3,432 matches
-
investigator ar permite ca examinarea să aibă loc la un spital sau la o clinică, unde se găsește în mod normal astfel de echipament. Doctorul zâmbi în timp ce își spunea oful. ă Mai convenabil pentru dumneata, fără îndoială, răspunse Liputin cu răceală. Comfortul dumitale nu este problema principală aici. ă Voi ține cont de sugestia dumneavoastră pe viitor, spuse Porfiri, înclinându-se respectuos în fața lui Pervoiedov. ă Nu-i nevoie, insistă Liputin brusc. Eu unul nu înțeleg logica argumentului conform căruia dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
drăguț și ajută-l pe doctor. ă Permiteți-mi să vă dau și eu o mână de ajutor, se oferi Porfiri, simțind nevoia să intre în contact cu pielea, și, poate astfel, prin atingere să înțeleagă ceva. Se așteptase la răceală, însă moliciunea pielii îl șocă. Cei trei întoarsera corpul pe burtă, însă spatele nu ascundea nicio o leziune. ă Interesant, remarcă doctorul. Foarte interesant. ă Ce mai e acum? sări Liputin cu nerăbdare. ă Ei bine, după cum puteți vedea, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bătrâna prostituată, Zoia Nicolaevna, care are grijă de copilul Liliei, o cunoașteți? ă Copilul Liliei? Însă ea este foarte tânără, Mein Herr. Nu are încă cinci ani. ă Desigur, am să plătesc. Chiar și ochii lui Fraulein Keller tresăriră la răceala cu care aceste cuvinte fură rostite. ă S-ar fi putut aranja, Mein Herr. Însă acum Lilia și-a găsit un protector bogat și mă îndoiesc că ați mai putea să o convingenți, pentru orice preț. Nu poți sparge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Eu nu flatez. ă știu, știu. Asta este metoda mea. Iartă-mă. Mă recunosc în toate de care mă acuzi. Evident, nu sunt atât de subtil pe cât îmi place să cred. Salitov privi zâmbetul reconciliant al lui Porfiri cu răceală și se aplecă asupra lui Porfiri, astfel încât acum trupurile lor erau lipite unul de altul. ă Nu mi-ai iertat-o niciodată, murmură el, cu toate că era destul de aproape pentru a se face auzit. ă Nu ți-am iertat-o? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se opri, simțind că spusese mai mult decât intenționase. — Lasă-mă să te țin În brațe, vreau să te țin În brațe, spuse Sam cu o voce dintr-odată foarte caldă, apropiindu-se să o Îmbrățișeze. Kitty Îl privi cu răceală: — Nu vreau sex. Sam se opri. Nu vreau decât să te țin În brațe. Hai să mergem la mine, sunt prea multe cutii aici... plătesc eu taxiul. — Nu. Acum mi se pare că orice bărbat e doar o capcană. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voi fi realizat ce mi-am propus..., zise el. Kitty luă o jachetă roșie dintr-o cutie și se Îmbrăcă, de parcă ar fi fost gata să plece ea, dacă nu pleca el. — Scoate-ți haina, spuse Sam. Kitty zâmbi cu răceală. — Oamenii fac anumite lucruri pentru că anticipează plăcerea. Când mă uit la tine nu anticipez nici un fel de plăcere, Îmi pare rău, spuse ea. — Ba da, spuse Sam, vei simți plăcerea când te voi mângâia și te voi săruta... peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai Întâi În dormitor, apoi la tribunal. Se Întoarse către Kitty. — Îmi permiteți să vă Întreb de ce ați divorțat? Dacă nu e prea personal, desigur. Kitty zâmbi aproape imperceptibil. — Ce s-a Întâmplat cu fostul meu soț? Întrebă ea cu răceală. Veșnica poveste: l-am sedus, m-am căsătorit cu el, l-am torturat, l-am abuzat emoțional și fizic, l-am bătut, l-am Înșelat cu cel mai bun prieten al lui și, În cele din urmă, l-am abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
etichete pe masa mare din rulotă. — Vrea să tai și să lipești etichetele pe toate lucrările, zise ea cu o voce de gheață. Era pentru prima dată, de când erau prietene, când Îi dădea ordine lui Kitty, chiar și indirect, iar răceala ei era o modalitate de-a se apăra de un posibil refuz. Folosea des trucul cu tăcerea rece și ascundea orice urmă de afecțiune atunci când voia să sugereze că fie făceai cum voia ea, fie... Kitty se Întrebă dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
abandonată. Nu pot, zise ea. — Bine, atunci. La revedere. — La revedere, zise ea indiferentă. Ted se ridică și plecă. În secunda următoare fu cuprinsă de remușcări pentru duritatea cu care Îi vorbise și pentru că-l lăsase să plece cu atâta răceală. Fugi după el afară, Îl căută În jur, dar dispăruse. Se terminase distracția, era timpul să se târască Înapoi la rulotă și să asculte ultimul episod din drama numită Charlie. Intră din nou În hotel, În căutarea lui Diane. Îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise el Îmbrățișând-o și sărutând-o lung. — Credeam că m-ai lăsat baltă, zise ea cu sinceritate. — Nu. Doar ți-am spus că ne vom mai vedea. Mă lași tu baltă acum? o tachină el, luându-i timiditatea drept răceală. Îndreptându-se spre casă, Îl complimentă: — Apropo, Îți stă foarte bine În roz! Intrară și Kitty se uită la scara mare, puțin descurajată. Nu voia să-l roage pe Matthew să o ajute cu geanta, În mod ciudat se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
meargă, de la dragostea care-i Înflorise În suflet, la o partidă oarecare de sex ocazional, plăcere pură, lipsită de griji. Se simțise la fel de neajutorată ca În taxiul din San Francisco, atunci când ea și Desert Rose fuseseră răpite. Matthew respinsese cu răceală orice amănunt neobișnuit din Întâlnirea lor, nu voia decât lucrurile normale. Nu voia decât resturile, firimiturile, nimic adevărat, nici o legătură adevărată. Doar distracție. Când ieși din baie, Îl găsi În camera alăturată, așteptând-o, cu un zâmbet uriaș, În mijlocul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
