3,998 matches
-
se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la jurnalele politice ale exilului parizian, divizat între echipa Grigore Gafencu-Nicolae Rădescu-Mihail Fărcășanu, pe de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la „România
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
IONESCU, Radu (10.X.1834, București - 24.XII.1872, București), critic literar, poet și publicist. A urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din București. Înclinat de timpuriu către poezie, I. și-a adunat primele versuri în volumul Cânturi intime (1854). În 1855 prefațează o ediție de poezii ale lui D. Bolintineanu. Studiază literele și filosofia în
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
, Constantin (7.IX.1887, Milcov, j. Olt - 22.VII.1933, Sighetu Marmației), poet, prozator și publicist. Își ia licența în drept și obține doctoratul în același domeniu la Paris (1911). Apoi, după mai multe perindări prin țară, se stabilește în 1919 la Sighetu Marmației, localitate în care va rămâne tot restul vieții. Aici va avea mai
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
, Alexandru (8.VIII.1906, Medgidia - ?), folclorist, istoric literar și publicist. Urmează școală primară în localitatea natală, apoi liceul la Constantă și la Silistra (bacalaureat în 1926). Absolvent al Facultății de Litere din București (1930), își susține doctoratul tot la București (1936). Din 1928 până în preajma celui de-al doilea război
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
, George I. (14.X.1857, Pitești - 29.VI.1904, București), publicist și istoric. Este fiul Anicăi (n. Pârvanovici) și al lui Ion Ionescu. Învață la liceele „Gh. Lazăr” și „Sf. Sava”, la Universitatea din București, face apoi studii în Franța și în Belgia, obținând titlul de doctor în litere și filosofie
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
, Marin (pseudonim al lui Marin Iordache; 30.VIII.1901, București - 23.VI.1972, București), prozator, dramaturg și publicist. Este fiul Comanei și al lui Constantin Iordache. Neavând nici un chef să fie ofițer sau preot, cum doreau părinții, I. fuge de acasă, hotărât să se descurce de unul singur. Atras de pictură, se înscrie la Școala de Belle-Arte din
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
, D.[imitrie] (22.III.1888, Uricani, azi Nicolae Bălcescu, j. Botoșani - 22.VIII.1959, Aiud), poet, prozator și publicist. Este fiul Ecaterinei și al lui Toader Iov, mici negustori rurali. A absolvit Școala Comercială Superioară din Iași (1907), apoi a fost o vreme funcționar bancar în București. În această perioadă și-a câștigat o anume notorietate prin versurile și
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
revista va contribui la „a cunoaște poporul nostru, a-i admira faptele trecute”, punând accentul pe rolul tineretului (Mișu Weissman). Publicația este consacrată educației tineretului evreiesc, legendelor biblice, problemelor care preocupau societatea evreiască din România, iar semnăturile aparțin exclusiv unor publiciști din rândul acestei comunități. Sunt inserate texte scrise de I. Niemirower, Achad Zacke, A. Beck, Horia Carp, Theodor Rosen, I.L. Peretz, A. Axelrad, A. Rappaport. În poezie se disting paginile din Morris Rosenfeld, Iacob Gropper (tradus din idiș de Enric
JUNIMEA EVREE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287680_a_289009]
-
de Filologie. Debutează în anul 1947, la revista „Flacăra”, cu povestirea Vin brașovenii. Publică la cotidiane din Iași, București, Suceava, Botoșani și semnează numeroase recenzii și articole pe teme culturale în „Steaua”, „Scânteia”, „Iașul nou”, „Contemporanul”, „Cronica”. Dar activitatea de publicist este legată în primul rând de „Iașul literar”, revista la care a scris cu regularitate. Prima carte, Bostanii, îi apare în 1950 și este urmată de un număr mare de volume, cuprinzând proză, poezii, piese de teatru, printre care Grâu
