spus, lucrurile nu au de fiecare dată o curgere lină și netulburată. Ele capătă mereu câte o întorsătură, de cele mai multe ori neașteptată și, mai ales, nedorită. Cel mai des, provocatoare de necazuri; cel mai rar, aducătoare de bucurii. Ca, de exemplu, și acum. înțelegând ea, Manuche, că asocierea cu Garçon este direct amenințată de un faliment prematur și catastrofal, ceea ce ar fi însemnat o lumină total nefavorabilă aruncată asupra întregului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
de seamă că inspecția nu-1 privea, se eclipsă, plin de presimțiri rele. Cu tot raglanul neplătit, Lică simțea că furia i se urcă; accese pe care ușuraticul Trubadur le avea uneori. Pricinile căutate de Ada erau tot mai absurde, mai provocatoare. Lică se conținea abia, 190 furios și decis: "O las să isprăvească și ies pe ușă fără să mă uit la ea, și pentru totdeauna". Un fel de bucurie îi venea la gândul libertății de altădată, regăsită. Era ultimul cal
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înăuntru, din maliția planurilor lui, din triumful calculat în sine și ou sine, din nepăsare de altceva și altcineva decât gustul lui... O umbră de surâsuri. Deși Lina auzise vorbele lui clare și bine conturate, nu o izbi înțelesul lor provocator, o izbi surâsul... își bătea joc de ea ... râdea... Și el ca și Lică! Fu operația inversă a tuturor intențiilor cu care venise: gravitate, pocăință, indulgență, precauție, bunătate, lașitate, toate se întorceau pe dos. In demersul ei era, pesemne, cuprins
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Dacă primul volum al „Călătoriei mele” a pornit dintr-un impuls propriu și am ezitat mult timp să-l public, cel de al doilea și-a aflat ființă datorită unor îndemnuri și provocări din afară, în sensul că eram întrebat provocator și insistent: „Pe când cel de al doilea?” Mulțumită acestor provocări am răspuns în august trecut, la exact trei ani de la apariția primului. După al doilea, aceiași prieteni mi-au pus aceeași întrebare. În forul meu interior mă gândeam că s-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
decurge travaliul, ca la 11 august 2009, domnia sa îmi expediază prin poșta română volumul II al cărții citată pe care îmi scrie următoarele: „Domnului Ion N. Oprea (I.N.O.), cu toată dragostea și recunoștința mea perpetuă, pentru îndemnul repetat și provocator ca să scriu. În concluzie vă pot socoti, pe drept cuvânt, ca unul dintre coautorii acestei strădanii. Același, Alex. Mânăstireanu”. Din subtitlul prozei primite (călătoria continuă) cititorul neavizat înțelege că mărturisirile sale memorialistice din primul volum se continuă prin volumul (II
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
decurge travaliul, ca la 11 august 2009, domnia sa îmi expediază prin poșta română volumul II al cărții citată pe care îmi scrie următoarele: „Domnului Ion N. Oprea (I.N.O.), cu toată dragostea și recunoștința mea perpetuă, pentru îndemnul repetat și provocator ca să scriu. În concluzie vă pot socoti, pe drept cuvânt, ca unul dintre coautorii acestei strădanii. Același, Alex. Mânăstireanu”. Din subtitlul prozei primite (călătoria continuă) cititorul neavizat înțelege că mărturisirile sale memorialistice din primul volum se continuă prin volumul (II
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
PREFAȚĂ Constantin Slavic optează pentru un titlu neutru (Blândețea) și pentru un subtitlu provocator (Proze scurte și de neuitat), noua sa carte, tipărită la Editura Pim - Iași, 2o1o, adăugându se unui lung șir de opuri ce-l recomandă acum drept cel mai prolific prozator al spațiului literar vasluian. Dacă adăugăm că este și cel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
joc de mine, mi-am zis. Cum să nu știu că era fratele mamei? Am știut chiar foarte de timpuriu că era, cum zicea mama cu respect, "primul domn din neamul nostru". Își lăsase capul pe spate, în stilul lui provocator, teatral, și aștepta. Undeva, în depărtare se zăreau turlele celor două biserici din Lisa. Una alb-argintie, mai înaltă, cealaltă, ca de aramă coclită, mai scundă. Jenat, încurcat, căutam o explicație care să nu-l rănească, să nu scurme prin leziuni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
puteam vedea totul fără să mă dau de gol. Și așteptam să treacă minutele. Preferam să trebuiască să am răbdare, numai să nu pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în balcon și se apleca peste grilajul de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în balcon, nu mă mai dezlipeam din spatele hârtiei de camuflaj de unde spionam. Nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dezlipeam din spatele hârtiei de camuflaj de unde spionam. Nu i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce doamna blondă dispărea, mă întorceam la lumea din cărți. 20. Câți ani au trecut de-atunci? Eram (avea dreptate "unchiul George") un "mucos" în care se trezeau simțurile, încă tulburi, pe un fond romantic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]