2,886 matches
-
ar dori să vă vadă. Soția lui reuși să-și rețină zîmbetul. — Unde să te aștept? Întrebă ea. — La locul nostru, În fața izvorului. Fusese văzut pe fereastră? Traversă demn strada, străduindu-se să aibă o expresie morocănoasă. Pe coridor era răcoare și doar un cuier din bambus, unde erau agățate două pălării. O așeză alături și pe a lui, o pălărie de paie, pe care soția i-o cumpărase În același timp cu haina de mohair și de care Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de salutul militar al polițistului de la CRS, gest care nu-l Încîntă deloc. 3 Stătea din nou În fotoliul verde, lîngă fereastra deschisă. Timpul era la fel ca atunci cînd sosiseră: un soare generos și cald, doar dimineața fiind puțin răcoare pe străduțele străbătute de stropitoarele municipalității; era răcoare și În cursul zilei, la umbra copacilor, pe care o găseai peste tot, În parc, pe malul rîului sau pe alei. MÎncase cele trei cornuri. Din ceașca de cafea băuse abia jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care nu-l Încîntă deloc. 3 Stătea din nou În fotoliul verde, lîngă fereastra deschisă. Timpul era la fel ca atunci cînd sosiseră: un soare generos și cald, doar dimineața fiind puțin răcoare pe străduțele străbătute de stropitoarele municipalității; era răcoare și În cursul zilei, la umbra copacilor, pe care o găseai peste tot, În parc, pe malul rîului sau pe alei. MÎncase cele trei cornuri. Din ceașca de cafea băuse abia jumătate. Soția lui pregătea baia și auzea la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
era cu adevărat nemulțumit de fiecare dată cînd trebuia să renunțe la una dintre plimbările lor. Astăzi era Înmormîntarea. Îi promisese lui Lecoeur că va fi și el prezent. Soarele era la fel de fierbinte, iar pe străzi stăruia același amestec de răcoare matinală și de umezeală. Strada Bourbonnais prezenta un spectacol neobișnuit. În afara celor de la ferestre, așezați ca la defilarea unui cortegiu, curioșii formau un șir de-a lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja. În spate staționa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se Întrebe ce va face când nu va trebui să se mai ducă la birou. Treceau prin fața celor două hoteluri din spatele cazinoului, cele mai luxoase din oraș. Câteva mașini lungi așteptau la marginea trotuarului. Un bărbat În smoking se răcoarea, Într-un fotoliu de grădină lângă ușa turnantă. O lustră de cristal lumina holul cu frumoase covoare orientale și coloane de marmură, iar un portar cu fireturi răspundea Întrebărilor unor bătrâne În rochie de seară. Poate că acolo locuia bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ascundă tulburarea. N-are rost să-i arate unui străin cât de amară e viața departe de casă. Adevărul e că nici nu mai știe ce înseamnă „acasă“. Peste tot este primit cu brațele deschise, dar nicăieri cu dragoste sinceră. Răcoarea pe care i-o provoacă contactul cu sticla rece îl ajută pe Germanicus să se destindă. Gânduri mai calme încep să-i umble prin minte. Până la urmă, nu e neapărat vina evreilor că sunt siluiți, ridiculizați și batjocoriți. Ranchiuna grecilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
extravagantă. Aș putea să fac și niște cumpărături, pentru că este abia 5.45, iar magazinele vor fi deschise pentru încă puțină vreme și mă tentează cu fermecătoarele lor exponate din vitrine. Dar mai întâi la librăria Waterstone, unde e întuneric, răcoare și liniște, și unde pot respira aerul reverenței iar senzația de calm pune stăpânire pe mine. Cărțile pot fi ele tratația mea deosebită, dar abia dacă-mi cumpăr mai mult de una o dată; de fapt, mă aventurez încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare A popoarelor de muște sărbători murmuitoare. Lângă lacul care-n tremur somnoros și lin se bate, Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
atinge pe pleoape, Să simt fiorii strângerii în brațe - Pe veci pierduto, vecinic adorato! {EminescuOpI 121} FREAMĂT DE CODRU Tresărind scânteie lacul Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Și ascult de la răcoare Pitpalacul. Din izvoare și din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se asvîrle. Cucul cântă, mierle, presuri - Cine știe să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
eu din răsputeri. După o lună... Cu lumânarea în mână i-am răspuns că la mijlocul lui ianuarie avea să se întrunească adunarea episcopală și că în fața acesteia aveam să mă confrunt cu iezuiții. Însoțitorii dormeau deja, iar înăuntru era cam răcoare. Japonezii mă ascultau cu chipuri încordate. Le-am povestit ce mare înrâurire aveau aici, în Spania, hotărârile fețelor bisericești asupra politicii față de străinătate statornicite de curtea imperială. Dacă ar ieși bine confruntarea... — N-am de unde să știu, am zâmbit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În fața cortului. Șoferul și doi băieți coborâră. Wilson se Îndreptă spre ei și Îi privi, soț și soție, așezați la masă. — Mergem să-mpușcăm ceva? — Da, spuse Macomber ridicându-se, da. — Tu poate-ți iei un plovăr. O să fie destul de răcoare În mașină. — O să-mi iau haina de piele, spuse Margot. — A luat-o deja băiatul. Wilson se urcă-n față, lângă șofer, și Macomber cu soția se așezară-n spate, fără să scoată un cuvânt. „Sper să nu-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tati? Nu, cred că-i destul de ușor. Depinde. Stăteau În barcă, Nick la pupă și tatăl vâslea. Soarele se ridica din spatele dealurilor. Un biban sări, făcând cercuri În apă. Nick Își trecu mâna prin apă. I se păru caldă, În răcoarea pătrunzătoare a dimineții. Și În acea dimineață, pe lac, stând la pupa bărcii, cu tatăl său vâslind, fu foarte sigur că el n-o să moară niciodată. Capitolul 2 Minaretele de la Adrianopole se-nălțau În ploaie, dincolo de bălțile de nămol. Căruțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin fereastra cu storurile trase. — Nu-i nimic, dragă. Ieși pe poartă În zăpușeala de afară, apoi o luă pe cărarea care ducea la pădurea de brazi. În pădure era răcoare chiar și pe vremea asta. Îl găsi pe Nick citind la rădăcina unui copac. — Maică-ta vrea să vorbească cu tine, Îi spuse. Da’ vreau să vin cu tine, spuse Nick. Tatăl se uită În jos la el. — Bine. