1,291,347 matches
-
nu-i plac perversiunile, iubește în stil clasic. Dar, ce-i mai important, e un ingenuu masculin, - un erou simplu, naiv, care vrea binele oamenilor, dar care plătește scump pentru faptele sale bune. în anii '60, revista franceză "Express" a publicat o scurtă biografie "prealabilă" a lui Evtușenko. îmi amintesc că apărea acolo, pentru public, ca un tânăr romantic, care supăra pe toată lumea. După mai mulți ani și-a scris o autobiografie de om ofensat. Evtușenko scria că în Rusia poetul
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
trecut. Dacă sculptorul Paul Neagu este cunoscut și discutat acum, altfel decît era în 1969, cînd cîțiva marxiști îi priveau opera ca "stranietate îndoielnică, dacă nu ca pe un neo-dadaism ignorabil", poetul este cvasi-necunoscut. Nu demult, Fundația Interart Triade a publicat un splendid volum (și nu exagerez cu nimic frumusețea acestui obiect editorial, în sine o operă de artă) cuprinzînd poezii scrise în engleză și română și traduse de Carmen D. Blaga. Domnia sa este și autoarea unui studiu critic care prefațează
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
de întreprindere, căruia "binomul de clasici în viață" îi vorbise despre mine. L-am făcut să râdă spunându-i că avea fața unui partizan din filmele sovietice, în genul lui Serghei Bondarciuk... Mi-a cerut să-i arăt cărțile mele publicate în România pe care le aveam asupră-mi, într-o mică sacoșă. Le-a răsfoit, încercând să înțeleagă cuvinte românești, apoi m-a bătut pe umăr: "Cazzo, quanti libri ai pubblicato!" Brusc, s-a hotărât să mă ajute în mod
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
iunie, cu excelentele vești pe care mi le dați. Înțeleg că lucrați și sunt convins că va fi cu profit pentru poezie și litere. Eu trebuie să aprofundez încă lectura textului Dvstră pe care sper cu adevărat să-l pot publica în ultimul număr din acest an al revistei L'Approdo letterario ; firește, într-o selecție de vreo zece pagini de versuri precedate de nota Dvstră. Prietenul Righi muncește mult și aceasta e cauza că nu păstrează relația cu Dvstră ; dar
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
nota Dvstră. Prietenul Righi muncește mult și aceasta e cauza că nu păstrează relația cu Dvstră ; dar nu există îndoială că vă păstrează o excelentă amintire ; pe care eu i-o voi împrospăta de îndată ce voi avea certitudinea de a vă publica versurile. Florența continuă să fie cea pe care ați văzut-o, în pofida crizei de guvern. Cele mai bune urări și spor la muncă de la al Dvstră Carlo Betocchi. Ultima scrisoare e datată 8 ianuarie 1975. Din primele cuvinte, după mulțumirea
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
în 1967 în colecția "Cele mai frumoase poezii" în 7160 de exemplare. A doua scrisoare mi-a fost adresată la Paris, pe 25 februarie 1974. Forti precizează că trebuia înlăturată ipoteza publicării poeziilor mele: lucru anevoios la Mondadori, unde se publică foarte puțini poeți în fiecare an printre italieni și străini, iar lista de așteptare a unor autori deja sub contract este lungă, angajând editura pe un număr de ani. A treia scrisoare, din 20 martie 1975, exprimă o discretă contrarietate
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
scriitori care își văd de treaba (și de literatura) lor cu un profesionalism low profile greu de înțeles și de apreciat de zgomotoșii scribi ai zilei, proza noastră contemporană e salvată pe deplin. După excelenta culegere de povestiri Bazar bizar, publicat anul trecut la Editura Mașina de scris (despre care în România literară s-a scris la momentul respectiv și pe care vi-l recomand și eu cu largă inimă), Radu Paraschivescu publică în colecția "Arena" a Humanitas-ului acest Fanion
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
și au început să servească, în grade diferite, politica regimului ce le permisese afirmarea literară. Recalcitranții (pentru că, din fericire, a existat și această rarisimă specie) au fost retrimiși în noaptea de unde ieșiseră, asemenea lui Soljenițîn. Titus Popovici, căruia i se publicase romanul Străinul, s-a simțit obligat să scrie apoi Setea. Străinul desfășura o lume inedită pentru proza acelor ani: societatea ardelenească de provincie, bine sedimentată, burghezia și nobilimea luminată a Transilvaniei, uneori prezentate în variantă caricaturală, dar cu evidentă simpatie
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să fi citit cu o teribilă acuitate această sentință în privirile tuturor. Ce credea cu adevărat Titus Popovici despre Ceaușescu vedem cu toată claritatea din cărțile publicate după 1990, mai ales din micul roman Cutia de ghete, apărut în 1990, dar compus evident în plină "epocă de aur". Ultimii ani ai ceaușismului apar de puține ori înfățișați cu atîta forță ca în paginile acestei narațiuni crude și