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
, G.M. (pseudonim al lui George M. Ionescu; 9.IV.1892, Roșiori de Vede - ?), publicist și traducător. După studii în teologie și litere la Universitatea din Kiev, I. se dedică unei cariere de publicist (conturată mai precis după 1922), colaborând cu articole literare, traduceri, versuri, proză, articole de ideologie creștină, socială ș.a. la numeroase periodice
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
, G.M. (pseudonim al lui George M. Ionescu; 9.IV.1892, Roșiori de Vede - ?), publicist și traducător. După studii în teologie și litere la Universitatea din Kiev, I. se dedică unei cariere de publicist (conturată mai precis după 1922), colaborând cu articole literare, traduceri, versuri, proză, articole de ideologie creștină, socială ș.a. la numeroase periodice, între care mai importante sunt „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „România literară” (1939-1940, la care a
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
, Bogdan (pseudonim al lui Ion Bădărău; 13.IV.1914, Pistruieni, j. Orhei - 25.III.1993, Chișinău), poet și publicist. Este fiul lui Spiridon Bădărău, țăran. După terminarea Școlii Normale (1932), a funcționat ca învățător. Face studii și la Universitatea din București, dar va absolvi, în 1957, Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău. A deținut mai multe funcții
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
eseistă. Este fiica Floricăi (n. Lupescu), învățătoare, și a lui Iordan Jelescu, funcționar. Face școala primară și liceul la Constanța și urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1958-1962). Lucrează apoi ca redactor la Editura Meridiane (1964-1966), redactor, publicist, comentator la „Scânteia tineretului” (1967-1974), în fine, ocupă diverse funcții în Televiziunea Română și la MondoFilm. Debutează în „Contemporanul” (1964), colaborând ulterior la „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra” ș.a. Prima ei carte de versuri, Totdeauna marea (1969), definește temperamentul delicat-dinamic al unei
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
persoanelor, a m)rfurilor, a bunurilor, a banilor și a capitalului, c) ,,diferitele ț)ri au ajuns s) se îmbine” strâns laolalt), si c) ,, a fost creat) o rețea mai dens) că niciodat) a interdependentei internaționale” (1917, pp. 25, 41-42). Publicistul liberal Norman Angell, în The Great Illusion, cel mai influent tratat de la începutul anilor 1900, a surprins, într-o sintez), un secol întreg dominat de convingerea economiștilor liberali, conform c)reia interesele economice sunt personale și universale, măi degrab) decât
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
ISTRATI, Nicolae (1818 - 1.XI.1861, Fălticeni), poet, prozator și publicist. Fiu al unei contese poloneze, Ecaterina (n. Ilski) și al paharnicului Gavril Istrati, I. se trage dintr-o familie de boieri de viță veche, din care se și ridicase domnitorul Eustratie Dabija. Rămas orfan, nu are parte de o instrucție
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
, Sándor (27.XI.1897, Sarkadkeresztúr, Ungaria - 18.I.1943, Timișoara), traducător și publicist. Ca elev al liceului din Salonta, apoi ca student la drept, a participat la anchetele dialectologice și la culegerile de folclor literar, organizate la Salonta de secția maghiară a alianței internaționale a folcloriștilor, Folklore Fellows. Debutează în revista „Magyar Nyelvőr
KERESZTURY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287709_a_289038]
-
