1,976 matches
-
a teoriei psihanalitice, traducere de LEONARD GAVRILIU, E.D.P., București, 1975. 22. GORDON W. ALLPORT, Structura și dezvoltarea personalității, traducere și note de IOANA HERSENI, E.D.P., București, 1981. 23. GEORGES MAUCO, Psychanalyse et Éducation, Aubier-Montaigne, Paris, 1968. 24. G. G. ANTONESCU, Psihanaliză și educație, Editura Casei Școalelor, București, 1928. 25. C. NARLY, "Doctrina lui Freud și aplicațiile ei în educație", în vol. Patru mari educatori, Editura Cultura Românească, București, 1933. 25 bis. S. FREUD, Viața mea și psihanaliza, Editura Moldova, 1993. 26
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
24. G. G. ANTONESCU, Psihanaliză și educație, Editura Casei Școalelor, București, 1928. 25. C. NARLY, "Doctrina lui Freud și aplicațiile ei în educație", în vol. Patru mari educatori, Editura Cultura Românească, București, 1933. 25 bis. S. FREUD, Viața mea și psihanaliza, Editura Moldova, 1993. 26. BASIL BERNSTEIN, Studii de sociologie a educației, selecția textelor și studiu introductiv de LAZĂR VLĂSCEANU, E.D.P., București, 1978. 27. JAMES ROBBINS KIDD, Cum învață adulții, traducere de ANDREI DUMITRU, E.D.P., București, 1981. 28. GUY AVANZINI (sub
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
L. LEFÈVRE, Antologia pedagogilor francezi contemporani, traducere de CONSTANTIN URMĂ, E.D.P., București, 1977. 30. JEAN-PIERRE BIGEAULT și GILBERT TERRIER, L'illusion psychanalitique en éducation, P.U.F., Paris, 1978. După opinia acestor autori, educația nouă a avut dintotdeauna elemente de psihanaliză (spontaneitatea spun ei este un alt termen pentru libidoul freudian!, p. 26). 31. GUY PALMADE, Metodele pedagogice, traducere de GINA IONESCU-CODREANU, E.D.P., București, 1975. 32. M. DEBESSE, G. MIALARET (sub dir.), Traité des sciences pédagogigues. Histoire de la pédagogie, P.U
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un licărire de ură în ochi: "În țara de unde vii, tot așa ceri ajutor? Descurcă-te singur". Ceea ce am și făcut, cu greu. Ochii în lacrimi, inima grea. Nu se pot explica asemenea stări de spirit, ele doar se trăiesc. "Psihanaliza pentru un american este ca o cămașă albă aplicată unui corb." Sigmund Freud, în anii '20. Peste mai puțin de un deceniu și jumătate, Freud îi psihanaliza pe americani pe sume fantastice, după propriile sale mărturisiri. Ceea ce arată încă o dată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sînt ce par a fi - iată gîndul care mă călăuzise, deși nu-l citisem neapărat pe Minulescu, toată perioada școlii generale.) Ceea ce s-a întîmplat cu mine după intra rea la liceu reprezintă o mișcare psihologică firească, pe care adepții psihanalizei adleriene ar fi bucuroși să o explice. Cred, pe de altă parte, că ar fi foarte interesant un studiu despre psihologia celor care au devenit alți oameni slăbind. în liceu, m-am transformat dintr-odată într-un individ „de lume
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Însă dereglarea sistematică a simțu- rilor aparține nu numai poeziei simboliste, ci și epocii, constituie o deformare particulară care survine în contextul modernității cu descoperirea unei noi forme de sensibilitate cuantificată de către pozitivismul secolului al XIX-lea și ulterior de către psihanaliză. Lumea operei lui Caragiale reflectă această nouă sensibilitate. Ea este populată cu fandacsioși, nevricoși, poltroni, ipohondri, personaje cu „naturelul simțitor”, magnetizați, chiar dacă registrul în care ea este recuperată este unul al derizoriului. Dispo- zitivul hermeneutic al lui „simț enorm și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
până la teroare care își are atât o explicație clinic-patologică, cât și una mitologic- culturală. Acest imperiu al simțurilor dere glate nu face numai obiectul medicinei alieniste, dege- neraționismului, ci invocă și o sensibilitate estetică. Nuvela este scrisă în 1899, când psihanaliza nu face încă parte dintre epistemele vehiculate și popularizate. Poezia sim- bolistă venea să ilustreze ceea ce Max Nordau în opul său, Degenerare, considera un simptom generalizat al culturii și civilizației europene și anume degradarea sa ireversibilă vizibilă atât la nivelul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la caragialescul potențial al locuitorilor ei. „De aceea pro- blema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu actual, ci, invers, dacă noi suntem sau nu caragialești.” Răspunsul este unul pozitiv, nuanțat de plasarea deformării de data aceasta în termenii psihanalizei, caragialescul fiecăruia dintre noi ar constitui un eveniment refulat pe care anam- neza îl poate readuce