3,950 matches
-
Crăciun și Anul Nou, îți trimit buna și vechea mea dragoste și urările mele de fericire! (Originală urare!) Te strâng înfricoșată lângă mine, Mamina II Luni, 15 decembrie 1947 [...] Te rog să te distrezi de sărbători; ești tânără. Dar fii prudentă, nu te încrede în străini, nu ieși niciodată cu o singură persoană: ieși cât vrei cu mai multă lume. Să nu ai încredere. Tu ești străină, deci, pentru toată lumea, o pradă ușoară. Toți sunt înclinați să-și închipuie că o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
adaos] 1 martie [1948] Adaug următoarele la scrisoarea pe care nu ți-am putut-o trimite. 1) Problema Cioflec e cumplită, cred că nu mai rezist. 2) Nu ți-ai mai recunoaște țara. Eu sunt în hârdău până în gât. Fii prudentă pe-acolo. Imposibil de scăpat din menghină. Muncesc ca un sclav și în fiecare seară cad amețită, ca un om care a fost brutalizat și s-a învârtit în cerc timp de un ceas. Dar e bine! Te sărut cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într-o stare jalnică, dar acum, de vreme ce ajung în trei zile, înseamnă că am trecut prin faza cea mai grea, fără pierderi. Dar, conform doctrinei lui Stalin, nu trebuie nici odată să ne culcăm pe lauri, trebuie să fim foarte prudente; am să-ți mai scriu scrisori entuziaste despre „îndoctrinarea“ mea, poate chiar am să te sfătuiesc, dacă are să fie nevoie, să începi să te inițiezi în doctrina materialismului dialectic și istoric, să citești istoria partidului bolșevic sau principiile sta linismului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tremurând în fața eroinei singurului roman pe care l am scris vreodată: cel al iubirii mele materne. Cum o mai duci, preaiubito, mica mea prietenă, viața mea toată? Ai grijă de tine, îmbracă-te călduros, ai grijă de sănătatea ta, fii prudentă. Nu sta cu pantofii uzi câte o zi întreagă. Scrie-mi cât mai des cu putință, căci eu trăiesc pentru că trăiești tu. Te iubesc, dulceața mea dulce. M. c. p. Sâmbătă seara, 19 noiembrie [1949] Cartea ta poștală din 14
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de mireasă pe care ai văzut-o vreodată, închei penibil. Foarte bine, zice Luke, aruncându-mi o privire mirată. Ce surpriză! Ei, păi am să intru doar un pic să schimb două cuvinte cu ea. Ne vedem mai târziu. Pornesc prudentă spre dormitorul mamei lui Suze și bat încet la ușă. — Daaa? tună o voce drept răspuns, și ușa e deschisă larg de către Caroline, mama lui Suze. Are peste un metru optzeci și picioare lungi și zdravene, părul alb strâns într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asta? Danny își ridică brațele, nervos. Până nu-mi termin noua colecție, n-am efectiv cum. Mai bine să mă trimită de pe acum să dorm într-o cutie de carton pe stradă. — Păi și... cum merge cu noua colecție? întreb prudentă. — Știi, să fii designer nu e chiar atât de ușor pe cât pare, spune Danny defensiv. Nu poți să fii creativ la comandă. E chestie de inspirație. — Poate îți găsești un serviciu, zice Luke, luându-și haina. — Un serviciu? — Dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
absolută. La început cred că probabil se înșală și Luke nu e aici - dar, în clipa în care intrăm în sufragerie, îl zăresc. Stă în picioare lângă fereastra panoramică și privește afară, extrem de încruntat. — Luke, ce-i cu tine? zic prudentă, iar el se întoarce spre mine șocat. — Becky. Ce cauți aici? M-am... întâlnit cu mama ta la Tiffany. Unde ai fost toată dimineața? — Prin oraș, spune Luke. M-am gândit. Îi arunc o privire lui Elinor. Ea se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Parchetului Tribunalului Dorohoi, la aceeași dată, a trimis sub comanda sublocotenentului Balan Savel, un detașament cu 72 de soldați, care au ajutat la înmormântarea celor 50 de cadavre în cimitirul evreiesc. Conducerea Comunității evreilor din Dorohoi a adoptat o atitudine prudentă și chiar discretă față de crimele săvârșite la 1 iulie 1940. Poate că așa se explică de ce nu a fost înregistrată nici o solicitare pentru anchetarea crimelor și pedepsirea celor vinovați. Mai mult, înmormântarea celor 50 de evrei uciși în cimitirul evreiesc
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
un program coerent care să urmărească soluționarea problemei evreiești, de altfel, Horia Sima nu era suficient de puternic pentru ași înfrâna discipolii, în cadrul Legiunii existau divergențe între „codreniști” și „simiști”. La începutul guvernării, generalul Ion Antonescu a avut o atitudine prudentă față de „problema evreiască”, chiar dacă considera că, evreii sunt un element negativ ce trebuia îndepărtat, dar într-o formă planificată și controlată. În calitatea lui de Conducător al statului a trebuit să-și precizeze poziția în „problema evreiască”. Într un interviu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
