37,224 matches
-
1956-1958 a îngrijit și prefațat o ediție de Opere alese, în două volume, extinsă ulterior, în anii 1959-1965, într-o ediție de patru volume, dar tot de Opere alese, prefațată de Dumitru Micu. Alte scrieri, editate selectiv în volume de proză sau note de călătorie, vor beneficia de asemenea de îngrijirea și comentariul adecvat al lui Teodor Vârgolici. La concurență, Gheorghe Cunescu se va ocupa și el de editarea unor volume de publicistică. În 1967, Teodor Vârgolici publică o monografie Gala
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
unui mai vechi "socialism evanghelic". Dar spiritualitatea ortodoxă a unei părți din publicistica sa și din comentariile la învățătura biblică nu putea fi acceptată oficial. Era dintre scriitorii agreați și opera lui a fost promovată selectiv de către regimul comunist, îndeosebi proza de ficțiune și publicistica militantă de simpatie socialistă, în spiritul începutului de secol XX. O primă tentativă de editare sistematică a eșuat chiar în 1949, rămânând, fără nici o explicație, la primul volum de Opere, apărut în îngrijirea autorului. Teodor Vârgolici
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
Opere, ce promite integralitatea operei literare. Nota asupra ediției nu e destul de clară în privința intențiilor de a restitui integral opera publicistică și opera teologică. Vom vedea îndată de ce. Lucrurile merg bine preț de câteva volume. În primele două sunt restituite prozele scurte (I, 1994; II, 1996), în următorul apar însemnările de călătorie (III, 1997), iar apoi, într-o succesiune firească, romanele (IV, 1998, și V, 1999). Volumul VI (2000) cuprinde scrieri de exegeză teologică, evocări de istorie literară și articole pe
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
viețuitoare atât de diferite între ele... regele animalelor și bietul de măgar. Am ales fabula aceasta nu numai fiindcă este mai puțin cunoscută, dar și pentru stilul ei mai ușor. E din Cartea a doua, numărul XIX. Versiunea mea, în proză, sună așa: Leul și măgarul la vânătoare Regele animalelor și-a pus în cap într-o zi să vânătorească (de la giboyer, singurul poet francez din sec. 17 căruia-i place să mascheze verbele, n.n.), deoarece își serba ziua, vânatul unui
La Fontaine și autocenzura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10539_a_11864]
-
Securitate și, în 1960, a fost arestată din nou pentru câteva luni în procesul atacării furgonului de bani al BNR. În perioada de relativă deschidere din a doua parte a anilor ‘60, Ioana Cantacuzino a reușit să publice șapte cărți proze scurte și romane sub pseudonimul Oana Orlea. În anul 1980 se stabilește în Franța. Cele indurate în închisoare au ajutat-o să scrie o carte autobiografica despre tinerețea să furată publicată la Editions Seuil, din Paris. Ea își semnează cărțile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în revistă și în cărțile mele de memorialistica. Titluri din opera să: La Nord de Tahiti ( română, germană și engleză), Aprilie în Auckland, Între indieni și Trapperi, Între Bisturiu și Stetoscop, Indienii - o antologie, Omule alb, ascultă-mă” ( antologie de proza și poezie indiană), Ultimul cartuș din tranșee, Între dragoste și datorie, Dincolo de orizonturi, Călătorii pe două continente (cu Ines Coroianu), Ultimele cuvinte ale unor oameni iluștri,Lexicon, Ena (roman-saga), Lungul drum spre Laguna Hills, Jandarm la împărata, Simboluri și mesaje
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ca niciodată, ține-mă sub urmărire Și-mpreună, prima dată Să mergem spre nemurire! Editor și scriitor Și-a-ncropit o editură Ce lucrează cu mult zel, Singur, la maculatura, O semnează numai el. Superficiență Petre e de pus în râma Teatru, proza, epigrama, Sonete sau poezie Publică și apoi scrie! Aviz medical De nu trăiești în zadar și mănânci pe la toți Sfinții Ce-s trecuți în calendar Și-ai săpat groapă cu dinții! Osânda Unui despot „luminat” I-au intrat zilele-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea pelinul, Adus de vrăjitoare, Din tainul Păstrat pentru impudice fecioare. Mă-mpleticesc în proza Dar am versul - O salvatoare doză - Pentru mersul Pe sârma-ntinsă lumii sub hipnoză. Și scot nervos o spadă De lumină, Cănd dracii-n a lor sfada Vor să-mi țină Destinul scurt, pe vârful lor de coadă. Veniți, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un mod de a surprinde scurte și rapide „flaschuri” din orizontul ei de observație, pe care le consemnează, precum schițele unui nou tablou, din tuse nervoase și grăbite. Tehnică de lucru ne trimite în zona de întretăiere dintre poemul în proza, eseu, aforistica și tabletă, adică un gen hibrid, experimentat și anterior de autoare, în cartea „Fără nume”, tablete-șotron, Târgu Mureș, 2006. Toate la un loc și niciunul ca atare. E de fapt un melanj de improvizații, imagini, meditații, cusute în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de seară umblă boală incurabilă, ca un neguțător de sclave albe... (...)