2,499 matches
-
creadă, nici măcar o clipă, că vorbesc cu un străin. A luat sacoșa și a ieșit. Un cuplu de americani de origine mexicană trecea pe trotuar, ea Împingând un căruț În care se afla un bebeluș, el ținând de mână un puști. Se plimbau fără grabă În timp ce Rose Îi privea cu invidie. Acum că mariajul ei se terminase, fiecare cuplu pe care Îl vedea i se părea fericit și mulțumit. — Știi ce? Aș fi vrut ca vrăjitoarea aia de bunică-ta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grozav. — Mai știți cum s-a luptat cu calmarul? — Kirk Douglas avea o secure, vă amintiți? — Mda, și a tăiat unul din brațele calmarului, așa-i? — Filmul ăsta m-a speriat al naibii de tare, spuse Harry. L-am văzut când eram puști și m-a speriat teribil. — Pe mine nu m-a speriat, zise Ted. — Erai mai mare, spuse Harry. — Nu cu mult mai mare, spuse Ted. — Ba da, erai. Pentru un puști a fost groaznic. Probabil că de-aia nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
al naibii de tare, spuse Harry. L-am văzut când eram puști și m-a speriat teribil. — Pe mine nu m-a speriat, zise Ted. — Erai mai mare, spuse Harry. — Nu cu mult mai mare, spuse Ted. — Ba da, erai. Pentru un puști a fost groaznic. Probabil că de-aia nu-mi plac acum calmarii. — Nu-ți plac calmarii pentru că sunt gelatinoși și dezgustători, sugeră Ted. Barnes interveni. — Ăsta a fost filmul care m-a făcut să-mi doresc să intru În Marina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
soarele necruțător al utopiei socialiste. Portretul butaforic al Basarabiei agricole și vinicole, eliberate întru bunăstare și fericire de către Armata Roșie în 1944, trebuie înlocuit cu o imagine cuprinzătoare și de bun-simț, aducând laolaltă infernul spațiului locativ și naivitatea politică a puștilor de la școală, amărăciunile veteranilor și bețiile motocicliștilor „huligani“, seara, lângă bloc. Este ceea ce își propune în mod explicit Iulian Ciocan, încercând o replică prozei postsovietice a unor Erofeev, Sorokin, Ulițkaia. Momentul ales de autor, perioada de „început al sfârșitului“ de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva te făcea să simți o amenințare sumbră. Aerul de carnaval care învăluia totul. Cocoș era fotografiat la chefuri, înconjurat de ciraci scoțînd în față cit mai mult armele, puști Peabody, rămase din războiul cu turcii, zîmbeau arătîndu-și dinții albi și lați, perfect aranjați în gură, avea o față sănătoasă, mereu proaspăt bărbierit, ceea ce ți-l făcea simpatic, un amănunt cu o uriașă greutate psihologică. Dacă te uitai atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din nou fotografiile, le-a strîns încet, așezîndu-le unele peste altele, atunci a observat că nu erau zimțate pe margine, erau vechi, încă înainte de război, cînd încă nu se zimțuiau, ah, da, așa, era lesne de înțeles de ce Cocoș avea puști Peabody, folosite în războiul din 1877, toate se explicau ca deșirate dintr-o împletitură de andrele. L-a auzit bolborosind iarăși, de astă dată îndeajuns de clar ca să-l priceapă, "a fost, este, ce importanță are într-o viață atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrebam, da din umeri unii nici măcar nu-mi răspundeau, ca și când ar fi fost surzi. Dobrinescu îmi spusese numai stația de coborâre, dar a câta la dreapta sau la stânga, uitase să-mi precizeze. Era să renunț, când am dat peste un puști, un vagabond cu genunchii goi pe vremea aceea rece; m-a dus foarte sigur pe strada pe care o căutam. Era departe de stație și în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mâna să se simtă împăcată cu întreaga lume acum, după ce-l ochise pe domnul doctor Laurence Westcott. — Luați astea. Sunt croasanți. Băiatul se chiora nedumerit la ce era în pungă în timp ce Henrietta demara în trombă. — Ei, Shane! zbieră la celălalt puști. Ce naiba e ăla „coasand“? Stau de vorbă cu domnișoara Francesca Tyler? Sau ar trebui să spun doamna Francesca Tyler? Tonul plin de sarcasm o făcu pe Fran să se îndrepte în scaun și să se oprească din scris. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-l strigi doar Rover. — Ce-ar fi să-mi faci o demonstrație de patinat pe role? Să ajuți un bătrân să țină pasul. Ben fu încântat la culme. Majoritatea celor care veneau în parc îi priveau de obicei pe puștii pe role ca pe niște huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a ridicat furca acolo, pe tapșan, s-a îmbulzit toată lumea din târg și de prin satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții Aniței. Veniseră și ei, saracii. Tatăl cu cojoc de sărbătoare, cu cămașă curată, iar nevasta cu catrință și cu ștergar. Plângeau amândoi, când au adus-o pe Anița sub juvăț. Atâta fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase "ascultă, ceva nemaipomenit, puștiule, cască bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui. A pus laba pe niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit..." Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: "Pușca! Adu-mi mai repede pușca!" Marta mi-a întins-o ștergîndu-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ea o așteptați? Mergeți dumneavoastră acolo unde se vede poșta... Dar, unde vreți să ajungeți?” “La Sud, la autogară” “Atunci, când ajungeți la poștă, traversați și mai mergeți puțin.” Familia întreagă se pune în mișcare. Îndepărtându-se, îl aud pe puștiul care le-a dat explicațiile spunând cuiva mai în vârstă, tatăl ori bunicul: “Am făcut o faptă bună, nu-i așa?” Da, ești un băiat bun și cuminte. Întotdeauna, străinii trebuie ajutați, căci, cine știe?, altă dată ne putem afla
