8,957 matches
-
ca interbelicul să lege rod modernist, un gol în care s-a putut afirma. Vizibilitatea lui, pe seama unei concurențe diluate, o remarcă, într-o prefață ca o mică istorie a receptării, Al. Săndulescu. Dovadă de ce capricioasă damă este faima, un prozator care ar fi avut ceva de spus și care merită, chiar și azi, cercetat cu atenție, a fost acoperit de melodia unei poezii de recitare. Cu ea se umple acest prim volum de Scrieri. E riscant, chiar foarte riscant, să
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
gânduri, câteva ore bune pentru a-l citi cu o atenție specială pe Bogdan Popescu; iar după ce aceste ceasuri se vor fi încheiat, va resimți disconfortul de a nu fi el cel dintâi care-l etalează publicului pe (aproape) necunoscutul prozator Bogdan Popescu. De a fi descoperitorul și totodată agentul de promovare al unui scriitor ce merită, în tot cazul, remarcat. Ce i-ar rămâne de făcut cronicarului, în aceste condiții? Întâi de toate, să treacă pragmatic peste minorele orgolii personal-profesionale
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
dincolo de comportamentul banal și aparenta lor lipsă de miză în contextul social al timpului. Rezultă de aici o poezie gravă, încărcată de tensiune, a cărei semnificație constă mai degrabă în ceea ce se ascunde dincolo de cuvinte. Ca și alt scriitor bănățean, prozatorul Daniel Vighi, Ioan Flora are capacitatea de a redesena destine, prin simpla înșiruire a obiectelor din arealul celor în cauză, din mici întâmplări lipsite de eroism, dar nu și de semnificație, sau din consemnarea nudă, fără comentarii a comportamentului lor
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
sentimentul întâlnirii cu terra incognita. Într-adevăr, istoriile pe care le aduce Corin Braga la suprafață sunt nebănuite, uluitoare, iar maniera în care le știe țese într-o tramă proprie dezvăluie și aici, unde te-ai aștepta mai puțin, pe prozatorul care s-a afirmat prin romanele onirice ale unui început de ciclu și un jurnal de vise bine primit la vremea apariției. Cercetarea comparatistului pune și problema limitelor tradiționale ale demersurilor de natură științifică din câmpul umanisticii. Mai corespund oare
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații evocatoare dintre cele mai suculente. Alături de fina capacitate de analiză a angrenajelor cerebrale pe care o dovedește, se arată foarte atent la pitoresc ca și la poză (modul regizat, ticluit al imaginii umane), pe care le descrie
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
de tehnici compoziționale, elemente de construcție epică și trucuri bine venite. Toate, deprinse de tânărul scriitor pe băncile unei anumite școli de proză: cea a generației '80, minus ramura textualistă. Jurnalul oferă câteva fragmente revelatoare asupra modului în care un prozator deja format își concepea (la propriu și la figurat) literatura. Să vedem: "Am stat iar în spital și nu prea am avut ce citi. Și mă uitam în ziare la niște sondaje despre tinerii care nu mai citesc în ziua
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
o rână, în propriul pat, pentru ca multele șezuturi oltenești să aibă unde poposi, în timp ce gurile înfulecă praz și alte delicatese. În plin haos spitalicesc și în această atmosferă halucinantă, absurdă, de râsu'- plânsu', Sorin Stoica își păstrează reflexele condiționate de prozator. Dincolo de postura lui omenească, jalnică, de boala care îl mușcă pe dinăuntru, meseria de povestitor nu se pierde. Și nici umorul consistent, vital al acestor episoade petrecute într-un decor sinistru. Întreg jurnalul îmi pare, totodată, amuzant și serios; la
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
Bassani iar în ani mai apropiați de noi, de Rosetta Loy și Niccolo Ammaniti. Scriitor lombard (născut la Sondrio în 1937, stabilit în Anglia la Brighton), Gianni Celati este prezent în lumea literară de mai mult de trei decenii. Critic, prozator, traducător de beletristică și metaliteratură din engleză și franceză, profesor de literatură anglo-americană, el a debutat în 1971 cu volumul Comiche, urmat de Le avventure di Guizzardi, 1973, Finzioni occidentali. Fabulazione, comicita e scrittura, 1975, La banda dei sospiri, 1976
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
