8,125 matches
-
Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă a soarelui”, „Salbă de stele”, „tăceri de lumină”, „petale de vis”, „poeme de stele”, „ceas al liniștii
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
o iarnă peste noi Chiar de se lasă încă așteptată... Vor fi zăpezi și geruri vor mai fi Și bucurie cum n-a fost vreodată Căci va aduce iarna sărbători Ce le-așteptăm cu-atâta nerăbdare Să ne-ncălzească sufletul pustiu Ce s-a pierdut în lumea asta mare... Și vor veni la geam colindători Vestind că Pruncul iar s-a întrupat În inimile calde ce-L primesc Pe El ca Domn și veșnic Împărat... O, de-ar mai ninge iarna
ÎN AŞTEPTAREA CRĂCIUNULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368486_a_369815]
-
2015 Toate Articolele Autorului Despre această ultimă lună în care soarele desenează cu dinții flori de gheață pe ferestre și urlete de haite înfometate pe discul lunii, în care plutoane întunecate de corbi punctează imaculatul somn al câmpiilor și crengi pustii și negre sunt scuturate șuierând de vifor întețit și de datini cu origini în veacuri pierdute, Despre această ultimă lună în care ninge cu armonii de colinde împletite gravitațional cu puf de zăpadă și de of, în care arhanghelii își
DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368495_a_369824]
-
ca hoții s-o momească și pe scările-ntinse se cațără pe ea [19] Și li se-arată lumea de pe coamele albe ale straniei schele care nechează-n soare și-n loc să-nchidă Calul Cetatea se trezește printr-o pustie-a lumii dusă de Cal călare [20] Și totul se petrece ca într-un vis divin și cei care aleargă să prindă Calu-n vânt ei se trezesc singuri iată într-un alt veac se pare și într-o altă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
prindă Calu-n vânt ei se trezesc singuri iată într-un alt veac se pare și într-o altă lume străină ca și când [21] Și Calul care-o dată le minunase ochii cum s-a topit ca visul pe-o stranie pustie și ei se trezesc singuri atât de singuri, Doamne, că nu mai știu în lume c-ar mai putea să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
și ritualuri stranii pe sub lumina lunii pe umeri cum le joacă focurile ca zorii pe care-i văd în visuri revenind numai unii [31] Și Calul nu mai vine și noaptea-ncet se lasă nu într-o Europă bătrână și pustie ci în lumea întreagă care se subțiază și pare-n clarul lunii o stranie stafie [32] Și-atunci s-aprinde focul asemeni unui munte nu mai așteaptă Calul Troian să mai apară ci singuri inventează un Cal Troian în forma
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
în moarte [39] Și toți privesc în fundul acestei lumi antice unde numai praful se vede-n urma lui poate că praful este Calul Troian din veacuri pulberea aceea care visează din statui [40] Dat totul iată straniu se-așează în pustie și se gândesc cu toții că golul este el în timp ce golul sapă în zidurile lumii în timp ce golul urcă nemernic prin drapel [41] Și se gândesc cu toții ce ar putea să fie și filozofii lumii se-adună triști la sfat America e
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
umeri și-n lume înălțat golul din care iată soldați de gol răsar și golul bate-n lume ca un alt vânt sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă ca arbori goi pe cerul atât de orb și stins și-atunci
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
veci n-o să-l atingă [88] Si iată nu pe urma acelui Cal Troian nu Calul e cel care spre undeva i-ar duce ci dorul fără seamăn durerea ancestrală după-acea formă pură a lumilor antice [89] Popoarele-n pustie pierdute în apusuri rătăcite în lume și-n sine aiurând după atâtea veacuri iată-le tot în lume într-un apus de soare mai triste ajungând [90] Un fel de isterie urlete de hiene se-nalță-n lumea care străină
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
dorul straniu și ancestral după Calul nemernic care nici nu există dorința fără margini de-a mă-ntrupa în golul în arătarea albă în forma-aceea mixtă [98] Dorul poetului venind din veacuri târându-l ca o forță pe lume prin pustie ca un Cal fără seamăn ce-l duce și-l tot duce și nimeni nu mai este și nimeni nu mai știe [99] De n-aș fi ființa pură străină de frumoasă în lumea asta-n care nimic nu este
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
un fel de dor de imnuire și durere și eu vedeam cum cresc ca apa în pântecul acelei sfere [18] Și-mbrătișam pe dinlăuntru iubita care mă năștea cădeau miresmele-n adâncuri și-adâncurile înspre ea [19] Și într-un cer pustiu si antic în care veșnic tot ningea numai ninsoare și ninsoare nici o lumină nici o stea [20] Și iar plecam asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare [21] Ana, strigam, pierduta lumii în veci străină
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
asemeni unei năluci fosforice pe zare asemeni unui viscol straniu de suferinți mistuitoare [21] Ana, strigam, pierduta lumii în veci străină și mireasă mă lasă să ating cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
cu fruntea mormântul care nu mă lasă [22] Prin care-asemeni unui astru străbat pustiile sperând într-un sfârșit să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor munți întunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși ----------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București-Galați 1970 - 2016 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRSCU - POEME PROFETICE / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
mers repezit, spre apus, parcă dorind să opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit, cu sufletul ascuns, într-o fântână pustie de lacrimi, închisă cu două lacăte ruginite, din oțel. Lumea se învârte, fără să schimb ceva și mă complac așa, trăind în minciună și neadevăr. Mi-am zis că nu e timp să aștept, ca ploaia să spele sau să
