2,436 matches
-
aveau un model masculin, altul decât cel al tatălui. Și apoi, pe lângă programa aceea nenorocită, el organiza pe cheltuiala sa și din pur altruism o mulțime de activități extrașcolare, care deschideau creierașul cel mic cât o minge de tenis al puștilor, pe care de altfel și-l umpleau doar cu prostii. Părinții lui Mataloni răspundeau că profesorul nu era chiar un sfânt misionar al culturii, ci-i invita pe elevi la muzee și la teatru, sau chiar În casa lui, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei epoci foarte Îndepărtate. Luni de zile, cu studenții săi, rătăcise ca-ntr-un labirint fără a se apropia de centrul lui nici măcar cu un pas, și fără a găsi vreo ieșire. La Început Îi considerase ca pe o șansă. Puștii aceia gălăgioși, dar neștiutori și avizi de cunoaștere erau materia umană cea mai interesantă pe care o Întâlnise și pe care, foarte probabil, nu avea s-o mai Întâlnească În anii care urmau. I-ar fi plăcut să-i descifreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
draperie. Zero Încercă să-l urmeze, dar un tip plin de mușchi, cu mustață și capul ras, așezat În umbră, Îi tăiase calea agățându-l de braț. Elio observă, dar nu-și pierdu vremea să-i explice lui Buonocore că puștiul acela folcloric era fiul său. Avea nevoie să discute cu președintele. Doar vocea lui Îi putea da forța de a-i mai suporta pe oamenii ăștia. Acum, că-i cucerise, nu-l mai interesau. — Hei, ce crezi că faci aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întors spatele și l-ar fi lăsat singur În mijlocul salonului. — Și a omorât pe cineva? se informă Lorenzo, al cărui tată Îi trimitea la Închisoare pe cei care ucideau. — Bineînțeles, asigură Kevin. O mulțime de oameni. Nu era adevărat, dar puștii erau impresionați. Kevin dăduse lovitura. Dar trebui să-și șteargă mâinile pe cozile smochingului, căci o teamă inexplicabilă i se lipise de trup. Vorbind, Îi revenise În minte acea senzație de sufocare care Îl făcea să alerge pe canapea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atât de luminos - dezinvolt și În același timp curios de inocent -, Încât Sasha rămase uimit că-i era adresat și Își imagină că-l confundase cu altcineva. De altfel, era Îmbrăcat diferit față de momentele În care trebuia să fie - pentru puștii lui și pentru părinții acestora - timidul profesor de italiană, tânărul intelectual sacrificat pe altarul școlii. Era strălucitor, stilat și cool. Nu purta ochelarii aceia rotunzi, ci lentile de contact. Practic, era o altă persoană. Pentru că, cuprins de entuziasm În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iapa luă mingea și se așeză din nou dincolo de linia de fund. Aruncă o altă privire criminală adversarelor - de fapt, chiar Valentinei, pentru a o intimida. — A, scorpie scârboasă, ai două crăcane de parc-ai fi o masă! strigă un puști cu haină din piele de ren care se agita chiar lângă Antonio. Ei bine, nu era tocmai puști. Era o pălugă lungă de vreo doi metri, dar cu o față de copilaș, aproape imberbă - cele câteva fire de păr care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acoperită cu inele Încrustate cu pietre de diferite culori. Maja Își retrase mâna. — Unde e soțul meu? se interesă ea, mulțumită că Elio fusese punctual și că venise Înainte ca mamele acestor copii să se simtă neglijate și Înainte ca puștii să Înceapă baby-dansul. Elio trebuia neapărat să cânte karaoke cu Camilla, Îi promisese. La orele 19, onorabilul prezida inaugurarea Aulei Magna a unui liceu al părinților barnabiți, nu-mi amintesc cum se cheamă, răspunse Antonio rece. Eu am liber acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când îl vedea îi venea să-l strângă de gât, ca să-l împiedice să vorbească. Totuși, nu-și pusese niciodată mintea cu el. Zâmbea, dădea din cap dezaprobator și mergea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ceea ce se întâmplă după ce iese din sângele vizitat. Cum stătuse cam mult în spital, a luat-o din loc, împreună cu Gigi, un bărbat mâhnit, care își lăsase fiica la spital pentru operație de ulcer. Din el a sărit într-un puști care chiulise de la școală, apoi a intrat într-o femeie atât de enervată, încât avea senzația că e pus la fiert. Femeia aceasta mergea alături de un bărbat care-i spusese hai să mergem și noi în weekendul ăsta la Pitești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
decât la întâlnirea cu Andrei Ionescu, se gândea la un film pe care i-ar fi plăcut să-l facă. Aparatul arăta un panou înconjurat de plăci transparente, prin care se vedeau cerul și câmpurile verzi. Eroul era acum un puști blond, ca un șoarece beat, care se lovea de zidul nevăzut, luându-l la rând, metru cu metru, convins că trebuie să fie o breșă. Imaginea se repetă, personajul este izbit, o dată și încă o dată, apoi din ce în ce mai repede, derulată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strălucește Dis de dimineață, Și marea rece o-ncălzește Cu dragoste curată. Ilie Mihai, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Eu... E greu să fii adolescent, Un tip cuminte și atent Sau puștiul vesel și rebel Ce face glume-n cartier. Nu știu unde mă-ncadrez Știu să râd, să mă distrez, Dar ca să răzbesc în viață, Îmi trebuie muncă și povață. Trebuie să știu s-ascult, Să fiu ager și tăcut, Să-nvăț cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a vrut, mi-a zis să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat când am vrut să vedem dacă pot să prind săgeata din zbor, ca indienii din