naționaliste. Însă, la Dorohoi, șeful organizației Partidului Național Creștin, avocatul Marcel Adam, nu a urmat linia dată de șeful partidului, întrucât între el și Andrei Macoviciuc, șeful legionarilor din județ au existat neînțelegeri. Avocatul Marcel Adam a avut o atitudine prudentă, contrar firii sale, iar după anul 1941 a avut chiar funcția de administrator girant al Centrului Național de Românizare. La 21 septembrie 1940, cu adresa nr.8454, șeful poliției Tatomir se adresează Inspectoratului regional de poliție, raportând starea de spirit
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ce le-a compus. Altfel zis, fostul meu profesor de la Universitate, un om învățat, figură de proră a Iașului intelectual de după 1960, scria cum vorbea, și invers: cu faze sinuoase, adesea prelungi, aidoma ramurilor unor plante agățătoare - ici avîntate, ici prudente -, cu cîte un captatio abil plasat, manierate și nuanțate, - pentru mine, amator de lucruri simple, directe, totdeauna uluitoare. Atît în prelegeri, cît și în texte, dominant era oratorul, abundent, prodigios, undoiant, care semăna uneori cu iluzioniștii care înnoadă la nesfîrșit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pernă etc.) mi au fost de folos până ce am trecut prin cei opt ani de școală normală. După examenul de admitere am devenit paznicul viei nobile până la plecarea la școală, în jurul lui 1 octombrie. La această dată, tata ia măsuri prudente de pază a viei, încât cei din jur să nu simtă plecarea lui la Bârlad. Pe întuneric încarcă zestrea mea și cantitățile de alimente pe care școala le cerea fiecărui admis, aduce căruța la vie și pe la ora 2 dimineața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
căpăta statura unor Goethe sau Marx. (...) Imagine inaugurală a Timpuri- lor Moderne, care ne aruncă din rațional în irațional, în imposibilitatea de a mai afla măsura comună a omului și a lumii.” (trad. mea, A.M.) Reflecția lui Jean Clair este prudentă, teoria sa mi se pare interesantă. Marșul Istoriei care corespunde celor două sisteme dictatoriale este unul omologat științific, astfel încât toate procedeele de a modela un om nou sunt confirmate epistemic. Giganții benefici, așa cum îi interpretează Bernard de Chartres pe cei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deschide, esti aspirat În spațiu. Aici, la Ierusalim, cănd Închizi ușa apartamentului ț)u, plonjezi În niște discuții extrem de animate - expuneri, argument)ri, tirade, analize, teorii, observații, ameninț)ri și profeții. De la diplomați auzi explicații evazive; de la persoane oficiale, declarații prudente, În doi peri, reformulându-ți și amendându-ți Întreb)rile; de la p)rinți și copii, puternice divergențe; de la prieteni care se dezl)nțuie, discursuri Înfl) c)rate, acuzații furibunde la adresa Europei Occidentale, a Rusiei, a Americii. Ascult atent, mai atent
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
orice Însoțitor, oricât de tăcut, putea tulbura bucuria cu care mă concentram asupra patimii mele. Împlinirea ei nu admitea nici un compromis și nici o excepție. Încă de când aveam zece ani, preceptorii și guvernantele știau că diminețile Îmi aparțin și se țineau prudenți deoparte. Referitor la asta, Îmi amintesc vizita unui coleg de școală, un băiat la care țineam foarte mult și cu care mă distram de minune. A sosit Într-o seară de vară - parcă prin 1913 - dintr-un orășel situat la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și le vârâse Într-un nécessaire, care pentru scurt timp fusese supus Înhumării sau poate unei misterioase coaceri Într-o grădină din Crimeea. Ne părăsisem casa din nord pentru ceea ce credeam că va fi doar o scurtă așteptare, o oprire prudentă pe marginea sudică a Rusiei, ca o pasăre ce-și Întrerupe zborul, odihnindu-se pe o creangă; dar furia noului regim refuza să se domolească. În Grecia, În răstimpul a două luni de primăvară, am umblat În zadar după fluturele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma În pâcla unei proze ritmice, În timp ce urmăreai tremurul nervos al sărmanelor lui degete neîndemânatice, dar prudente, de fiecare dată când vâra pagina pe care o terminase sub cele ce trebuiau să urmeze, astfel Încât manuscrisul Își menținea pe tot parcursul lecturii jalnica și Înfricoșătoarea lui grosime. Mai era tânărul poet În care confrații invidioși nu puteau să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
