4,117 matches
-
răsuflând încet. Pieptul, descoperit, îi lăsa afară o perie de tuleie, un picior gol, vânos ieșea din plapumă. Doctorul îl luă cu amândouă brațele și-l așeză bine pe pernă, îi desfăcu pleoapele și-i privi ochii, apoi îi luă pulsul. În timp ce număra mintal, întrebă: - Cum i-a venit? - S-a sculat de la masă și s-a dus să se culce, și atunci acăzut jos. Eu nu l-am văzut. A mâncat prea mult. Mănâncă prea mult, domnule doctor. Cineva mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fure cineva! În curând sosiră Stănică, Olimpia și cu doctorul Vasiliad, și odaia se umplu de inși. Atmosfera era înăbușitoare, fiindcă un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consultă pe bolnav cu superficialitate, îi luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat de curiozitate, Stănică. - Deocamdată n-am ce să zic. Să stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglaei: - Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-amputut suferi niciodată. În aceste împrejurări, Weissmann pică în casă în căutarea lui Felix, care nu era acolo. Îndatoritor ca întotdeauna și sociabil, studentul se interesă de sănătatea bătrânului, îi luă pulsul, se prefăcu a-l consulta și a rămâne foarte mulțumit. Moș Costache îl privea cu mare stimă, ascultîndu-l ca pe un oracol: - Ți-țiu dietă strictă, zise el, nici de fumat nu mai fumez. Aurica se grăbi să ofere un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mofturi. - Sunteți cam palidă, observă studentul, ar trebui să faceți o serie de injecții cu cacodilat sau cu stricnină. Vă surmenați, sau aveți nemulțumiri de origine sentimentală? Aurica lăsă capul în jos, cu exces de modestie. - Ia să-ți vedem pulsul, domnișoară! Hm! slab, abiaperceptibil! Anemie mare. Știu eu ce-ar trebui să faceți! - Ce? întrebă avidă Aurica, cu mâna rămasă încă în mînalui Weissmann. -Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor practicat intensiv, ca o gimnastică sanitară, ca o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adresă, doar pentru faptul că acolo fuseseși trimis. Năuc, hăbăuc. Alte amănunte clarificatoare n-ai primit, n-ai, habar n-ai. N-ai putut să vorbești tu la telefon, n-ai putut să-i iei tu acțiunii, în nici un fel, pulsul. Ce scrie în manualul, în curs de elaborare, al unui F.A.M.? Când locatarul deranjat îți întredeschide ușa, de preferat o atitudine dezangajată, neutră, balans când pe-un picior, când pe altul, aparența unui individ căzut fără vină pe-acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul. Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblînzește deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când își căuta pulsul prin teroarea nimicului.... Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năștea după Cristos, ar fi fost un sfânt. - Admirația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care înlocuiește iubirea directă, legală și obligatorie a genului uman. Nu se poate concepe forță fără boală. Nu în zadar oamenii cei mai primejdioși sânt acei a căror sănătate e atinsă. Istoria e mânată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu visceral; vanitate rănită a cărnii; intoleranță; delicatețe de înger și bestialitate de călău. Un Dumnezeu care cerșește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
târâi sfârșituri de ev în fiorul vertical al zorilor! Ce menire ciudată au acei ce înmuguresc toamna, care au pierdut anotimpurile vieții într-o anapoda eternă a clipelor! De ce-ți mai întorci ochii spre soare, când rădăcinile tale hrănesc pulsul morții? Cu câtă furie și-ndurerare o să te azvârli în abisul divin! Nici o margine de cuget și nici o zare a lumii nu vor mai opri tăvălirea deznădejdii pe pustiul lui Dumnezeu și nici un rai nu va mai înflori pe năpăstuirea lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ață albastră... el le scoase, se uită la ele, apoi le puse pe masă. - In momentul acesta intrară doi oameni în chilia lui pe cari Dan nu-i mai văzuse. Unul din ei, pleșuv și uscat, veni să-i cerce pulsul, celălalt vorbea cu Ruben. Ruben îi arătă hârtiile... omul se uită iute prin ele... fără îndoială, zise el pentru sine. De când îl cunoști? " adaose întorcîndu - se cătră evreu. - De mult. El cumpără de la mine cărți. În genere cele mai