/ Secolul despre care scriu ziarele nici nu există decât așa, ca un pandantiv ruginit printre faldurile și păienjenișul dintr-un muzeu părăsit.” Puterea de seducție a unei astfel de proze stă în gamă largă de asociații multicolore desfășurate, la fel ca un caleidoscop arătat la bâlci sau ca un joc de artificii și focuri bengale, proiectate pe o zariște albastră, fără sfârșit. Cadențate sau nu, ele cad în rafale că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Părintele Dumitru Stăniloaie scria despre el: „Am observat la poet o mare modestie, o fugă de exprimări și o demnitate care nu caută să se impună, evitând politică și controversele, vorbirea de sine. Sunt un mare admirator al poeziei și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment de taină a realității, propriu poporului român, precum proza lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și prozei lui. Socotesc că poezia lui Vasile Voiculescu este cea mai substanțială și mai originală poezie românească după aceea a lui Eminescu, deoarece exprimă, în comparație cu orice altă poezie românească, un sentiment de taină a realității, propriu poporului român, precum proza lui desfășoară mai pe larg acest sentiment. Avem în această operă o marcă românească de mare autenticitate, fără să fie o declarație naționalistă superficială” (Sfântă Treime sau La început a fost Iubirea, 2005). Poezia să, născută în foc, nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trebuie să rateze cât mai multe genuri literare, dar nici nu trebuie să fie cizmar, după spusă bătrânului Hegel referindu-se la estetician, ca să știe unde-l strânge cizma. Marian Barbu poartă dimensiunea poematicului în structura făptuirilor sale, fie ale prozei, fie ale reflecției critice, în pofida despărțirilor de gen, ce par și se doresc radicale. Ea îi stă retrasă într-un orizont privilegiat, din străfundurile psihismului, de unde dă semne și participă prin determinări la conexiuni din zona intelectului și a reflexiei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lui Urechiă începe să semene, sub pospaiul literar, cu o carte de drept. Semnalmentele acuzatului - vegetale microscopice (zîmbim...). Da, însă, merge logica mai departe, dacă sînt vegetale, se cultivă. Adevărat. Facem, și astăzi, cultură de microbi. Pe urmă, înapoi la proza de moravuri (variate, deci, exerciții de stil...), căci "savanții, ființe eminamente indiscrete, și-au băgat microscopul până și-n alcovul microbilor." Trecem, și aflăm mai apoi unde trăiesc microbii, și cu ce profesiuni utile se ocupă, atunci cînd nu fac
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
cîteodată, doar cîteodată, acceptabil, o carte tot despre viața asta măruntă, egală, în care intră și croitorie, și cleveteli, și vise, și literatură. Întîlnire la Paris, volumul Adrianei Bittel în care Compania (Adina Kenereș, mai exact) aduna, prin 2001, unsprezece proze. M-am gîndit, recitindu-le, că femeile au, cel puțin virtual, înzestrarea de a face dintr-o rochie veche una foarte nouă și la modă, de-a folosi petice de lume dusă ca accesorii în mare vogă. Asta se întîmplă
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
verzi, ca în acvariul îngust unde pui să-ncolțească o tulpină de bambus. Mici colivii, legănate de minimul curent pe care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza numită roman, hors concours în clasificările criticii, a Soniei Larian e o scriere apăsată, într-o piele care se scorojește și se fărîmă, un fel foarte dur, genul de duritate pe care-o au, uneori, numai poeții, de-a spune
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
