21,569 matches
-
undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea, marea era una și aceeași cu zarea... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caracatița timpului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
pe mâini în baie, am aprins aparatul de radio din birou. Căutăm un post în care se trasmitea muzică sinfonică. Requiemul lui Mozart îl opri să mai caute pe scală aparatului. M-am răzemat de speteaza scaunului din fața calculatorului și rămasei așa ascultând melodia ondulatorie a celui care se născuse la 1756 în Salzburg. După un timp mam apucat să scriu la calculator. * “După ce ieșiră din cofetărie Aură, Constantin și cu Mircea mai merseră împreună câțiva pași. -Noi ne ducem să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
lua pardesiul și se încalță. -La revedere! Trec și prin piața să cumpăr ceva fructe pentru fete. Mai pe seară mă duc și la Darius. Îi cumpăr un trenuleț. -Bine! Pa! -Sărut mâna doamna Țină! Am închis ușa după ea. Rămași singuri ne-m apucat să citim. Constantin continuă lectură la „Insula viscolului” iar eu am inceput sa răsfoiesc agendele. Apoi m-am răzgândit. -Povestește-mi Constantine cum a fost cu întâmplarea din Drăgășani! -Am pierdut mult timp până am dat de
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
hrană spirituală după bunul plac al sufletului nu surâde oricui, așa că temerarul octogenar se consideră cu-adevărat norocos și din acest punct de vedere(„Întoarcerea la Saint Gervais” ). Astfel descoperim că unii dintre cei plecați sunt mai patrioți decât cei rămași acasă. Aceștia din urmă ignoră valorile lăsate de străbuni, limba, istoria obiceiurile. Mari iubitori ai obiceiurilor populare din acest colț de Românie, locuitorii Sebeșului de Sus n-au uitat nimic din moștenirea dobândită de-a lungul vremii, de la înaintașii lor
ÎNCĂRCATĂ DE PATOS ŞI DĂRUIRE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357178_a_358507]
-
Alexandru și Marcellina. Valurile vieții i-au purtat pe amândoi în Scitya Minor, pe teritoriul Dobrogei, în cetatea Halmirys pe brațul de sud al Dunării. Cetatea Halmirys se întindea pe teritoriul satului Murighiol, comuna Dunavățul de Jos, județul Tulcea, urmele rămase sunt vizibile și astăzi în zona lacului Razelm. Aici au trăit printre localnici timp de șaptesprezece ani propovăduind această nouă religie, creștinismul, și care va cuceri cu timpul întreaga lume după cuvântul care spune o turmă și un Păstor. Au
SFINŢII MUCENICI EPICTET ŞI ASTION de ION UNTARU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357212_a_358541]
-
Imaginea lui adună bucurii Lumânările ard,sunt prea sus, Ele urcând în răsăritu-i azuriu Aprinzând visuri spre apus. Din brazi coboară dulciuri la copii, Seva lor aduce pădurile în case. Sănile trase de reni stârnesc nostalgii In cioturile pe coline rămase. Și brazii lepădându-se de topor Brusc și-aduc aminte de un gând Revin miei la rădăcina lor, Însă pădurea e departe,luminând... Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiați, În lumea lor n-au cum să mai fie, Au mai
BALADA BRADULUI DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357326_a_358655]
-
sau măcar pentru o conștiință de grup (I-VI), cum ar fi fost corect să le postuleze. Aici e păcatul trufiei și greșala gnostică a lui Descartes. Astfel, principiile lui Descartes anulează întreaga filozofie din Grecia antică. Și în golul rămas postulează fundamentele unei conștiințe moarte și reci, o conștiință stearpă, strict individuală și individualistă. Pentru că este convins că realizarea perfecțiunii în orice deomeniu al cunoașterii nu poate fi decât opera unui singur om. Mai mult, este convins că numai un
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
său, era din Sebeșul de Sus iar mama, care moare foarte tânără, când Luciana de-abia împlinise doi anișori, era din Sebeșul de Jos... Ce coincidență stranie, mama lui Mitică Sinu murise când acesta avea trei ani! Iată doi copii rămași orfani de mamă care nu-și vor aminti vreodată nici chipul și nici mângâierile celor ce le-au dat viață, doi copii care, în ciuda lipsei dragostei materne, primesc o educație sănătoasă și își urmează fiecare calea, reușind să-și împlinească
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
imperatorul Traian Trece podul cetatic de peste Istru construit colan Și aruncă peste Dacia armata imperiului roman. Tot ce are Dacia pe câmpiile-i însorite, Râuri, pâraie, șuvoaie, în cale să-i fie năpustite, Să nu văd nici-un suflet în urmă rămas! Toată suflarea să se ridice înt-un glas! Să dăm foc, să otrăvim fântânile, nici chiar o fiară Să nu găsească hrană, de foame și sete să piară! O delegație cu Bituvas degrabă la Quarzi Și Stordiști, cereți ajutor și la
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, TABLOUL 4 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357390_a_358719]
-
da Cidade Campo Grande 245 Lisboa, a fost o largă și admirabilă audiență urmată de un prelung răsunet care a preschimbat însemnătatea zilei calendaristice în multă puținătate din tandrețea fiecăruia dintre românii plecați în străinătate, cărora le pasă și românii rămași acasă, care așteaptă. Ce pasăre, chiar vultur de-ar fi, e aceea fără cuib, ce cuib, oricât de ingenios și cochet e acela fără pasăre?! Artiștii români veniți unul din Basarabia iar celălalt din Ardeal au cântat păsărilor acestora duse
CÂNTECE MISTUITOARE PE CLEŞTARUL CERULUI ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357427_a_358756]
-
