1,831 matches
-
nu ieși în evidență, de parcă ar fi fost o regulă a lor cum că regizorii trebuie să se audă, nu să se vadă: o pereche veche de pantaloni de stofă care nu se potriveau cu structura lui solidă și un pulover Aran1 care m-a făcut să mă gândesc preț de o clipă la Tom, care călătorea în acel moment în India, cu prietena lui nesuferită. —Voiau să știe unde eram când s-a sinucis Philip, chestii din astea, spunea Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mă pe mine să te șterg. Neputând să mă stăpânesc, m-am desprins din șuvoiul de oameni și m-am strecurat în cabină. Hugo stătea cu un picior cocoțat pe masă, încheindu-ți cataramele ghetelor. Era foarte elegant, cu un pulover pe gât negru și mulat și o pereche de pantaloni cu talie joasă, în carouri negru cu bleumarin. —Bună, iubito! mă salută el. Am auzit că ești pe aici. Vino încoace. Nu, stai, a plecat Bill? E bine atunci. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o avusese până atunci. Și nu purta ochelarii. Fără ei, era aproape frumos. Era pentru prima dată când am îl vedeam îmbrăcat în altceva decât în clasicul echipament de regizor, format din blugi care stau prost pe tine și un pulover lălâu; purta o pereche de pantaloni frumos croiți și o cămașă, deschisă la gât. Mi-am dat seama, pentru prima dată, că avea un corp frumos. Nu-mi puteam da seama cum îmi scăpase acest lucru până la punctul acela. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nesfârșit. Opțiunea A era ceva mai atrăgătoare. În plus, dacă ieșeam din studio, puteam să-mi distrag atenția și totodată să sper că, până mă întorc, Hugo îmi va lăsa un mesaj. Am tras pe mine un tricou scurt, un pulover plușat și mai scurt cu decolteu în V și pantalonii cei vechi din piele, simțind un nod în piept, căci mi-l aminteam pe Hugo spunându-mi cu asprime că nu-mi mai vin bine și că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
altă pereche. Am trecut prin găicile pantalonilor o curea cu cataramă din argint imensă și grea, sperând că va trage în jos suficient betelia ca să le dea cât de cât aspectul de talie joasă. Ideal ar fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mult mai aproape de el decât de mine. —Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben părea la fel de simpatic și de normal ca de obicei. Poate că era din cauza ochelarilor cu rame foarte subțiri și a puloverului bine ales, sau a feței lui pătrate, care-ți dădea încredere, și a danturii lui frumoase, care probabil le dădea foarte multor oameni impresia complet falsă de siguranță. —Stai jos, Sam, zise el, cu o voce plăcută. N-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama pe unde ajunsese nenorocita de seringă EpiPen. Ben se repezi către ușă. L-am prins de spatele puloverului și, când se răsuci, i-am tras un dos de palmă peste nas. Încercă să-mi tragă un pumn în față, dar nu reuși decât pe jumătate, pentru că m-am lăsat pe vine și am parat lovitura parțial cu antebrațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nepotrivire prea gravă; nimic observabil. Acesta era obiceiul ei de când venise la Washington. „Îmbrăcămintea care te face să dispari“, cum o numise, într-una din vizitele sale, Liz, sora ei mai mică. —Uită-te la tine. Haine cenușii, negre și pulovere cât pentru o întreagă familie. Te îmbraci ca o persoană foarte grasă, știi asta, Maggie? Ai o siluetă mortală și nimeni n-o să afle lucrul ăsta. E ca și cum corpul tău lucrează sub acoperire. Liz, bloggeriță și scriitoare în devenire, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Nabil, care bătu palma cu un tânăr ce stătea în spatele unei tejghele. Îl auzi pe Nabil pronunțând cuvântul „americancă“ și-l văzu arătând spre ea. După o clipă, dintr-o cameră dosnică, un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un pulover cu guler în formă de V și cu ochelari cu rame închise la culoare își făcu apariția în spatele unei vitrine pline cu bijuterii de aur și de argint. Lui Maggie i se păru că îl recunoaște. Văzuse mulți bărbați ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe toată lungimea zidului. Acum putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului mediu de la Cambridge, fie el atlet sau poet de stânga, era rezistentă și mohorâtă: pantofii aveau tălpi groase de cauciuc, pantalonii de flanel erau gri-Închis, iar puloverul cu nasturi numit „jumper“, purtat pe sub sacoul cu cordon, avea conservatoarea culoare maro. Cei care ar fi putut fi denumiți probabil lotul homosexualilor purtau vechii pantofi escarpin, pantaloni de flanel gri-foarte deschis, un „jumper“ galben strălucitor și haina de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este vulturul singuratic, bărbatul misterios, ultimul campion care-și apără titlul. Fotografii, stând reverențioși pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
