2,010 matches
-
să-i ia unul ca ăsta - dar acum era prea flămînd ca să piardă vreun minut. Casa fusese proprietatea unui stomatolog belgian. În biroul lui, sub diplomele Înrămate, se găseau niște dulăpioare albe, conținînd zeci de seturi de dinți. În Întuneric, rînjeau spre Jim ca niște guri lacome. Jim străbătu sufrageria și ajunse În bucătărie. Ocoli balta de apă din jurul frigiderului și, cu un ochi de expert, cercetă rafturile cămării. Spre nemulțumirea sa, acestui stomatolog belgian și frumoasei lui consoarte le plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
te păzim pe tine și casa ta, măgarule! Dacă ți-au trebuit amante! și violoniste pe deasupra!” „Da’ cine sunteți voi, bă, de dați buzna În viața omului și vreți cu orice preț să-l faceți fericit? Poate vreți bătaie!” le rânji el la telefon. „Praf te facem” au zis ei și s-au ținut de cuvânt, trântindu-se de la Înălțimi apreciabile cu bocancii peste fața lui. „Na, așa Îți trebuie, să nu ne lași tu să te păzim!” Și tot behăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu șapcă o spaimă nouă: ca ieșit din pământ ți se Înfățișează un om negru, negru cu adevărat, cum ai citit tu În revista Luminița că sunt oameni negri, adică exploatați și sclavi aduși din Africa mai de demult. Negrul rânjește spre tine și-ți Întinde o bomboană. Atât. O zbughești ca din pușcă și spaima morții și disperarea te aruncă direct În pivniță, unde stai ceasuri Întregi ca să te mântui. Din când În când ciupești coaja pâinii proaspete, o ciupești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu verișorii tăi. Vă jucați cu o vârtelniță veche, de-a tractorul și tractoriștii. Și de-a batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există Dumnezeu. Fug speriați și se ascund prin grajd și prin fân. Rânjești. „Proștilor, uite, eu Îl Înjur pe Dumnezeu” și ieși afară În ploaie. Tună și fulgeră, te uzi până la piele și urli către cer că nu există Dumnezeu, că Sfântul Petru e un prost, că nu există Îngeri și nici dracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și le tot necăjește: Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe, Lidiçe. Tâmpitul. Asta este o chestie cu fasciștii. La Sofia, socialiștii au petrecut separat de capitaliști. Numai tu, turist singur, ai alergat de la unii la alții și nu te-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
picioarele pe pământ pentru Sylvia. —Ai dreptate. Ce ciudat, nu m-am gândit la asta. — Cred că În mod subconștient ai decis că te-ai săturat să mai Încerci să-l schimbi. Și, arată bine? Întrerupse Ruby. Da, da. Sylvia rânji. —E Înalt și slab cu niște ochi albaștri spălăciți extrem de frumoși. Și e ceva serios? Întrebă Ronnie. Devine. Ronnie Întrebă câți ani avea. Sylvia Îi răspunse după câteva gâturi de vin. Cam cât mine - poate cu câțiva ani mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un ginecolog. Mușcă din ecler și crema curse pe alături. La naiba, da’ ți-ai ținut gura! zise Ruby. — Ce voiai să fac, să anunț toată țara că vreau să fac sex cu picioarele pe fiare? —Vorbești serios? spuse Chanel rânjind. Fi Încuviință. —Bineînțeles. Mușcă iar din ecler. —Saul a găsit suporturile de picioare pe eBay. Un doctor Își Înnoia echipamentul și nu mai avea nevoie de ele. Ruby dădea din cap, cu ochii larg deschiși de uimire. Nici Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vechi. — Am observat fără să vreau că nu te simțeai bine mai devreme. Sunt doctor, pot să te ajut cu ceva? Păi, de fapt, acum mă simt mult mai bine, dar nu m-ar deranja să mă duci acasă. El rânji. —Cu plăcere. Dar iată că Sam plănuise deja să-și ducă unchiul și mătușa - pe Buddy și pe Irene - Înapoi la hotelul lor din Kensington. Are ceva dacă Îi las Întâi pe ei la destinație? o Întrebă pe Ruby. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deveniră cât ai clipi din ochi uluite și stânjenite. Fuseseră descoperiți. Unul dintre ei reuși să bâlbâie un „Guten Abend“2. Se făcuseră stacojii și lăsară capetele În jos, studiind cu atenție spuma din paharele de bere. Ruby se Întoarse rânjind la locul ei. —Ei, dar știu că i-ai Întristat, făcu Sam cu o mutră impresionată. Ce le-ai zis? — De fapt nimic, răspunse ea luând o Înghițitură de apă. Le-am zis că ce frumos e afară. Dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
