3,728 matches
-
Acasă > Poeme > Duioșie > VINE ... Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului vine o vârstă când părintelui-i vine să plece departe, undeva în pustiu, să-și fie străin, să se uite pe șine, să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fata iubita, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]
-
a aflat o profeție despre Mesia și anume aceea că acesta se va aduce jertfă și va fi spânzurat pe lemn. Iată! Balthasar a aflat din scrierile sfinte al evreilor că poporul lui Israel a fost vindecat pe când călătorea în pustiul Sinaiului de mușcătura unor șerpi veninoși prin atârnarea unui șarpe de aramă pe un lemn în formă de cruce. Balthasar s-a gândit că dacă Mesia va fi atârnat și el pe lemn și v-a suferi și va fi
AL SAPTELEA FRAGMENT (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380852_a_382181]
-
în întâmpinarea zorilor ce se vedeau la orizont! Continua să ningă încet, zăpada moale era călcată ușor de Montero, care o împingea cu bara și o dădea la o parte, de parcă eu eram utilajul de curățat zăpada pe autostradă, în pustiul acesta sălbatec și alb. La un moment dat, privind în oglindă, am observat la distanță în urma mea farurile unei mașini care venea ușor pe cărarea lăsată de mine: Când s-a apropiat, am văzut că era tot o mașină SUV
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu ... Citește mai mult CHEIA TIMPULUIÎn marea din adâncurile noastremă vei găsi, iubitule,în pictura fumului,risipit de orele timpului,ca și cum ceva continuă să curgă,când vei simți iubirea,vei simți și dorința,petale de
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
pentru noi,să mulțumim Cerului!Simți cum palpită inima noastră,ascultă-i muzica unică,las-o să curgă prin fiecare celulă,nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.Când vei fi copleșit de însingurare,- deșertul în care suflădoar pustiul nisipurilor mișcătoare -vei găsi poarta mereu ... X. UNDEVA ÎN TIMP..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat, Prin vitraliul privirii licăriri de stea, ațipind pe banca
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Citește mai mult Omul, doar omul... - Irina Lucia MihalcaSclipiri de raze prin ochiul dintre lumi,papirusuri înscrise în piele și în suflet,la
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Omul pierde, omul te pierde,Omul uită, omul te uită.Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric,omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți,prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate.... XXVI. PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Prin ochii copilului
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
să fii, total, absent !... III. ÎNCEPUT DE TOAMNĂ, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016. Început de toamnă Verdele bătut de brumă În zori, târzii de toamnă, Se disipează fără urmă Ca-ntr-un pustiu o scamă. Din nord coboară vântul Învăluind în cale Și-nfiorând pământul Din munte pân’ la mare. Florile își plâng trecutul Ca miresele bătrâne. În bădane fierbe mustul; Fructe aromate-n târne ! Nu le poți cuprinde toate Într-un anotimp bogat
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Natura e bolnavă și zace De geruri și brume nocturne; Blestemele cad năpraznice Pe prea nevinovata lume. Se plouă cu noroi și cenușă Din cerul greu, plumburiu, Fulgere se sting pe prag, lângă ușă Și tunete surde se sparg în pustiu. Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină... Azi stăm atenți pe știri de meteo, Că viața, de noi, e tot mai străină. Citește mai mult S-a răsucit Pământul Pământul se-ntinde domol către Poli, Iar
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
ape, călăi fără frâu.Natura e bolnavă și zaceDe geruri și brume nocturne;Blestemele cad năpraznicePe prea nevinovata lume.Se plouă cu noroi și cenușăDin cerul greu, plumburiu,Fulgere se sting pe prag, lângă ușăși tunete surde se sparg în pustiu.Semănăturile ne-au spus, subit, adio ! Și viile... răsaduri din grădină...Azi stăm atenți pe știri de meteo,Că viața, de noi, e tot mai străină.... XXVII. IEPURAȘUL BUCLUCAȘ, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1949 din 02
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PRINTRE GÂNDURI ALCALINE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre gânduri alcaline Cum să fiu un verde viu Printre șoapte și suspine? Noaptea zace în pustiu Printre gânduri alcaline, Parcă spune să adormi Pe sub stele,pe sub lună, Crengile răsar din pomi Să imi spună:noapte bună! Șoaptă lină vrea să fiu Peste crengile crescute, Să adorm prin verde viu Printre veacurile multe, La final,ce mai
PRINTRE GÂNDURI ALCALINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374328_a_375657]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CĂDEREA ÎN PARADIS Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Copacii mor precum oamenii în pustiu, de secetă, de focul auriu, nici câinii nu se mai opresc pentru un piss, începe drumul către Paradis. Acolo vravia e mult mai jucăușă, Corbii ceremiomioși stau doar la ușă, iar cariul și furnicile lucrează, să roadă-n carnea înmuiată
CĂDEREA ÎN PARADIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374413_a_375742]
-
să fiu, s-ar zice, very cool, ce să schimbăm? Vezi bine, drag vecine, în Rai un mărăcine cum se ține. Se-ntinde, se ridică fără frică, Nerefuzat, înțeapă doar și strică. Sudoarea muncii sutelor de ani Se duce pe pustiu printre plăvani. Din cântec și picturi kitchioase, Noi arte, sume grandioase, Să nu punem coroane, doar butelci, Nu sunt otrăvuri, lacrimi sunt, de melci. Referință Bibliografică: Argheziana / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1290, Anul IV, 13 iulie
ARGHEZIANA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374423_a_375752]
-