în planul conștiinței. Deformarea stă în centrul operei după constatarea lui Alexandru Dragomir și ea se leagă inevitabil de o stilistică identitară și în măsura în care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vienez. Îl vom lăsa pe el și pe tovarășii lui de călătorie să alerge mai departe În vagonul de clasa a treia a gândirii lor, prin statul polițienesc al mitului sexual (apropo de asta, mare greșeală fac dictatorii că ignoră psihanaliza - o Întreagă generație ar putea fi ușor coruptă În acest fel!). Creșterea rapidă, gândirea cu viteză cuantică, sistemul circulator, năvalnic ca o navă de coastă - toate formele de vitalitate sunt forme de velocitate și nu-i de mirare că un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se recuze. Refuzul tatălui lui Pantazi înseamnă mai curând inerție, comoditate sau îndărătnicie. Aceste idealizări ale renunțării, prezentate ca superior dispreț (mai curând dédain decât mépris, primul având o nuanță de semeție „mult nobilă”), ar putea da loc la oarecare psihanaliză cu privire la autor. Bovarismul lui Mateiu se hipostaziază în aceste întruchipări trufașe. Mult ar fi vrut să-și poată permite asemenea gesturi, dar nu i-au fost prilejuite de nici o ofertă (pe care, de altminteri, de s-ar fi ivit, e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în marea psihiatrie; dar ne aflăm în marea disperare, într-o agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
psihiatrie; dar ne aflăm în marea disperare, într-o agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are puterea de a dori o schimbare. Diploma de "psihiatru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu soldații care, în mintea mea, hotărau, cu strășnicie, această despărțire, eram și eu cineva foarte important. * Ceva din sentimentul de a fi marginal, cumva în afară, limitrof, s-a menținut în mine până astăzi. Nu acord prea mult credit psihanalizei, dar câteva observații ale lui Freud privind importanța unor trăiri primordiale au promovat în mod esențial psihologia. Constat, în zilele noastre, o invadare a pieții de carte cu literatură psihanalitică. Sunt foarte reticent în fața acestui fenomen inflaționist care introduce în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
promovat în mod esențial psihologia. Constat, în zilele noastre, o invadare a pieții de carte cu literatură psihanalitică. Sunt foarte reticent în fața acestui fenomen inflaționist care introduce în circulație multe valori false din încercarea de a ne "europeniza" cu o psihanaliză europeană (și americană) care este deja depășită. (Eu am voie să fac astfel de afirmații; fiind primul specialist din România care am ținut cu sute de studenți un curs de psihanaliză în perioada de maximă cenzură ceaușistă ("Istoria Psihanalizei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
false din încercarea de a ne "europeniza" cu o psihanaliză europeană (și americană) care este deja depășită. (Eu am voie să fac astfel de afirmații; fiind primul specialist din România care am ținut cu sute de studenți un curs de psihanaliză în perioada de maximă cenzură ceaușistă ("Istoria Psihanalizei în România", de G. Brătescu, mă consacră în această postură). Citez faptul pentru a-mi justifica poziția și afirmația tranșantă. * Din pragul "casei de la vie" priveam Nistrul și câmpia rusă care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o psihanaliză europeană (și americană) care este deja depășită. (Eu am voie să fac astfel de afirmații; fiind primul specialist din România care am ținut cu sute de studenți un curs de psihanaliză în perioada de maximă cenzură ceaușistă ("Istoria Psihanalizei în România", de G. Brătescu, mă consacră în această postură). Citez faptul pentru a-mi justifica poziția și afirmația tranșantă. * Din pragul "casei de la vie" priveam Nistrul și câmpia rusă care se topea, nemărginită, în zare. Era acolo, în dreptul dealului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
carte pe care am înțeles-o bine. Au urmat alte și alte cărți, fără nici un plan, citind cu aceeași patimă "Aventurile submarinului Dox", ca și "Mizerabilii", "Alchimia și istoria ei", de Berthelot, "Istoria Naturală", de Darwin, precum și o prezentare a psihanalizei scrisă de doctorul Ion Popescu Sibiu, pe care ulterior aveam să-l cunosc foarte bine și cu care, în ciuda diferenței de vârstă, am devenit prieten foarte bun. * Când am terminat școala primară eram un copil destul de neobișnuit, ignorant în mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nimic nu se articulează, ceasul a devenit o grămadă de piese izolate... Nu pot uita fermecătorul gest de neputință al lui Chaplin, îngrămădind ceasul desfăcut într-o bască și ridicând, dezolat, din umeri. Nu-l mai poate pune la loc... Psihanaliza desface și ea piesele sufletești componente, dar nu restabilește nimic. Insul pleacă cu sufletul îngrămădit într-o bască; în schimb, i se întâmplă totuși ceva: contractează un supliment de boală, o nouă formă simptomatologică, devine filosoful propriei sale suferințe; este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