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coleg, care coleg? Ce drepturi, ce sarcini? Întâi și-ntâi, să ai și mata vechimea pe care o am eu în învățământ, să ai gradele mele, meritele mele și după aia să vorbești! Auzi comedie, nici n-a deschis bine puștiul ochii și gata! bate din picior și-i fuge gândul la drepturi. Muncește, băiete, muncește pe brânci, drepturile or să vină și ele, pe parcurs, dacă o să fie cazul. Ce, așa de tânăr și vrei să te și tragi pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
numai de profesori. N-avem profesoare. Stai să trimit să-l cheme pe fecior. Cum ziceați că-l cheamă?” “Predescu Mihai” “ Da, o clipă. Să trimit elevul de serviciu să-l aducă aici...” ...“Și ce spuneți că s-a întâmplat puștiului?” “Păi, că ce să i se-ntâmple. Eu am mai venit pe-aici și m-o sfătuit o tovarășă, că, dacă vreau să fie bine, să-l dau pe băiat la preparație particulară. Că ore de astea de meditație se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ogradă se topea. Mirosul lui fin îi spunea că omul din fața sa e de-al casei, e unul din stăpâni. “Măi Grivei, voinicul tatei!” Iar când, de la bucătărie, l-au trimis pe ăla micu’ să vadă ce-i la poartă, puștiul a venit înapoi și a spus că un nene stă de vorbă cu câinele și Grivei nu-l mușcă, îl cunoaște și-l ascultă. ...Un ciocănit nervos în stâlpul porții și încercarea de a o forța au atras mânia paznicului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Punc tează asta cu o expresie în germană care îl prinde bine. Se vede că și lui îi place cum sună sau că a repetat-o de destule ori. Eu tac în con tinuare, ne știind ce să cred. Poate puștiul face mișto de mine sau încearcă să o facă pe groza vul. Mai completează un bile țel și dispare spre scenă. Se întoarce și îmi spune că în cinșpe minute. Nu pricep, am rămas gândindu-mă că e gigolo. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înăuntru. În hol ceasul arată 12.01. La mulți ani. O bombă de cartier, supraaglomerată, totul sclipește, asurzitor, costumele negre, paietele, fripturile și parfumurile dulci, senzuale. Aur. Țiganii încing dansul în jurul nostru, se rotesc neîncetat. De alături se aude un puști strigând fără rost: Ia tiribomba, neamule, tiribomba cu norocul, ca să-ți potolească focul. Fum și acordeoane. O, viața mea. Maneaua se re varsă de peste tot, lunecând peste tăcerile noastre îmbrățișate, înghițindu-ne. O, viața mea. Privirea mi se agață de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aliaților de pe Amherst Avenue. Jim aproape că nu-și recunoștea părul lung și obrajii cenușii, un chip straniu Într-o oglindă stranie. Se uita țintă la arătarea În zdrențe care apărea În fața lui În toate oglinzile de pe Columbia Road, un puști care avea jumătate din statura lui de dinainte și care era de două ori mai vîrstnic. În cea mai mare parte a timpului, Jim Își dădea seama că era bolnav și adesea trebuia să zacă toată ziua. Pe Columbia Road
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bulele de mucus pe care această santinelă plictisită le trăgea și le scotea pe nări. Privi pata umedă care se Întindea În jurul coapselor misionarelor Întinse pe podea și flăcările care Înconjurau oala de pe platforma stației, reflectate În paturile lustruite ale puștilor stivuite. Dar o dată mai văzuse Jim lumea atît de viu ca acum. Oare avioanele americane aveau să vină iar? Cu o Încrucișare exagerată a ochilor, menită să-l indispună pe doctorul Ransome, cercetă cerul. Voia să vadă totul, fiecare piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe cer, dar bărbații se răspîndiră În panică din tunel, de parcă se așteptau ca stadionul să fie bombardat. Un european cu barbă, cu o jachetă de piele a unui pilot american, alergă traversînd parcarea, urmat de alți doi bărbați cu puști. Un chinez cu pieptul gol, cu o curea de pistol În talia pantalonilor săi negri, se strecură aplecat, conducînd un grup de hamali cu bîte de bambus. Erau urmăriți prin tunel de un pluton de soldați naționaliști, cu puștile ridicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
regulă. Și ea a făcut ca tine, dar pe urmă s-a combinat cu regizorul cu care a filmat, nu îi merge prea bine, ea nu e ok, dar nu sunt eu în măsură să-i spun. M-a sunat puștiul de la mare, da, măi? mi-a dat bip de 2 ori și eu lui, și m-a sunat și mi-a spus, mie mi-e dor de tine, și tu ce i-ai spus? am zis, și mie, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să-l deprime. Simțea nevoia să plece. Du-te mai bine și vorbește cu șeful de echipă din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamnă Battaglia, îmi pare rău c-am întârziat puțin, dar a trebuit să merg cu nepoții prin cartier. Au scos la licitație niște mătănii de-ale maicilor. Știu, spuse Santa. Am cumpărat și eu un șirag chiar ieri de la un puști. Au mătănii frumoase. O doamnă pe care o cunosc a câștigat motorul de barcă pe care l-au avut maicile la loterie anu’ trecut. Doamna Reilly stătea țeapănă pe sofa, privind lung în paharul din mână, de parcă tocmai descoperise plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]