amănunte. Haide, slăbește-o și tu, zise Kitty. A venit acum un an din Rusia, a locuit Într-un orășel de la mama naibii, cred că se descurcă foarte bine În aceste condiții. Giulia se așeză lângă Kitty, studiind-o cu răceală pe rusoaică. — Mai vine cineva? — Da, Încă o prietenă, Carmen. — Cine e? — E unguroaică. — Singură? — Cam așa ceva. Locuiește cu tatăl copilului ei de doi ani. Nu sunt căsătoriți. Când stătea la Budapesta, niște prieteni i-au prezentat un domn american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care îl are nimeni nu i-ar da atâția. Cum poate s-a remarcat, amândoi au lipite de prenume niște patronime insolite cărora le ignoră originea, sensul și motivația. Ar fi probabil nemulțumiți dacă ar afla vreodată că algor înseamnă răceala intensă a trupului, care vestește febra, și că gacho nu e altceva decât grumazul boului pe care șade jugul. Cel mai tânăr are uniformă, dar nu e înarmat. Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sociale, de altfel, nu se cunoaște alt mod de a evita ca iubita mână a stăpânului să fugă brusc de contact, ca dovadă că nu e totul rezolvat în relația dintre ființele umane și ființele canine, poate că umezeala și răceala atingerii deșteaptă vechi spaime în partea cea mai arhaică a creierului nostru, vâscozitatea de neșters a vreunui limax gigantic, înghețata și unduitoarea trecere a unui șarpe, răsuflarea glacială a unei grote populate de ființe de pe lumea cealaltă. Astfel că Cipriano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Dacă îți înfig un cuțit în inimă, cel puțin să aibă decența morală de a-ți arăta o figură în acord cu acțiunea asasină, o față plină de ură și ferocitate, o expresie plină de furie dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în timp ce-ți sfâșie inima, să nu te disprețuiască într-atât încât să-ți dea false speranțe, spunându-ți, de exemplu, Nu vă faceți griji, e o nimica toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
caracter pentru această dorință și nu așteptam poate decât un prilej, un pretext, ca să mi-o pun în aplicare, dar a jucat un rol important, bănuiesc, în reacția mea și revelația - o, cât sânge rău mi-a făcut! - că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucându-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îți pretind măcar să taci”. Eu replicam acestui ordin împingând ostentativ farfuria; apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întâmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: „Tată, sunt un netrebnic, dar te iubesc”; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile lui să se împace cu asta. De câte ori primea oaspeți și avea nefericita inspirație să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
speriat. După care mi-am revenit. Ce prost fusesem! De ce mă speriasem? Doar eu eram dresorul! Ieșind de-acolo puteam să le incendiez imaginația celorlalți. Din păcate, nu și pe cea a Laurei. Într-una din zile, când aveam o răceală banală, arătându-se foarte grijuliu cu sănătatea mea, Aristide m-a sfătuit să-mi fac niște analize, În alte împrejurări i-aș fi râs în nas. Atunci, însă, ideea mi s-a părut excelentă și l-am făcut fericit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dragoste, mă suiam uneori în barcă și treceam în cătun, cu toate că Marta, din ziua când, beat, mă făcusem de râs în fața pescarilor și, plin de noroi, aproape o violasem, se purta din ce în ce mai rece cu mine; preferam uneori să înfrunt această răceală din ce în ce mai evidentă decât să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu Laura... M-am crispat, m-am scârbit de propria mea dorință, m-am revoltat împotriva femeii care mi se oferea și mi-am zis că trebuia să ies din situația aceea stupidă. Acum puteam să judec cu o anumită răceală și m-am întrebat ce anume o îndemnase să fie atât de ofensivă? Sângele încălzit de baia fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cât mai repede, să ajung pe țărm sau să mă duc în bălării. Rar, foarte rar mai luam barca să trec în cătun. Marta se lămurise că nu însemna pentru mine decât o legătură oarecare și nu-mi mai ascundea răceala, iar la mlaștină mă persecuta ideea că, în timp ce ținteam cerbul, altcineva în spatele meu mă țintea pe mine; din pricina asta mă întorceam întruna să mă asigur că nu riscam un glonte în ceafă sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deschisă. — Nu l-ai văzut pe doctor? am întrebat-o pe Marta. — Care doctor? tresări ea. De ce mă întreabă „care doctor?” m-am gândit. Nu cumva... nu cumva s-a împăcat cu Aristide? Asta ar fi explicat și mai bine răceala din ce în ce mai fățișă pe care mi-o arăta de la o vreme. — Dinu. — Nu, nu știu, nu l-am văzut, zise Marta cu o grabă suspectă datorită căreia mi-am dat seama că mințea. Ce nevoie avea de o minciună inutilă? Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l pierd pe Arhivar. L-am găsit stând la masă și primul lucru pe care l-am remarcat a fost că-și adusese un fotoliu în locul scaunului. Individul m-a privit prin ochelari fără smerenia de altădată, întrebându-mă cu răceală: „Ce dorești?” Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai Parisului care se aventurau pe ele păreau terne, cenușii și subminate postmodernist de către trecut. Mai și ploua tot timpul și Wakefield de abia de-și putea permite o ceașcă de cafea. După o lună, timp În care contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]