identificăm ansamblul de principii ale doctrinei, modul lor de structurare într-un sistem explicativ coerent, în relație cu doctrina "automatismului suprarealist" promovată de André Breton, ale cărei limite încearcă să le depășească, cu teoriile psihiatrice contemporane și, mai ales, cu psihanaliza freudiană. "Metoda paranoico-critică" reflectă și, în același timp, este un îndrumar pentru propria practică a artistului. Faimoasele "imagini duble", ce caracterizează multe din operele sale din intervalul 1930-1949, fără a ne restrânge doar la această perioadă, derivă direct din aplicarea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o versatilitate aproape miraculoasă, ce i-a permis să experimenteze aproape continuu, selecția la care am fost nevoiți să recurgem rămâne, desigur, subiectivă, dar motivată de necesitatea evidențierii unor momente "cheie" ale creației sale "paranoico-critice". Printr-o analiză străbătută de psihanaliză ne străduim să identificăm resorturile adânci ale viziunii propuse, să descifrăm câteva din semnificațiile (simbolismul) lor. Urmează un studiu bazat pe lectură, nu un studiu clinic. Motivăm această abatere de la procedura standard prin exemplul lui Freud care, în "cazul Schreber
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
stranietate mai discretă, nu presupune perturbări. De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, teza de doctorat pe care Jacques Lacan a susținut-o în 1927 și a publicat-o în 1933 se situează la interfața dintre psihiatrie și psihanaliză, ea fiind o "apropriere" în termeni freudieni, și o explorare, de o manieră nouă, a unui fenomen de identificare pe care psihiatria îl numise "delir în doi" (folie à deux). Pentru a stabili o legătură nemijlocită între dereglarea psihotică și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este doar o simplă convenție socială, direct legată de gradul de suprimare a manifestărilor creatoare ale subconștientului individual, în sens freudian. Totuși, nici unul dintre membrii grupării, cu excepția lui Salvador Dalí, nu a manifestat vreun interes exclusiv și persistent fată de psihanaliza freudiană, ca să facă din ea punctul focal al unei metode de creație artistică. "În perioada suprarealistă am dorit să creez iconografia lumii interioare, lumea minunată a tatălui meu Freud, și am ajuns acolo" ( Dalí 2005i: 339). La începutul deceniului al
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de automatismul interpretativ al privirii și, mai ales, îl incită să atribuie o funcție surprinzătoare rațiunii care, departe de a fi un corectiv al viziunii paranoice, o relevă și o legitimează. Analiza lui Dalí are legătură directă și imediată cu psihanaliza și, respingând simplele paralele vizuale, se bazează mult pe teoria psihanalitică și tehnicile ei, pentru a explica fenomenul déjà-vu, dar și pentru a sprijini interpretarea simbolurilor. Totuși, Dalí ține să se detașeze de Freud, insistând că sistemul său interpretativ de
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o pletoră întreagă de fantezii și halucinații "paranoice". Ele înfățișează o lume populată de obiecte și ființe stranii, într-o atmosferă rarefiată în care legile fizicii par suspendate, iar realitatea imediată s-a estompat. Explicația ne-o oferă chiar părintele psihanalizei: "Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale formării simptomului în paranoia", observa Freud, "este procesul ce merită numele de proiecție. Percepția internă este suprimată, în schimb conținutul ei, după ce suferă un anumit grad de distorsiune, intră în conștiință sub forma
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
complexe din care una (a doua din dreapta) este inspirată de Madona pe stânci a lui Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala (deliberată) de forme. Pentru psihanaliză, simbolismul acestor imagini este legat de dominația parentală, de răzvrătire, teamă, nevroză ori obsesie. Poetica și logica înscrierii unei imagini în alta evidențiază simbolul, continuitatea, în dauna fragmentării. Puternica impresie de integrare a subiectului cu obiectul pe care o lasă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]