filme, dar eu i-am zis că pe-atunci eram mic, un puști de nouă ani abia, era normal să n-am reflexe prea bune, spre norocul meu cuiul de la capătul săgeții n-a fost destul de ascuțit, mi-a intrat în mână numai doi centimetri adâncime, mi-a străpuns doar pielea, iar săgeata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am strigat că nimeni, dar și puță ăsta a început să strige că a adus umerașe ieftine, și să vină stimata doamnă să se uite, că așa un lemn bun n-a mai văzut, și atunci l-am îmbrâncit pe puști, dar n-a căzut, a făcut doar un pas înapoi și s-a prins de balustradă, și eu iarăși i-am spus, gata, valea, dar atunci mama era deja acolo și se uita la mine și am văzut că fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sîngele lui Gildas? - Sfinte Doamne! La fel ca la jefuitorii de corăbii de pe vremuri! - Se pare că polițistul de la Paris l-a săltat pe doctorul Pérec! - Și unde mai pui că tocmai a aflat că nevastă-sa Îl Înșela cu puștiul de Nicolas Kermeur! Gwen se opri brusc. Loïc Își Încărca În break-ul hotelului plasele cu crabi pescuiți. La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se poate! E o diferență de douăzeci de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un bărbat... Puștiul Kermeur a profitat din plin! De data asta, Loïc auzise. Scăpă o plasă și o apucă violent pe mahalagioaică de braț. - Ce te-a apucat să spui tîmpenii de astea despre fiul meu, gură-spartă? - Toată lumea știe! Dă-mi drumul! Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără să fie conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
jet-ski-ul și scuterul sînt acolo... Dar Loïc Închisese deja. Simțea că-i dau lacrimile de furie și de neputință. Micul ticălos mersese prea departe, Își bătea joc de el, Îl lovise, nu și-ar fi Închipuit În vecii vecilor că puștiul... Nu, nu mai era un puști, cum de nu admisese lucrul ăsta mai curînd? De luni Întregi simțise că Nico se schimbase, Își spusese de o sută de ori că trebuia să stea serios de vorbă cu el și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Loïc Închisese deja. Simțea că-i dau lacrimile de furie și de neputință. Micul ticălos mersese prea departe, Își bătea joc de el, Îl lovise, nu și-ar fi Închipuit În vecii vecilor că puștiul... Nu, nu mai era un puști, cum de nu admisese lucrul ăsta mai curînd? De luni Întregi simțise că Nico se schimbase, Își spusese de o sută de ori că trebuia să stea serios de vorbă cu el și tot amînase discuția asta de la o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefoane celor mai buni prieteni ai lui Nicolas ca să Încerce să-l localizeze. Degeaba. Cum putuse cuplul să fugă? Se duse cu gîndul la micul trauler al tatălui ei. Nicolas se pricepea să-l manevreze la perfecție. De cînd Începuse puștiul să se țină pe picioare, Milic Îl lua cu el pe mare și, pînă În lunile din urmă, Nicolas se ducea regulat să-l ajute, din plăcere. Ajunsese În preajma bazinelor cu pește cînd sună telefonul. Ecranul indică Fersen. Ea Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefonul. Ecranul indică Fersen. Ea Întrerupse legătura. * * * Cercetarea minuțioasă pe care o făcu Loïc Îl apropie mai mult de fiul lui. Obiectele Îi aminteau de momente mult prea rare Împărtășite de amîndoi, cadouri de ziua nașterii sau de Crăciun, bucuria puștiului În fața bradului, ceasurile petrecute Într-un magazin pentru alegerea unui aparat de fotografiat... O să stea de vorbă cu el, o să reușească să-l aducă pe calea cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știut niciodată În ce Împrejurări exacte a rămas mut? - Bătrînul Pérec a vorbit de o congestie cerebrală. Bietul copil rătăcise ceasuri Întregi În landă Într-o noapte de furtună... trebuie să spun că Yvonne n-a făcut niciodată caz de puștiul ăsta. Marie Își ținu răsuflarea. Numai de-ar ști, se rugă ea În gînd uitîndu-se la tatăl ei, care se apuca iar de trebăluit. - CÎnd s-a Întîmplat asta? Ți-amintești? - Ba bine că nu! exclamă el Îndreptîndu-se de spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-l aveam În jurul gîtului. Pe el era gravat un cerc Înconjurat de liniuțe perpendiculare. M-am gîndit la Erwan de Kersaint, strămoșul meu, care dăduse naștere fără voia lui unei alte generații de jefuitori de corăbii. M-am gîndit la puștii aceia care voiseră doar să se joace. Dacă măcar ar fi simțit remușcări mai apoi. Dar nu, profitaseră de banii nelegiuirii lor. M-am gîndit la aceea care Își sfîrșise viața acolo, cu treizeci și cinci de ani În urmă. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că o Înduioșase. Așa și era. Numai că ea nu dezarma Încă. - Măcar de-ai fi avut Încredere În mine. Aș fi putut Înțelege. - Ești sigură? Eu nu. Pentru tine eram un erou fără teamă și fără prihană. Nu un puști abuzat care a supraviețuit ridicînd ancora, În toate sensurile cuvîntului. Ești o ființă cu adevărat dintr-o bucată, Marie. Pentru tine, există bunii și răii, și nimic Între ei. Dacă ți-aș fi spus adevărul, imaginea eroului s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nimic. Lucas Îi făcu semn psihanalistului care se aplecă spre Pierric. - Ești liniștit, Pierric, liniștit, foarte liniștit... Și te gîndești la bebeluș, la bebelușul tău. Ai găsit un bebeluș? Unde l-ai găsit? - Pe nisip, plînge, se teme, ca Pierric... Puștiul de șase ani, Înfricoșat, tocmai ajunsese la poalele stîncilor din golful Jefuitorilor, trudindu-se să se țină după ceilalți care nu făceau niciodată caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]