literatura e un mod de expresie absolut anacronic. în epoca cinematografului și a televiziunii, literatura și-a pierdut prestigiul. Totul se confecționează pe scară industrială din prelucrarea valorilor create cu decenii și secole în urmă. Scriitorii de azi - poeți sau prozatori - au devenit niște tehnicieni aserviți undelor electromagnetice. De aceea veritabilii scriitori mari ai timpului meu ori au abandonat literatura (ca Malraux), ori s-au sinucis (ca Hemingway), ori au ancorat în absurd, singura modalitate literară contemporană care mai poate însemna
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Tudorel Urian Toată lumea este de acord că Mircea Horia Simionescu este unul dintre autorii emblematici pentru proza românească din a doua jumătate a secolului XX. Formula care l-a făcut celebru, "ingeniosul bine temperat" îi vine ca o mănușă acestui prozator greu de clasat pentru care fiecare nouă apariție editorială înseamnă o altă formulă stilistică, spre admirația cititorilor și uimirea criticilor. Cu o inteligență narativă puțin comună, Mircea Horia Simionescu își surprinde mereu cititorii prin abordări deloc uzuale în tradiția prozei
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
replici de demult revenite surprinzător în minte prin inexplicabile capricii ale memoriei. Nu toate tabletele din componența volumului pot fi însă încadrate în această categorie. Există și texte perfect raționale, inclusiv polemice, precum cel intitulat Bietul dicteu automat, în care prozatorul ia atitudine împotriva criticilor care trag concluzii după citirea cu superficialitate (în cel mai fericit caz) a cărților despre care scriu. Criticii care procedează în acest fel aduc mari deservicii literaturii. Potrivit autorului ei demisionează de la chiar menirea lor și
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
înaltele sale funcții formatoare. Poate de aceea, îmi mai spun, epica, lăsată de izbeliște de criticii importanți, a preluat ea (recunosc că adesea forțat și amatorist) opera de școlire" (p, 74). Pentru a preîntâmpina astfel de interpretări superficiale în viitor, prozatorul își propune ca la următoarele sale volume de povestiri să anexeze și câte un ghid de întrebuințare în care să explice toate subtilitățile narative, astfel încât lectura să fie una fără echivoc, indiferent de pregătirea și atenția cititorului/comentatorului. Lipsa de
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
care "condamnă societatea pe care a condamnat-o însăși istoria. Nu fac aici, ține a preciza, o apreciere de valoare, ci constatarea unei atitudini sociale și politice. Talentați sau mai modest înzestrați, tineri sau vîrstnici, în cărți strălucite sau mediocre, prozatorii noștri se află pe o poziție de protest social și politic față de societatea burghezo-moșierească. Prin aceasta, ei împărtășesc atitudinea poporului nostru și se află, deci, pe locul care li se cuvine". Privilegiat între privilegiați, autorul Drumului fără pulbere susține cu
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
coeziune al volumului. Altminteri, aproape fiecare text face trimitere la poezia lui Șerban Foarță. Sunt prezente nu doar holorimele devenite un soi de ex libris al scrisului său, dar și unele motive și jocuri de cuvinte devenite celebre. Pe alocuri prozatorul Șerban Foarță nu ezită să-l citeze pe mult mai celebrul poet omonim: "Viitoarea Avenue Foch era faimoasă, de mult, prin foșnetele ei. Faimos avea a fi, pe urmă, și mareșalul eponim prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
Simona Vasilache Frate al unui prozator pe care, de la o vîrstă încolo, te faci că uiți că l-ai citit, epigramist între pahare, Păstorel a fost și poet. Versuri strînse în Caiet i-au apărut la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, în 1943 la, deja
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
cerceta mai de aproape. I-o îngăduia și relația lor personală. Dar, dacă te uiți azi la portretele făcute de el, e greu să nu remarci că aparatul lui clipea mai familiar și mai apăsat, oarecum complice, cînd vedea un prozator. Bănulescu, Fănuș Neagu, Mircea Nedelciu, Costi Stan aproape că sînt pipăiți de obiectivul lui Cucu, în timp ce față de poeți nu își permitea aceeași intimitate. Fotografiile pe care el le face criticilor sînt mai curînd respectuoase. Nu se bagă în sufletul lor
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