defectele lor individuale, mai durabile și mai potrivite pentru consum decât torentele slave de conștiință politică, convenționale și teribil de provinciale, care izvorau În aceiași ani din condeiele tinerilor autori sovietici pe care statul-tătuc Îl aproviziona cu cerneală, pipe și pulovere. Redactorul-șef al cotidianului Rul (și editorul primelor mele cărți), Iosif Vladimirovici Hessen, a avut generozitatea de a-mi Îngădui să-i umplu rubrica de poezie cu versurile mele necoapte. Nopțile albastre din Berlin, castanul Înflorit din colț, o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și el să fie puțin cu ea la petrecere. Îmi va vorbi, privind peretele de beton din dreptul ferestrei. Apoi se va întoarce lângă mine. Își va scoate ochelarii. Îi va lăsa pe masă. Își va șterge ochii cu mâneca puloverului. — Am chemat-o pe o soră de la doi, de la terminați. Nu a vrut să vină. Mi-a spus doar „fă ce știi să nu mai urle sirena aia, că se aude până în stradă“. Și nu știu ce a fost în mine, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a mirosit surprinzător de puternic, așa că am încercat să șterg din el cu un șervețel, apoi m-am ridicat și m-am privit scurt în oglinda lungă de pe ușa șifonierului. Anoste, m-am gândit eu. Fusta maronie, bluza delicată și puloverul erau extrem de anoste. Așa. Chiar îmi plăcea ce făceam. Poate că fiascoul cu felicitarea fusese un lucru bun: un mic semn de alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fost niciodată prea bună la matematică. Deci trebuia să aibă înăuntru niște chestii foarte mari ca să se umple - mereu credeam c-or să fie lucruri cu adevărat bune, dar în general se dovedeau a fi vreun fel de haine: un pulover mare și greu sau un halat nou sau altceva. Iar eu căutam mașini sau Țestoase Ninja. Și-a pierdut farmecul odată ce-am știut că mama era cea care făcea totul. Ea și cu tata menținuseră prefăcătoria, iar Sally și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
acum de un calm surprinzător, și am deschis din nou dulapul. Am privit de-a lungul barei și mi-am închipuit că sunt în sufrageria lui Stacey, purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un costum negru cu dungulițe gri subțiri, un costum negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ceva care Îmi era foarte clar. — Vreau să fim precum cuplul Eternity, am râs eu. În secret, Întotdeauna sperasem că mariajul va fi exact ca În reclama Eternity: o splendidă ea, un el foarte atrăgător și o cantitate impresionantă de pulovere din cașmir de culoarea vaniliei. În măsura În care ar fi fost posibil, toată căsnicia mea s-ar fi desfășurat pe o plajă din East Hampton, de preferat Într-o paletă flatantă de alb și negru. —Ei, dacă și eu aș fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
David Bowie, În caz că nu și-ar fi dat seama cineva pe cine Întruchipa. (Nimeni nu se prindea). Milton stătea la taclale cu o fată zveltă Îmbrăcată la patru ace Într-o ținută alcătuită dintr-o fustă din tweed și un pulover Fair Isle. Principalul ei accesoriu era un luciu de buze roz-pal pe care și-l ducea la buze la fiecare cinci secunde. Pielea ei era de o paloare bolnăvicioasă, iar părul aproape la fel de deschis la culoare. — Fir-ar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe jumătate fața, ceea ce Îi dădea un aer și mai cool. Nu putea să aibă mai mult de cincisprezece ani. Îl cunoști pe Henri? Întrebă Lauren, făcând cu ochiul. Era Îmbrăcată cu niște pantaloni decolorați din cord și cu un pulover foarte mare din cașmir. Părea extraordinar de relaxată, În comparație cu ultima dată când o văzusem. —Ooo! Vin fiert! Mmmm, ce bun. Henri o să mă prezinte tuturor minorilor frumușei de pe aici. Nu! Îi interzic asta! obiectă Camille. —Mamă! se oțări Henri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
comparație, arăta de-a dreptul îngrijit. Părul îi era aranjat într-o tunsoare scurtă; nu avea pic de fard, cu excepția unei ușoare umbre de ruj pe buze; iar îmbrăcămintea îi era convențională până la cel mai mic amănunt: fustă albastră, plisată, pulover alb de cașmir și o pereche de pantofi maro, cu toc, banali. Fără cercei, doar cu un inel pe al patrulea deget de la mâna dreaptă și fără nimic la gât. Tom a șovăit să îi pună întrebarea, dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
După aceea, se ocupă de tot felul de treburi prin casă: înșurubează becuri, bate covoare, repară ferestre. Nu am ce face, va trebui să pândesc o ocazie ceva mai târziu, pe parcursul zilei. Aerul dimineții e rece și cețos. Îmbrăcați cu pulovere, ieșim pe terasă și cercetăm pajiștea umedă, înecată de rouă. În cele din urmă, norii se vor împrăștia și vom avea parte de o nouă după-amiază strălucitoare, dar deocamdată tufele și copacii abia dacă se văd. Lucy a găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
reticență și mai mult în glumă, vă trimit în Ungaria să vedeți cum trăiesc unguroaicele, să învățați ceva de la ele! După câteva ceasuri bune, când s-au întors la primărie cu toții, surorile, îmbrăcate cam subțire pentru anotimpul respectiv, în niște pulovere roase de molii, cu o bocceluță cu câteva ouțe pentru peșcheș în mâini, așteptau tremurând, învinețite de frig și speriate, pe holul din fața biroului acestuia. Ce-i cu voi, fetelor, aici? Pe cine așteptați? le întrebă primarul mirat și cuprins
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E gândul la prietenoasele, primitoarele lumini ce încă strălucesc în toate locurile pe care am fost siliți să le abandonăm. — Cum? — Nu. Doctorița Randle purta un pulover verde, cu cerbi sau reni roșii și pantaloni maro, de tweed, în carouri. — Doar că... până acum n-ai spus că ai un motan. Păi, acuma am unul. Când am plecat, stătea pe sofa și se uita la Richard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în comparație cu starea în care te aflai la început. Uneori trebuie să muncești mult ca să ajungi la stabilitate. — Ei, asta-i, vezi dumneata, trebuie să alergi cât te țin picioarele doar ca să rămâi în același loc. — Eric. Doctorița Randle purta un pulover roșu, larg, cu o lama sau poate cu un cal prost redat pe el. În ultimele douăsprezece luni își lăsase părul să crească și acum îl purta prins la spate, în coadă. Ici-colo, câte-o șuviță arămie mai scăpa însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]