a dat naștere în realitate celei mai durabile înfăptuiri a elanului expansiv al Occidentului în evul mediu, împlinire care însă nu s-a dovedit capabilă să integreze definitiv „Cele două Europe“ (Les deux Europe), pentru a relua titlul lucrării unui publicist francez, care nu și-a pierdut încă actualitatea. ALIAȚI NORD-DUNĂRENI AI IMPERIULUI LATIN DE LA CONSTANTINOPOL: REGII CUMANI JONAS ȘI SORONIUS Ovidiu Pecican Nu cunoaștem situația de la sud de Carpați în cei paisprezece ani de dominație teutonă. „Ultramontania“, cum am îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gen erau și atunci la modă. Pentru români, el a utilizat informațiile și referirile celor mai avizați, dar și accesibili, autori în materie la acea dată, indicându-le doar numele, nu și lucrările, altminteri lesne identificabile, fiind vorba de cunoscuții publiciști francezi filoromâni Jean-Marie Chopin și J.H.A. Ubicini 10, J.A. Vaillant 11, spre a-i cita pe cei mai în vogă. Călătorind pe Dunăre în jos, după ce i-a străbătut segmentul despărțitor dintre Ungaria și Serbia, țări cărora le consacră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
LIVESCU, Ioan I. (19.III.1873, Ismail - 7.II.1944, București), publicist, memorialist și autor dramatic. Fiu de magistrat, L. învață într-un institut particular și la liceele „Sf. Sava”, „Matei Basarab” și „Sf. Gheorghe” din București. Înscris la Facultatea de Drept a Universității din capitală, o părăsește spre a urma Conservatorul
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
și de domnitor (care nu privea cu simpatie nici proiectele sale istoriografice), K. își grăbește întoarcerea în Moldova. În 1838 este din nou la Iași, fiind numit locotenent-aghiotant, apoi căpitan. Desfășoară, la început alături de Gh. Asachi, o vastă activitate de publicist, istoric și îndrumător cultural și literar, comparabilă, în dimensiuni și rezultate, doar cu aceea a lui I. Heliade-Rădulescu. Tot în anul 1838 preia de la Gh. Asachi „Alăuta românească”, seria nouă a suplimentului literar al „Albinei românești”, care va fi însă
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
și artistică” pe care o scrie aproape singur, iar un an mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf., Sfr., Sfred.), Spurcocea, Cronicarul Dâmboviței (și C. D.). Fire energică, jovială, cu manifestări
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
, Mihail (13.IX.1930, Susleni, j. Orhei - 1.VIII.1991, Trebujeni, j. Orhei), poet, prozator și publicist. A absolvit Institutul Pedagogic „Taras Șevcenko” din Tiraspol (1957), fiind apoi profesor de biologie la școala din satul natal, redactor literar la Televiziune. A murit asasinat și este înmormântat la Chișinău. G. debutează cu placheta de versuri Cântec în septembrie
GARAZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287165_a_288494]
-
GAȘPAR, Mihail (12.I.1881, Gătaia, j. Timiș - 27.XI.1929, Timișoara), prozator și publicist. Este fiul Elenei (n. Bolocan) și al lui Gheorghe Gașpar, preot. Urmează liceul la Timișoara (1892-1897), Becicherecul Mare (1897-1898) și la Beiuș (1898-1900), apoi cursurile Institutului Teologic din Caransebeș (1900-1903). După absolvire, se căsătorește cu Livia Blajovan și este hirotonit
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
GĂVĂNESCUL, Ion (10.XI.1859, Buzău - 1951, București), dramaturg, publicist și memorialist. A urmat școala primară la Buzău și Liceul „Matei Basarab” din București, pe care îl termină în anul 1878. După ce își trece licența în litere și filosofie la Universitatea din același oraș (1883), frecventează, până în 1887, cursurile Facultății
GAVANESCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287176_a_288505]
-
de la 2 mai 1891 până la 6 aprilie 1897 și între 2 aprilie și 1 octombrie 1906. Pentru a organiza și a conduce această gazetă, care înlocuia „Revista politică” de la Suceava, membrii societății bucovinene „Concordia” l-au chemat din Transilvania pe publicistul Pompiliu Pipoș, fost în trei rânduri redactor responsabil la „Tribuna” din Sibiu. După moartea acestuia, direcția periodicului va fi luată de G. Bogdan-Duică (9 mai 1893 - 24 iulie 1894), ajutat, mai ales în chestiunile politice, ca și antecesorul său, de
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]