vechi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-s doctori acești doi?... Îmi pare că samănă cu Satana amândoi... Ori e un om, despărțit în două arătări bătrâne cu cari-și petrece șiretul Ruben pe conta mea... o jumătate cu păr și una pleșuvă. Cea pleșuvă îmi pipăie pulsul și cea cu păr se uită la umbra mea, spânzurată de un cui în părete. Uite! acuma o desprinde din părete și-o dă lui Ruben în mână. Bravo! Maistre Ruben, strigă el, dracii tăi sunt meșteri în desprinsul umbrelor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roșie, sub coaste, fără ca să curgă sânge din ea și tocmai asta era cauza letargiei. Îmi apropiu gura de rană și sug o dată cu putere, astfel încît gura toată mi se împlu de sânge. Sânge negru și-nchegat curgea și din rană, pulsul începu a bate încet, încet și Ioan își deschise ochii lui cei rătăciți. Fața lui se trăsese, de părea a fi numai piele și oase, albușul ochilor era țesut cu subțiri vine roșii. - Ioane, zisei eu, cum îți e, copilul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și el zice că eu aiurez. Crede - mă că-s fericit, foarte fericit. Fața lui, ca alabastru săpat cu dalta în lungi gravuri de durere, erau senine, dulci. Un nou leșin s-apropie. Capul lui se lăsă pe frunzele uscate... pulsul iarăși încetă și părea iar că espirase. Mă uitam în fața lui fără să știu ce să fac, mi mai da neci un semn de viață; nu eram capabil de neci o acțiune. Prin tăcerea de moarte nu auzeam decât împușcăturile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asculți și taci...” Și În continuare rabinul e acuzat că e prea retras, „pentru a nu da ocazia să participi la discuții cu caracter politic, discuții ce ne-ar interesa”. Este clar că prin rabinul recrutat Securitatea Încerca să sondeze pulsul masei evreiești. Eșecurile nu Îl descurajează pe omul Securității. El Îi dă Încă o șansă informatorului: „Dacă vrei să «repari» șghilimelele sunt În original - L.R.ț tot ce ai stricat, să procedezi astfel: Începând de astăzi, În mod treptat, nu
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
319. În calitate de publicist, omul de Stat e nevoit să cunoască și forța respectivă a opiniilor în cadrul diverselor tipuri de public cărora li se adresează. Tarde e cel dintîi care a preconizat ceea ce conoaștem astăzi sub numele de "marketing politic", luarea pulsului națiunii. "Dar, scrie el, pentru oamenii de Stat care trebuie să manipuleze ceea ce numesc ei opinie, masa percepțiilor sau a concepțiilor puse laolaltă, o problemă mult mai importantă e aceea de a ghici în ce clasă, în ce corporație, în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
anunță schimbarea. Mai întîi, competiția dintre partide pentru accesul și dominarea mijloacelor de comunicare. A-și măsura impactul asupra telespectatorilor, auditorilor, cititorilor cu toții fiind și cetățeni! este o preocupare comună. Așa se explică și voga sondajelor de opinie. Se ia pulsul opiniei publice, se fac statistici cu gradele de audiență, se contabilizează intențiile de vot, se măsoară atitudinile față de o problemă ori alta, față de avort sau inflație, de imigranți ori evrei. Fără a uita, desigur, cota de popularitate a personajelor politice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cuvinte, dogmele sunt reduse la o sumă de adevăruri propoziționale, abia reciclate de fiecare nouă generație a teologilor de catedră, rupți de patosul Scripturilor și surzi în fața întrebărilor veacului. La un veac de la denunțul semnat de preotul martir Pavel Florensky, pulsul adormit al gândirii dogmaticii ortodoxe este trădat de starea de lehamite a celor care-l perpetuează într-un organism artificial. „Sistemul nostru dogmatic se prezintă ca fiind plictisitor, atât de plictisitor încât oamenii renunță să mai polemizeze cu el.”1
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ne lăsăm invadați de stradă, de cetăți, de noi”. Cum se vede, termenii care califică „ritmul vremii”, ca și „literatura” sau arta corespondente pot fi schimbați Între ei, transmițînd În egală măsură voința de a surprinde, printr-o febrilă implicare, pulsul vital al epocii: „sensibilitățile tari”, „ascuțișul senzației”, „viața carburator Încins”, „prăvălirea”, „revărsarea”, „jazzul frazelor vertiginoase” și, pe de altă parte, „acrobatismul”, „jocul”, „danțul cetăților” sugerează o stare de spirit mai generală, concordantă cu energetismul vieții moderne, dar și anunță ceva