putem da! Am ales, totuși, lupta! E o luptă disperată, inegală... Eu cred în steaua lui Vodă Ștefan! se repede Mihail. Și eu! îi ține isonul Duma. Vă mulțumesc, le surâde el trist. Dar... dar vă sfătuiesc să fiți mai prudenți. Stelele-s nestatornice... mai și cad, cât sunt ele de stele... "Tot adevărul?", îl îngână Stanciu. Măria ta vrea să zică... să ne grijim de lumânare? Ștefan zâmbește cu îngăduință: Am două, pot să-ți dau și ție una, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atras nici ce i s-a părut a fi slugărnicie față de occidentali. A văzut într-asta o veselă vasalitate pe seama căreia se trecea de la un stăpân extrem la altul. L-a dezgustat „ciocoismul postrevoluționar” (298) și schimbarea la față a prudenților de odinioară: „S-ar zice că niciodată, de la Ștefan cel Mare încoace, n-am avut atâția oameni curajoși!” (285). Cu mare îndrăzneală, aceștia „s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului” (282). Ceea ce s-a petrecut de fapt a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului ne-a surprins în Basarabia, și, din acea perioadă, îmi amintesc de o jucărie, de o locomotivă de pe botul căreia o mână matură și prudentă avusese grijă să smulgă steaua roșie, în cinci colțuri, ce îi trăda proveniența. Văd limpede, de parcă aș mai ține în mână acea jucărie adaptată, urgent, mersului istoriei, locul gol, urât, „cicatricea”, și realizez că băiețelul de patru ani, de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ușurință și cu spor, mușcând și înghițind în segmente mari distanța, simțindu-mă tânăr și sportiv, excelent în pielea și în cămașa subțire de vară și în frigul ce mă „îmbrăca” din mers, mândru de mine - singur printre atâția pietoni prudenți -, de ipostaza aceea singulară inadecvat estivală, originală, de neconformismul meu, admirându-mă și plăcându-mă în timp ce merg cu pași mari, străbătând Calea Văcărești, numai în cămașă, deși e o dimineață de octombrie rece, vântoasă... * O întâmplare-șoc, petrecută demult, undeva pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
goală. Nu avem cum să ne ascundem unul de altul și, totuși, amândoi ne prefacem că nu ne vedem. Ajunși la „Casa Scânteii”, coborâm pe uși diferite și străbatem bucata de drum rămasă, de la stație la intrarea Flacăra, păstrând o prudentă distanță între noi. Da, ziua aceea a fost o zi de lucru pentru demonul întâlnirilor nedorite, o zi pe care mi-am consacrat-o și în care s-a ocupat, în chip special, de mine. * La botezul fiicei lui Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o absolve) și pseudo eleganță. De fapt, eseul pretinde o competență totală în cel mai ignorat domeniu, cel al umanului (în care antropologia e rareori competentă, și atunci destul de puțin). Cuvântul „eseu”, impus, cum se știe, de Montaigne, exprimă o prudentă (ironică) modestie, înțeleasă, cum am mai spus și altădată, ca o virtute nu morală, ci tehnică, și mai înseamnă nevoia de a testa realitățile, de a încerca, de a supune unei verificări experiența și gândirea, de a mărturisi despre încercările
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
știu. Sunt nenumărate astfel de semne, dar câți sunt destul de atenți, destul de lucizi ? Luciditate sau, dimpotrivă, misticism nebulos, voință de iluzionare? Cum e cu auzitorii de voci, cu văzătorii de înfățișări impalpabile ? Cu aceștia e bine să fim rezervați și prudenți. Sunt lucruri nedemonstrabile. Numai simțul divinului, care operează abrupt și infailibil, le poate discerne și discrimina. Es ist so. Rațiunea e bună, nu trebuie să ne lepădăm de ea. Dar neglijează nuanțele, lucrurile evazive, insesizabile. „Rațiunea, zice Sf. Augustin, e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
timp, în plină maturitate. Să fim recunoscători editurii că ne face cunoscut pe această cale titlul autentic al cărții. Genul aforistic era în firea lui Marius Robescu. Avea o preferință evidentă pentru formulările succinte, cu rest. O anumită rezervă, deloc prudentă, deloc retractilă, dimpotrivă, aș zice chiar cutezătoare, se simte foarte net în poezia lui, după cum tot atât de net se simțea în persoana lui. Căuta să înlăture pe cât posibil vorba, în favoarea cuvântului. Felul său de a fi cu lumea, politicos și distant
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]