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a trudit mai bine de douăzeci de ani. Deși are doar puțin peste 250 de pagini, romanul Gerda a fost început în anii optzeci și încheiat la sfîrșitul anului trecut. Prin aceasta el are
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
de critica românească. Există, ce-i drept, și câteva excepții. Este suficient să ne gândim la consistenta lucrare a lui Mircea Iorgulescu, apărută în anii '80 (Spre alt Istrati), și mai ales la pandantul său mai recent (Celălalt Istrati), volum publicat anul trecut de Editura Polirom. În general, însă, paradoxurile care acompaniază receptarea operei istratiene nu sunt puține. Surprinzătoare poate să pară, de pildă, discrepanța dintre extraordinara popularitate de care s-a bucurat - și continuă să se bucure - această operă peste
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
com", marii distribuitori de carte din Statele Unite, unde în dreptul numelui lor apare rușinoasa indicație ce s-ar traduce cu neaoșul: "nu e cazul..." Nu știu cine sunt soții (sau frații) Brădățan. Constat doar că dr. Costică figurează pe internet cu două cărți publicate în România, dintre care una - surprise, surprise! - la editura Fundației Culturale Române, în epoca de glorie a risipirii necugetate a fondurilor... Ați început să înțelegeți dincotro bate vântul? Probabil că duo-ul s-a speriat că noua echipă de la conducerea
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Aviv, 1986, vol. I, p. 208-211) - fără să ignore textele anterioare -, Steinhardt menționează totuși, ca text de debut, articolul "Elementele operei lui Marcel Proust", apărut în nr. 8/1936 al Revistei Fundațiilor Regale. În preambulul articolului "Portretul artistului la tinerețe", publicat în nr. 1-2/1992 și 1-2/1993 din Revista de istorie și teorie literară, Nicolae Mecu precizează că în fișa biobibliografică pe care i-o solicitase eseistului prin 1983, în vederea realizării unui dicționar, acesta selectase... același text al debutului. Ceva
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
1934 ("prea intrasem, la 22 de ani, în literatură cu bastonul", îi va mărturisi el lui Nicolae Băciuț, într-o convorbire consemnată de acesta în vol. Între lumi, ed. a II-a, Ed. Dacia, 2001) sau cu cele două volume publicate în colaborare cu prietenul său Emanuel Neuman (Essai sur une conception catholique du judaďsme, Ed. Cultura românească, 1935 și Illusions et réalités juives, Librairie Lipschutz, Paris, 1937) ori cu publicistica din Revista burgheză (apărută în doar șapte numere, între 1934
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
convorbire cu Ioan Pintea, el recunoaște în volumul parodic din 1934 un fel de exerciții de admirație cioraniene avant la lettre (v. Primejdia mărturisirii, Ed. Dacia, 1993, p. 24). Iar în ceea ce privește un articol intitulat " Un mare critic burghez: E. Lovinescu", publicat în numărul al doilea al Revistei burgheze (20 februarie 1935) și citit într-una din ședințele Cenaclului Sburătorul (pe care îl frecventa din 1929), N. Steinhardt - recunoscîndu-și strategic o anumită vanitate... literară -, îl va menționa într-un alt articol, intitulat
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
care a semnat. Era îndeobște cunoscut pseudonimul Anthistius cu care semnase în 1934 volumul de debut În genul...tinerilor, gluma unui parodist erudit, integrat în bătălia contemporană a ideilor. Dar nu era cunoscut pseudonimul Nicolae Niculescu, sub care N. Steinhardt publicase la Paris, în 1975, în revista "Ethos" a lui Virgil Ierunca eseul Secretul "Scrisorii pierdute" : l-a deconspirat Ion Vartic, reeditând acest eseu în volumul din 1995 Cartea împărtășirii. Nu vor mai fi fiind și alte pseudonime? Aceste avataruri dezvăluie
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
interesul pentru un personaj. și deznodământul vine când trebuie, spre finalul însemnărilor. Al. Iftodie e demn de disprețul lui N. Steinhardt pentru că nu a realizat nimic, deși a fost doi ani asistentul lui N. Cartojan, a tradus Măgarul de aur publicat într-o ediție penibilă, a realizat un studiu despre Cetatea Rupea. Dar, în fond, nu asta era cel mai important lucru. Cum să nu-l urască "pentru că s-a însurat cu Adina" ? - aflăm abia acum (p. 70) adevăratul mobil al
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