Toate Articolele Autorului Porumbelul Lângă mine zace un porumbel mort. Era cândva purtătorul mesajelor mele Către iubită. Iubita s-a evaporat, A înghețat, s-a transformat Într-un stâlp de sare. Dar ce vină are nevinovata pasăre? În fața mea strălucește pustiul, Marea Moartă se întinde lenevos, Apele ei sunt dense, Porumbelul a murit de mult. Oare, de când? Pe câmpul de luptă, negru de fum, Cădeau soldații, unul câte unul, Morți paralele, departe Cavalerii Apocalipsei trăgeau după ei Tunurile din secolul trecut
PORUMBELUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374433_a_375762]
-
și lăsându-ne iluzia a ceva deja cunoscut reușește să ne capteze toată atenția. Cucerește, incită și captează. Stan Virgil ne reînvață rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne reînvață citind , să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374437_a_375766]
-
lumii ne naștem că și flori din dragostea esenței ,luminii clăditoare din păcatul vieții pierdut printre ninsori sub cerul nemuririi,în brațe ocrotitoare! Se pierde steaua nopții, căzând în altă lume se pierd florile vieții,călcate pe cărări suflete-n pustiuri se sting fără de nume nisipuri mișcătoare ,călătoresc pe mari! Au înflorit caișii și visul se intoarce din patosul ce arde în viață această crudă a mai rămas fuiorul,ce încă ne mai toarce cămașă amintirii,ce-n versuri mai asuda
FUZIUNE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374497_a_375826]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ...TÂRZIU... Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ...târziu... Demiurg ,pe calea visării așezi culori pe frunze moarte, târziu... printre furtuni de fum auriu, se scalda în pustiu nebănuite cărări spre fundul mării! Tu ,suflet cu destin aparte cinstești și duci o lumină un sărut spre infinitul zării târziu... flori rătăcite de vreme și proroci ce văd în pustiu scobind în trecutul ce geme doar Dumnezeu este viu
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
târziu... printre furtuni de fum auriu, se scalda în pustiu nebănuite cărări spre fundul mării! Tu ,suflet cu destin aparte cinstești și duci o lumină un sărut spre infinitul zării târziu... flori rătăcite de vreme și proroci ce văd în pustiu scobind în trecutul ce geme doar Dumnezeu este viu! ...târziu... tu ,calmă iubire ,înflorești în neștire peste pământul verde necuprins ...târziu... ești doar o clipă de fericire care va pleca spre paradis viața e o împletire de dor necuprins! ...târziu
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
neștiute peste sculpturi neîncepute peste picturi și gravuri pe amintiri ,pe șoptiri... Iubirea ,dar de la Dumnezeu nu e al tău ,nu e al meu se plimbă mereu în sufletul tău,în sufletul meu peste munți,pește ape peste păduri și pustiuri este departe ,este aproape Iubirea ,pleacă spre stele Iubirile tale ,iubirile mele... Pe drumuri rămân doar petale Iubirile mele ,iubirile tale... aripi de îngeri ne conduc agale într-un mănunchi de fericire Iubirea e o împlinire- noi ne-am iubit
MUZEUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374580_a_375909]
-
viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile, patimile, plopii, talanca, atotștiutoarea(luna), valurile, cumpăna de la fântână, lebăda, lira, coama mării, lunca, ruinele
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
manifestă și prin viziunea asupra vântului. La EMINESCU vântul vine ”din margini de pământ” , răscolește cerul și stelele, le desprinde, furtuna îmbracă proporții cosmice: ”Răsar-o vijelie din margini de pământ”(”Despărțire”) ” Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri” (”Memento mori”) ” O! De-aș vedea furtuna că stelele desprinde”(”Andrei Mureșanu”) Vântul are și o dimensiune interioară, lăuntrică, sugerează neliniște, frământare, mișcarea gândurilor: Capu-mi pustiu cu furtune...(”Mortua est”) Vântul e și semnul zădărniciei, al inutilității, al perisabilității
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
din margini de pământ”(”Despărțire”) ” Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri” (”Memento mori”) ” O! De-aș vedea furtuna că stelele desprinde”(”Andrei Mureșanu”) Vântul are și o dimensiune interioară, lăuntrică, sugerează neliniște, frământare, mișcarea gândurilor: Capu-mi pustiu cu furtune...(”Mortua est”) Vântul e și semnul zădărniciei, al inutilității, al perisabilității, al ușurinței: Și vânt , și pleavă sunt a tale scrieri... ” (”Sonet satiric”) El e purtătorul zvonurilor, oferă iluzia glasului iubit: Prin vântul iute / Aud un glas” Prin
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonați pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc și se manifestă câțiva intelectuali români „postmoderni”, progresiști, care susțin că sunteți autohtonist, antisemit, chiar xenofob... Peste tot aceeași idee: să dau străinilor ce-mi cer; cât pentru români puțin îmi
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
va rodi iubire! Cartea vieții plină de mărgăritare, Prin Cuvânt adună întreaga omenire. DORUL ÎMI PICURĂ PE BUZE Și dacă dorul îmi picură pe buze, O muribundă agonie se strecoară mută, Tăcute-s zile pe trupu-mi răvășit în nemiloasa luptă. Pustiul pustiește-n suflet al meu dor, Deși inima spre tine o cobor. Și dacă gându-mi refuză că ai plecat îndurerat Acum, ce aș mai putea face prin timpul neînduplecat? Doar lacrima timpului aș preschimba-o în lumină, Durere, de ce
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ni-s mamă, Pentru a fi consemnați ca cei dintâi veniți și pomeniți. Credeți că vom mai putea fi un întreg? În lumea asta, în care toți și toate pier, Dormind de veci, acel tainic somn stingher! MERGI MAI DEPARTE ! Pustiul inimii din tine îl vei afla într-o zi, Când dorul s-a hrănit din seva minții unei nopți pustii. Vei plânge rezemându-ți ochii între palme, Pentru a vedea mai bine marea care ne desparte. Și valurile îți vor
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]