potopi un val brusc și puternic de dorință când Își dădu seama cât de mult ar vrea să-l sărute pe buze și el să-i răspundă la sărut. Sam dădu să plece, dar se opri. Dădea din cap și rânjea. —Încă Îmi mai vine să râd când Îmi amintesc cum te-ai descurcat cu indivizii ăia la restaurant. Cred că germana ta e mai bună decât vrei să accepți. —O, nu-i chiar așa de bună, crede-mă. El insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
că vrei să-i cunoști pe ai mei, spuse Ruby Într-un târziu. Ai dreptate, sunt o parte extrem de importantă din viața mea. Dar și din tine sunt părți pe care eu nu le știu. Sigur că nu, spuse el rânjind. Știi toate părțile mele mari. Îi dădu un ghiont prietenesc În umăr. —Pe bune. Serios. Adică fratele tău. Nu vorbești niciodată despre el. Nu ții legătura cu el. Ce s-a Întâmplat? Sam tresări: —Păi, să-ți zic ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Porsche, mașină fioros de mare față de Audi-ului lui Sam. —E doar o glumă cretină a vreunui nesimțit. Putea să deslușească șoferul. Era solid și cu o față de maimuță. În spatele volanului părea o gorilă conducând o mașină de jucărie. Mai și rânjea la Sam. —De ce Îți zâmbește? Îl Întrebă Ruby. Te știe? Nu l-am mai văzut În viața mea! Nu-mi place situația asta deloc, zise Ruby tresărind. Încep să mă simt amenințată. Stai liniștită. E doar un imbecil care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
imbecil care vrea să se „distreze“. Vrea să reacționăm. Dacă-l ignorăm și nu-i răspundem, o să se plictisească. Dar se scurse un minut Întreg, și Porscheul nu trecea. Șoferul Încă-și mai Întorcea capul o dată la câteva secunde ca să rânjească la Sam. Ruby vedea că Sam Începuse să se enerveze pentru că mușchii mandibulari i se Întăreau. Apoi, dintr-odată, fară nici un fel de semnalizare, Porsche-ul viră brusc spre mașina lui Sam. —La dracu’, Încearcă să intre În noi, strigă Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
suficient de mare Încât să poată amândoi să vadă prin ea. Când ochii li s-au obișnuit cu lumina, se abținură cu foarte mare greutate să nu strige de frică. În cadrul ușii stătea un schelet Înalt de doi metri care rânjea sinistru. Un fior Îi trecu lui Ruby de-a lungul spinării. Era atât de Îngrozită Încât nu putea să mai gândească cum trebuie. Știa că nu aveau voie să facă dragoste aici. Acum erau pedepsiți pentru fapta lor. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu furca din dulap În timpul unei penede curent. Fața i se Însenină când o văzu pe Ruby. Imediat ce-am văzut numele de Silverman m-am Întrebat dacă Ronnie nu o fi cumva vreo rudă de-a ta. —E mama, rânji Ruby. —Doamne, nu se poate, spuse Jane așezându-se pe marginea patului lui Ronnie. Nu pari destul de bătrână ca s-o fi făcut pe Ruby. Ronnie Începuse să se relaxeze. Râse și-i explică doctoriței că fusese mamă adolescentă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
stăpânească frica și starea de șoc În care se afla și să-i Înfrunte pe cei doi de la impunătoarea ei statură de 1 metru șaizeci și cinci. Am făcut puțin pe detectiva, se auzi Ruby spunând cu voce tare. — În locul ăsta groaznic, rânji Hardacre. Expresia de pe fața lui era leit cu una pe care ar avea-o un rechin când Își Încolțește prada. —Dumnezeule! Oare ce-o fi căutat tu aici? Dovezi, spuse Ruby. —Dovezi, ciripi el. Aha. Aș putea să Întreb oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