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pe pantaloni. Lăsă undița din mână, se mută mai la umbră și-și scoase sendvișurile din buzunar. Le băgă În râul rece. Apa luă cu ea firimiturile. Mâncă sendvișurile și apoi luă apă cu șapca să bea. La umbră era răcoare, cum stătea pe buștean. Își scoase o țigară și Încercă să aprindă un băț de chibrit. Chibritul intra-n lemn, lăsând o dâră mică. Se aplecă peste buștean până găsi un loc mai tare și aprinse chibritul. Stătea fumând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bem ceva rece și să stăm la umbră. Eram arși de soare și aveam bășici pe buze din cauza soarelui și a prafului alcalin. Am Întors pe strada care ducea la Fontan, am oprit mașina și am intrat. În sufragerie era răcoare. Madam Fontan era singură: — N-am decât două sticle de bere, spuse. S-a dus toată. Aia nouă nu e bună Încă. I-am dat niște păsări. — Astea-s bune. Bine. Mulțumesc. Sunt bune. Ieși ca să bage păsările la răcoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
răcoare. Madam Fontan era singură: — N-am decât două sticle de bere, spuse. S-a dus toată. Aia nouă nu e bună Încă. I-am dat niște păsări. — Astea-s bune. Bine. Mulțumesc. Sunt bune. Ieși ca să bage păsările la răcoare. După ce ne terminarăm berile mă ridicai. — Trebuie să mergem, Îi spusei. — Veniți diseară, da? Fontan o s-aducă vinul. — Da, venim. După aia trebuie să plecăm. — Plecați? — Da, plecăm dimineață. — Păcat că trebuie să plecați. Veniți diseară. Fontan aduce vinu’. Facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care o Înmuiai În benzină ca să faci felinarele când pescuiai noaptea. Și apoi drumul principal o făcea la stânga, Înconjurând pădurile și urcând pe dealuri, În timp ce tu intrai În pădure, urmând un drum larg și argilos, și sub coroanele copacilor era răcoare și drumul era lărgit pentru ca indienii să poată tragă buștenii pe el. Cojile copacilor erau strânse În maldăre lungi, acoperite ca niște case cu alte coji, și buștenii decojiți zăceau uriași și galbeni acolo unde fuseseră doborâți copacii din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am să aduc un braț de fân din șura cea mare. Alina și Sorina se privesc cu mare-aminte și și zâmbesc: acum știu care-i adevăratul nume al lui... Alin. O după-amiază de primăvară Pe prispa casei e liniște și răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu oricine îl poate auzi și pricepe! „Uf! Ce zăpușeală
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Arabesc de toamnă Elena Marin Alexe Pe unde umbli, toamno, mesteacănul doinește Și plânge pe răcoarea ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin grădină Și mă-ndeamnă de cu zori Să colind cărarea lină Învălită-n dulci răcori. Cheamă ceasul dimineții Inima cu dor de-a spune Și prin diafane văluri Se prind ochi-n rugăciune. De pe ram pe fir de floare Sărbătoare și lumină La atâta frumusețe Inima-mi cu dor suspină Adunate laolaltă Împletite în iubire
Zorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83236_a_84561]
-
și de acolo mai departe, printre munți, până la Prisacani, la granița ungurească. Soarele de-abia scăpătase după și căldura unei zile de dupăamiază cuptor era în toiul ei; un vânt, însă, ușor, ce suflă veșnic dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat și ne dădea putința de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
1. Găsiți însușiri potrivite pentru termenii: oameni munți creste văi armate expresiile frumoase învățate. 2. Scrieți cuvinte cu sens asemănător celor scrise cursiv în text. 3. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a cuvintelor: deasă, ceață, deal, iepuraș, iedul, nuia, amiază, răcoare, boare, pleoape, mioară. 4. Folosiți în enunțuri scrierea corectă a formelor l-a și la. Despre Subcarpații și dealurile României „În partea nordică a Carpaților Occidentali, între munții Plopișului și depresiunea Șimleului, la sudvest, munții Mezeșului la sudest și dealurile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă-n lumea mare Nici o frunză. Singur vântul, colo, iată. Adormise la răcoare Sub o salcie plecată Somnoros în sus el cată Către soare. Mai e mult! Și ca să-i fie Scurtă vremea, până pleacă, El se uită pe câmpie, Fluieră și nu mai știe Ce să facă. Dar deodată se oprește: Peste
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-i colonizaseră odinioară. Polițiștii ar putea considera originile lui britanice un bun motiv să-l facă piftie, iar apoi ar continua să-l bată pentru pașaportul american. Bun, deci nici gând să pomenească de originile britanice. Transpira, deși afară era răcoare. Ce citise el despre poliția militară? Se povestea despre oameni care protestaseră Împotriva guvernului și dispăruseră fără urmă. Oare ce le făceau străinilor care-i supărau? Despre ce tot vociferau grupurile pentru apărarea drepturilor omului? Polițistul mai tânăr și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]