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
întunericul unei hrube din Basarabia unde și-ar fi putu bea aleanul. Ci ne demonstrează că e pus pe meditație hristică, alegând deșertul din Dubai. Dar omițând faptul că Hristos nu l-a avut pe Iuda alături în postul din pustie, îl ia cu el pe Ghiță lăsând la întoarcere („cu low-cost”) impresia că a avut nevoie de confidenta acestuia, mai mult decât a oricărui politician, inclusiv propria soție. Un confident de prim-ordin care la nevoie se cunoaște!... Numai că
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]
-
ÎȚI SCRIU... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți scriu aceste rânduri chiar dacă nu le vei citi, Căci nici o șansă n-au la tine a ajunge. Cuvinte înșirate pe cerul clipelor pustii, Cu pana înmuiată în al sufletului sânge. Îți scriu despre destinul ce ne-a-nfrânt Deși doar noi purtăm întreaga vină, Căci n-am știut iubirii sa-i ținem jurământ Și acum din tot ce-a fost a mai rămas ruină! Nici
ÎȚI SCRIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367909_a_369238]
-
din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului dă-mi o liră... voi mai scrie încă poate doar poeme de iubire, așa nude, descărnate, să rămână-n amintire. cu orgi și cu harfe vii se-aud glasuri în văzduh, peste secolii pustii, venind de la sfântu’ duh. luna urcă spre zenit, în corole de minuni, în azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții care ies aeve din morminte și se plimbă-n nemișcare, prin poeme de cuvinte. eu sunt aură și
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului VIS STINS ÎN NOAPTE Nopți fără tine nopți de distanță nopți netrăite cu-o crustă de gheață Nopți fără noi sunt nopți fără lună nopți pustii când urlet de lup răsună Nopți nenăscute și nopți fără vrere visul se ascute sub ciob de durere ... Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: VIS STINS ÎN NOAPTE / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie
VIS STINS ÎN NOAPTE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367987_a_369316]
-
în zbor? De ce timpul trece haotic Și nu-l prețuim îndeajuns? De ce întrebări ne frământă Și mintea tot caută răspuns? De ce plânge cerul cu lacrimi De stele, de nea și de ploi? De ce ne simțim mai străini Mai reci, mai pustii și mai goi? De ce primăvara nu vine Așa cum venea mai de mult În suflet sădind bucurii Și flori peste-ntregul pământ? De ce Doamne plânge iubirea La uși ce rămân zăvorâte Și strigă în noapte durerea Și doruri se-agită tăcute
POEMELE IUBIRII 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368048_a_369377]
-
-mi ce forță te-a adus În calea vieții mele? Ce mână pașii ți-a purtat În visul meu înmiresmat Ce mă ducea spre stele? Cum m-ai văzut în gândul tău Când ochii mi-ai privit? Oare în inima pustie Născutu-sa scânteia vie Când gingaș ți-am zâmbit? Poți spune tu ce taină oare Ne-a-ncătușat cu lanț de dor? Un dor ce încă nu s-a stins Chiar dacă iernile au nins Și amintirile ne dor... Spune-mi ce forță te
POEMELE IUBIRII 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368048_a_369377]
-
trecând-o la viața Darului. Șarpele de aramă înălțat de Moise (Numeri XXI, 8) preînchipuie pe Mântuitorul înălțat pe cruce (Ioan II, 14). Acela îi vindeca de mușcăturile cele înveninate. Mântuitorul a vindecat pe toți de rănile păcatului. Mana din pustie (Exod XVI, 35) și piatra în care Moise lovind cu toiagul a țâșnit izvor de apă poporului însetat (Exod XVII, 6) preînchipuie pe Domnul Hristos, căci din Ei izvorăsc daruri dătătoare de viață; Iisus Hristos dăruiește apa cea vie. Nu
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
că El va veni și ne va mântui". Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări șchiopul ca cerbul și limpede va fi limba gângavilor; căci izvoare de apă vor curge în pustie și râulețe în pământ însetat' (Isaia XXXV, 3-6). Păgânii și antichitatea îl așteptau pe Mesia Dar nu numai poporul ales, ci și păgânii așteptau pe Mesia, fie datorită răspândirii iudeilor în toate părțile, fie prin păstrarea unei vechi tradiții. Astfel
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
dimineții” nu reprezintă altceva decât un nou „pas spre lumină” în experiența autorului, încă o etapă de apropiere de Dumnezeu, încă un salt în necunoscutul acestei lumi, dincolo de care se află Împărăția Cerurilor. Evocând imaginea mamei plângând pe un peron pustiu, ne identificăm cu ușurință cu experiența autorului, gustând amarul despărțirii de cei dragi, fie ei rude sau frați de credință. În esență, orice despărțire are o componentă dureroasă ce ne marchează, realizând însă, posibilitatea altoirii pe această rană, a unei
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
PREA TÂRZIU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului 8 Septembrie 2011. Câteodată cineva îi spune mâinii cu mânie- nu mai scrie! Porunca aceea ciudată o știu- e glasul ispitei din pustie! Acum e târziu, mult prea târziu, spune îngerul care mă scrie... Referință Bibliografică: Prea târziu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
PREA TÂRZIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367303_a_368632]
-
cădeau moleșite pe cupola de sticlă a gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung și compartimentele goale își așteptă pasagerii derutați. Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor și verific plăcuța de pe vagon. Urc liniștit înapoi și conductorul îmi compostează biletul cu un sunet
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]