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poziție nu numai din faza constructivist-integralistă ci și de mai tîrziu, cînd exaltantul peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fapt unui public pe care urmărește să-l convingă, convertindu-l la noua „religie”. Regimul sloganului pur - precumpănitor În texte ca Aviograma sau 1924 de la 75 H.P. - va fi, de aceea, depășit treptat, spre unul reflexiv și explicativ: corespondența dintre pulsul creației și cel al epocii nu va mai apărea atunci drept simplu deziderat individual și subiectiv, ci necesitate obiectivă, dictată de „o lege a determinantelor istorice”, acționînd simultan „În artă ca și În toate celelalte manifestări, [...] Îndeosebi În cele sociale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sensibilitatea vremii Își făure ea Însăși purtătorii ei de cuvînt”. E o idee pe care poetul o va relua În mai multe rînduri, la scurte intervale, În articole din revistele Punct și Integral, În termeni sensibil asemănători. „Mai presus de pulsul individual - se poate citi sub titlul Suprarealism și integralism - stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului În stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o idee pe care poetul o va relua În mai multe rînduri, la scurte intervale, În articole din revistele Punct și Integral, În termeni sensibil asemănători. „Mai presus de pulsul individual - se poate citi sub titlul Suprarealism și integralism - stăruie pulsul epocei. Există un fond social care fecundă stilul artistului În stilul vremei. Realizările de artă se proiectează pe un perete de contimporaneitate”. Sunt formulări ce participă la fondul comun de idei al tendințelor „moderniste” ale momentului, neavînd În ele Însele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
curentelor de avangardă Înseși, Încît o orientare imediat anterioară e repede considerată ca nesincronă și, ca atare, perimată. Validitatea e acordată ultimei revelații În materie de Înnoire artistică, În virtutea aceleiași exigențe de a se menține „În pas cu vremea”. Surprinderea „pulsului epocei” e urmărită Însă cu atîta Încordare, Încît secvențele de timp avute În vedere devin tot mai mici, iar procesul metamorfozelor artistice corespondente e tot mai accelerat. Astfel că, vorbind despre „integralism” ca mișcare de sinteză modernă În care se
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ca evenimente precursoare În raport cu mișcarea cu adevărat vie, care este și ultima, cea mai nouă. „Negarea avangardelor anterioare” ca „vocație a avangardei” - despre care vorbește Adrian Marino - e confirmată și prin glasul lui Ilarie Voronca, din perspectiva obsedantei simultaneități cu „pulsului epocei”. Trecînd În revistă principalele mișcări de avangardă anterioară (expresionismul, cubismul, futurismul), constructivismul Îi apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar În plină
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
frază care măsoară patosul angajării În Înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei disponibilități a spiritului creator: „lepădarea formulelor purgative și cînd formulă va deveni ceea ce facem ne vom lepăda și de noi În aerul anesteziat”... La fel ca și adeziunea la „pulsul epocei”, tema rupturii, În conjugare cu cea a exaltării noului, a invenției și spontaneității revin obsedant de-a lungul Întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat Însă că poetul se arată de la Început conștient de imposibilitatea unei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avangardiste a poeților pentru care lumea e văzută ca spectacol - și e cazul majorității lor - de la Stephan Roll și Sașa Pană, pînă la Gellu Naum, Virgil Teodorescu sau Paul Păun. Lucru de Înțeles, atîta vreme cît sloganul racordării sensibilității la „pulsul epocii” intrate În „faza activistă industrială” invită la descoperirea de „mereu inedit” și exaltă „invenția”, iar mai apoi, - cu cît Înaintăm spre zonele de influență ale suprarealismului - exercițiul apropierii, În „lumina imaginii”, a unor „realități cît mai Îndepărtate Între ele
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]