ani de la apariție, această importantă contribuție la istoria culturii și civilizației românești își păstrează intactă prospețimea. Poate părea surprinzător, dar metoda utilizată de autor se potrivește mai bine epocii actuale decît vieții literare românești din perioada comunistă, cînd a fost publicată ediția princeps. Să mă explic. În anii '70, pe fondul crizei culturii apărute în deceniul precedent ("violența criticii lansate împotriva Academiei în anii '60, urmată de declinul implacabil al instituțiilor de educație din toate țările moderne, demonstrează suficient de clar
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
rătăcească valorile sub asaltul mass-media și al unor forme tot mai despiritualizate de divertisment) decît celei din urmă cu 30 de ani, cînd cartea reprezenta una dintre puținele șanse de evadare din realitatea absurdă a regimului comunist. Prin această carte, publicată în anul 1976, se poate spune că Leon Volovici joacă la noi rolul unui deschizător de drumuri în această metodă de abordare a literaturii cu instrumente aparținînd sociologiei. Apariția scriitorului în cultura română este o carte interdisciplinară, care combină elemente
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Un rol decisiv în apariția culturii române moderne l-a avut procesul de laicizare petrecut la mijlocul secolului al XVIII-lea. Unul dintre efectele acestuia a fost schimbarea fundamentală de conținut a cărților publicate în cele trei principate române. Scrie Leon Volovici: Pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea, datorită și monopolului Mitropoliei asupra tiparului, cartea religioasă predomină. Dintre cărțile românești tipărite între 1717 și 1750 (102 în }ara Românească, 29 în Moldova, 6
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
să se exprime într-o limbă lipsită de tradiții literare și cu o circulație restrînsă. Informațiile aduse de Leon Volovici nu sînt noi (ar fi și dificil, la aproape treizeci de ani de la prima ediție, interval în care au fost publicate multe alte contribuții pe aceeași temă - să amintim doar excelenta carte a lui Eugen Simion, Dimineața poeților), dar ele sînt foarte bine sistematizate. Toată lumea este de acord astăzi că primul poet român modern, pe de-a întregul original, este I.
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
apărute între timp. Practic, în cele 245 de note din finalul volumului, se face trimitere la o singură carte apărută după anul 1976 (Adrian Marino, Cenzura în România. Schiță istorică introductivă, Editura Aius, Craiova, 2000). Or, între timp au fost publicate cărți importante vizînd perioada literară de la începutul secolului al XIX-lea, condiția scriitorului, relația scriitor-cititor, aspectele teoretice ale comunicării literare. Unele contribuții sînt amintite fugitiv în prefață (Paul Cornea, Adrian Marino, Mihai Dinu Gheorghiu, Liviu Malița, Mircea Vasilescu), dar lista
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
ale comunicării literare. Unele contribuții sînt amintite fugitiv în prefață (Paul Cornea, Adrian Marino, Mihai Dinu Gheorghiu, Liviu Malița, Mircea Vasilescu), dar lista este mult mai lungă și ea trebuie adusă la zi într-o carte cu pretenții științifice (re)publicată în anul 2004. Apariția scriitorului în cultura română de Leon Volovici este o carte despre zorii culturii române moderne, scrisă de un autor inteligent, atent la toate aspectele văzute și nevăzute ale epocii pe care o studiază. Citind cartea lui
Cum s-a născut literatura română? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11715_a_13040]
-
datorăm lui Ion Hobana, maestrul S.F.-ului românesc și expertul nostru numărul unu în materie de Jules Verne. L-a tradus, i-a consacrat numeroase articole și o substanțială monografie (20.OOO de pagini în căutarea lui Jules Verne, 1979), publicată și în Italia. Acum, în anul comemorativ Jules Verne, avem de la Hobana o carte despre raporturile marelui scriitor francez cu lumea românească și ale acesteia cu el. Se pune întrebarea: existau destule temeiuri, destule argumente pentru a întreprinde o cercetare
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
University și, în 1986, a terminat un masterat în literatură engleză la Stanford University. A debutat cu povestiri în cele mai prestigioase reviste literare americane: The New Yorker, The Paris Review, The Yale Review, Granta. Primul său roman, Sinuciderea fecioarelor, publicat în 1993, se bucură de un succes răsunător, fiind tradus în 15 limbi și ecranizat la Hollywood, în regia Sofiei Coppola cu Kirsten Dunst, Josh Hartnett, James Woods și Kathleen Turner în rolurile principale. Romanul Middlesex (în curs de apariție
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]