care încetează să mai fie un discurs placat asupra producțiilor unor epoci. în demersul Mihaelei Mancaș se intră în dinamica structurilor interne prinse sub lupă. Semnificative sînt astfel observațiile îngemănării romantismului cu realismul, ceea ce dă un farmec aparte scriiturii multor prozatori din creația românească, ferită de convulsiile mutațiilor uneori prea bruște din sfera occidentală, mai ales cea franceză. în repetate rînduri cercetătoarea se referă la proza lui Eminescu, care, deși romantică, ocupă un loc unic, fiind o adevărată apoteoză a descrierii
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
așa ceva. Partizanii desființării sunt câțiva tineri scriitori teribiliști, căutați cu lumânarea de Cotidianul pentru declarațiile lor stârnitoare de oarecare vâlvă. Când a inițiat mai demult tot un fel de analiză de caz, cu același obiect, Cotidianul a apelat la tânărul prozator de la Iași Florin Lăzărescu, el preconizând dărâmarea din temelie a Uniunii și nu doar atât: pe locul rămas gol să se toarne sare, spre a nu mai răsări nimic asemănător cu ce a fost. Mai bine deșertul. Acum i-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
faptele și vorbele lui Crăciun din timpul studenției, îngroșîndu-i seriozitatea, ceea ce nu era prea greu, încît cînd Gheorghe apărea - grav, blajin și nemulțumit, ne umfla pe toți rîsul. Vedeta noastră era Nedelciu, cel care a fost vîrful de lance al prozatorilor optzeciști, dar strategul a devenit Crăciun. El ne dădea la toți peste picioare dacă uitam sau nu aveam loc să amintim de generație și de reprezentanții ei pe la emisiunile de cinci, cel mult zece minute pe unde eram invitați, la
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
Tudorel Urian Considerat de Dan C. Mihăilescu "singurul prozator de factură eliadescă pe care îl avem", Dan Stanca este fără îndoială unul dintre scriitorii apăruți după 1989, despre ale cărui cărți s-a vorbit/scris, mai puțin decât ar fi meritat. Adept al filosofiei lui René Guénon, Dan Stanca
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
lui René Guénon, Dan Stanca este autorul unei literaturi a grotescului cotidian (degradarea spirituală este descrisă în spirit hiperrealist) din care nu se poate ieși decât prin recursul la tradiție sau/și prin evadarea în metafizic. Până la un punct, pledoariile prozatorului pentru valorile tradiționale pot fi luate drept variante epice ale celebrului eseu al lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Unele excese stilistice (fiction oblige, nu-i așa) au făcut să se vorbească despre Dan Stanca, în anumite cercuri, ca despre un
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
în contul autorului însuși. Figura uimită a lui Dan Stanca, cu vocea sa sugrumată și părul grizonat, veșnic vâlvoi, nu încetează să mă obsedeze. Mă gândesc mereu la semnificațiile gestului său. Ce scurt-circuit se va fi produs în mintea simpaticului prozator cinquagenar în momentul în care s-a hotărât să se arunce în gol de la etajul 10 al blocului în care locuia? Care au fost ultimele sale gânduri? A simțit vreo urmă de regret sau disperare în secundele zborului, înainte de impactul
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
istoriei, alternativa metafizică). La prima vedere, acțiunea romanului Mut este simplissimă. După moartea scriitorului Dan Stanca (cum spuneam, identificabil cu autorul prin portretul făcut de cei din jur și cărțile pe care le-a scris - aflate în bibliografia reală a prozatorului), un vecin din bloc, maiorul Radu Virgil (întâmplător sau nu, numele este identic cu cel al personajului din romanul de debut al lui Dan Stanca, Vântul sau țipătul altuia) încearcă, împreună cu o poetă, Eugenia Cojocărescu, prietenă a defunctului, ca, pe
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
secrete, ajunse pe mâna maiorului, el relatează modul în care un fapt de viață devine literatură. Dar și drumul în sens contrar este posibil. Observarea realității poate dobândi semnificații noi, dacă este făcută prin ochii experienței literare. Spre deosebire de cetățeanul obișnuit, prozatorul are ochi pentru literaritatea vieții și, această calitate face ca, pentru el, chiar și experiențele cele mai dezgustătoare sau înspăimântătoare, să devină suportabile. "O priveam însă ca pe o ficțiune căzută, printr-un accident, în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-a ucis pe prozatorul Dan Stanca - creat după chipul și asemănarea sa -, pe chiar prima pagină a romanului Mut! Din fericire, el este bine-mersi
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]