toată familia asta. Ciuguliți din farfurii, aruncați mâncare bună la gunoi. Mi se face rău când mă gândesc, am strigat în timp ce ieșeam nervos din bucătărie. M-am dus în camera de zi și am dat drumul la televizor. Fețe cenușii rânjeau la mine. Guri se deschideau și se închideau. Voci răcneau. M-am ridicat și am dat volumul mai încet. Acum puteam să le aud din bucătărie. Madeleine dădea tonul în timp ce suspinele fiicelor mele îi țineau isonul. Tati nu a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îndepărtat, puturosul de alături care nici măcar nu îți e rudă. Dar dacă sunt toți morți? — Morți, vii, care e diferența? Tot ai responsabilități. De asta vii tu aici? Ridică din umeri și zâmbi. Ai un motiv mai bun? Continuă să rânjească la mine. Cei doi dinți din față - munca unui dentist din lagărul DP, eram gata să pariez - străluciră ca două faruri orbitoare într-o mare galbenă. Părul roșu scânteia ca un tufiș în flăcări. Ce naiba căutam aici? Bărbatul venea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu, deși, dacă fetița ar zâmbi mai larg, fața ei ar plesni. Lächeln, se aude ecoul, de data aceasta, o voce de femeie. Mă întorc și văd un cuplu, chipul tatei este ascuns pe jumătate de o cameră digitală, mama rânjește aproape la fel de larg ca și fiica sa. —Zâmbește, strigă ei din nou, în timp ce capetele li se apropie pentru a vedea imaginea digitală a fiicei lor atârnând de statuia de bronz a micuței evreice. Madeleine mă ia de mână și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
țipăt, iar mama îl ocărî. Tata își împinse ochelarii mai sus, încercă să ajungă la pupa în timp ce vasul se împotmoli cu prora în apă și uruitul motorului se stinse ca o tuse înecată. Fratele meu fu ridicat înapoi în barcă, rânji, ca de obicei, ridică din umeri ca și când ar fi vrut să demonstreze că durerea unei striviri îi era perfect egală. Eu însă îmi doream ca barca să se afle pe țărm, în fața unei așezări lacustre, descoperite pe la jumătatea secolului XIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și recăzu să adoarmă iar, cu căpățâna rezemată pe zăbrelele coastelor mele. Până atunci, cugetai întunecat, vom crăpa ca ploșnițele, înăbușiți de gaze, contaminați de ciumă. În orașele cu hecatombe de cadavre, moartea obosită, dominând din înălțimea stârvurilor împuțite, va rânji, trecând prin coasă caravanele de șobolani înspăimântați de uraganul bombelor aruncate din înalt, ca să rămână mărturiile de asasinat ale omului în patru labe. Omul vertical se va naște după mine și va trăi mii de ani, chiar dacă va fi ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai mare, în favoarea mea. Ceea ce am și făcut, numai că sumele mi le-am împrumutat mie însumi, - atât capitalul cât și dobânda capitalizată - contabilizându-le în debitul unui terț inexistent, botezat „Contul C”. După epoca de belșug însă, începu să rânjească criza. Câteva falimente au produs pierderi destul de simțitoare, atât pentru mărfurile domnului Șvaițer, cât și pentru industria mea creată tot cu banii lui. Era semnalul care m-a dezmeticit. Începusem trierea cumpărătorilor, reducerea creditelor pe conturi deschise și executarea datornicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
haine negre, cu mâinile uriașe în mănușile cazone. - Vă rog părăsiți camera, se adresează, hotărât, intendentul cu obrajii de leșie, celor de față. Și neamurile trec în bibliotecă discutând evenimentul de aprindere. - Ista-i acela care zicea că ne supraviețuiește, rânjind intendentul, privindu-mă de sus. Pătura nu-mi mai acoperă trupul. Când unul din ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rană, de la ureche, pe gât, în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul numai de câteva minute: din momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt ani de când mi-am pierdut graiul”, urmă el. În intervalul ăsta am rumegat mereu primele trei litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]