idei din care-ți amintești, din cînd în cînd, cîte ceva, le urmărește Adriana Bittel. Și fiindcă am venit, dinspre Academiei pe Bulevard, oarecum la braț (fără s-o fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc să stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest fapt este și mai evident în proza indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice ale unei ciudate formații se exprimă acolo printr-un lirism neguros al scepticismului și al decepției sociale. Lăsându-se în voia temperamentului, E. Lovinescu ar fi fost un conservator, un
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Catedră de Antropologie Culturală a și predat cîțiva ani, pentru ca apoi să lucreze ca asistent cercetător la Muzeul Țăranului Român în perioada de tristă amintire a directoratului lui Dinu Giurăscu. Deși atît de tînăr reușise să publice trei cărți de proză (Povestiri cu înjurături, Dincolo de frontiere și O limbă comună), a mai apărut în altele două colective (Povestiri mici și mijlocii și Cartea cu Euri) și a coordonat două volume de istorie orală. De altfel, format pe lîngă Sorin Preda și
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
bine, atunci trebuie să demonstrezi cu cîte o carte că ești scriitor." Cartea cu care Ioan T. Morar a făcut o primă demonstrație ( va fi urmată, aflăm, de alte, mari - și secrete... - romane în pregătire) a primit premiul național de proză al Ziarului de Iași, oferit de un juriu format din Alexandru Călinescu (președinte), Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Nichita Danilov, Codrin Liviu Cuțitaru și Gabriel Horațiu Decuble. Tot despre cărți, dar de pe la alții, scrie Casiana Ioniță, sub titlul întrebător Cui i-
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
caracterizează și românul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit. Chiar dacă miza acestui român este mai mică decît cea a mult premiatului Cruciada copiilor, publicul tot mai larg al Florinei Iliș nu va fi dezamăgit în urma acestei noi întîlniri cu proza scriitoarei preferate.
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Acest postmoment se cheamă în cazul demonstrației de față trans-roman, ceea ce vrea să spună, "romanul iese din matcă și trebuie să-i îngăduim să migreze, chiar dacă, pentru moment, nu-l putem defini ori clasifica." Dar ce anume deosebește trans-romanul de proza pre-modernistă? Un text modernist e ușor de identificat de obicei, din cauza frondei lui foarte previzible împotriva normei verbale și narative. O frondă de limbaj, după cum am văzut - deși nu putem ignora concepția despre ființa umană ca victimă a subconștientului și
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
după o pauză al doilea romancier, dar sfîrșitul mi se pare cam moale. - Am alt sfîrșit, răspunse primul romancier, scoțînd din buzunarul jiletcii o cutioară de sidef. Mi-a lăsat cutia cu purici mie." Așa că romancierul "împroprietărit", care-și drămuiește proza în foiletoane, trece la treabă. Era într-o vreme cînd "țara", ca titlu, ca temă, se purta. Doar că el îi scoate altă față, nu gravă, cum erau și cele desenate în respectul tradiției, și celelalte, întocmite din crize și
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
colț de est. A introdus, bunăoară, moneda Kanci, într-o economie, vă dați seama, de sictir. Mai apoi, după cîteva scene proto-urmuziene, în frizerie, sau în capitole numite Emulații ori Elogiul omului uscat, Arghezi începe să-și pună poeziile pe proză (sau invers...), pasionîndu-se, ca de-obicei, după tipuri de estropiați. Amestecă, retușor de rebuturi în parte grațioase, anatomia transpirată cu delicateți de vers. Despre niște fire de păr: Era cenușa blondă, roșcată sau neagră a unei romanțe fumate." Monografia de
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
curând regăsite... Concomitent, au fost date la iveală și filele unei lungi nuvele dramatice, mai amplă, numită Prea frumoasa Angela... Mă opresc deocamdată la paginile de istorie, propriu-zise, în care un scriitor veritabil depune mărturii asupra epocii sale trăite. Stilul prozei românești deseori suplinind ist Admirând talentul autentic al lui Georgică, după cum stăruia să-i spun, prietenește, mă văd obligat să particip la publicarea în revista România literară a acestor memorii de epocă descoperite recent, punând de astă dată un titlu
File de istorie de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10620_a_11945]