învățat să scrieți citeț și cu răbdare, azi nepăsarea voastră de-a nu răspunde, doare! Dar mă întreb ca omul cu mintea grea de gânduri, nu-i prea destulă oare tăcerea dintre rânduri? Vă iert ca un părinte, cu dragostea rămasă și vă aștept răspunsul adus de voi Acasă... Referință Bibliografică: Scrisoarea unui părinte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1005, Anul III, 01 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SCRISOAREA UNUI PĂRINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357460_a_358789]
-
de școală de pe vremuri. Se îmbrățișară. Parcă devenise mai mic. -Ce mă bucur că te-am intanit! Ce mai știi despre colegii noștri? se revărsară întrebările lui Constantin, precum o rafală de mitralieră. -Mai usor! Tot asa de ... repezit ai rămasă Costică!? -Mai ... A contribuit și meseria de ... reporter practicată în tinerețe. Dar de ce să stăm în stradă? Să mergem la o cofetărie. -Bine zici! Se întoarseră. După câțiva zeci de metri intrară pe bulevardul principal al orașului. Intrară într-o
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
poeme și melodii. N-a fost niciodată până atunci, și nu se va mai repeta așa un fenomenal spectacol cum a fost cel aprins din flacără spirituală de către romanticul poet cu frâie de strune în mâinile sale, Adrian Păunescu, cel rămas prag abstractiv între legendă și istorie culturală ale unui timp, ale unui curent, ale unei fascinații. Avânt în iureș, neodihnă și jertfă pe iubire, mișcare și revoluție elevată, culturală, aceasta a fost „Flacăra”! Tineri și tinere făceau tulumbe prin aglomerație
VASILE ŞEICARU. A FOST CÂNDVA, „FLACĂRA”... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357770_a_359099]
-
semn Emanuelei, împingând-o ușor către a treia ușă de pe partea stângă. A introdus-o în salon spunându-i să aștepte aici în liniște, pentru că ea se duce să-și caute colegele infirmiere și asistente pentru a vorbi cu ele. Rămasă singură, puțin suspicioasă de atitudinea vecinei sale, dar gândindu-se la reguli de ordine interioară, fiind un spital de copii, încercă să o înțeleagă. Emanuela, care până atunci rămăsese țintind cu privirea ușa în urma Ecaterinei, se întoarse de această dată
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
imediat hotărârea de a se așeza la masa unde domnul în vârstă dă semne că e pe cale să moară de sete. Asta, cu hotărârile executate imediat, este o caracteristică a bonzilor din industria banilor, drept urmare tinerii se trântesc pe scaunele rămase libere, evident fără să ceară voie, și-l ignoră pe bătrânul aflat acum și în hipoxie. Imediat apare o chelneriță, una din acelea ce în scurt timp devin fotomodele, care, plină de atenții de tot felul și de fițe specifice
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase la naștere. Fiecare e singur. Atât ca ipoteză, cât și ca soluție. Dar savoarea singurătății, deși necesară, are sens numai în refugiul lacrimii cu care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase la naștere.Fiecare e singur. Atât ca ipoteză, cât și ca soluție. Dar savoarea singurătății, deși necesară, are sens numai în refugiul lacrimii cu care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
al egalității cetățenilor în fața legii și, implicit, în fața autorității judecătorești. Asta presupune, mai înainte de toate, asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești, care se pare că nu este ÎNCĂ realizată! Și dacă nu este, ne mai putem întreba DE CE multe soluții rămase definitive sunt diferite și chiar contradictorii în cazuri similare? Această stare de fapt este una din cauzele principale ale neîncrederii populației în actul de justiție, la care aș adăuga, fără rezerve, cazurile rușinoase ale unor magistrați certați cu legea. Amintesc
JUSTIŢIE OARBĂ ORI NEAJUTORATĂ? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358309_a_359638]
-
supraveghea tocmai de acolo? Priveam amândouă femeile uimite, una la alta, cu mâna la gură. L-am văzut cum a rupt-o la fugă, făcându-mă să sper că nu l-au putut atinge alicele. Așa stupefiată și fără grai rămasă, am plecat imediat acasă. L-am așteptat cu sufletul la gură până seara târziu. A venit obosit, clătinându-se, spunându-mi parcă „am ajuns în sfârșit acasă!”. S-a lungit greoi pe pământul răcoros, iar eu l-am controlat cu
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
-nțeleg pâlpâirea?/ Unde sunteți nopți ale copilăriei/ când îngerii se grăbeau/ să-mi închidă pleoapele,/ să-mi vegheze somnul?/ Unde ești copilărie,/ nevinovăție, bogăție de timp?/ Acum, timpul amenință cu degetul,/ trupul refuză discret prietenia,/ îndoiala și nesiguranța/ traversează clipele rămase... Din cartea „Articole si eseuri” - vol I Vavila Popovici Referință Bibliografică: SA NE IUBIM COPIII / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 517, Anul II, 31 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SA NE IUBIM COPIII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358508_a_359837]
-
-și găsi un „job” în aviație. Se căsătorește cu o unguroaică, Caroline, și se implică în diferite afaceri cu produse electronice. Știind că nu se va mai putea întoarce niciodată în România, Viorel decide să își aducă în Australia familia rămasă în București - părinții, frații și surorile. Între timp află că tatăl său a decedat în urma unui eveniment tragic, fapt care l-a afectat sufletește mulți ani. Se înrolează la o școală de aviație ușoară, unde, după terminarea cursurilor devine pilot
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
întreaga poveste - și in al doilea rând, oferind mai multă valoare pentru prețul de cumpărare. George ROCA: Mai aveți traume de pe urma „evadării” din România? Ați avut parte de amenințări, ați simțit atingerea acelei așa-zise „mâini lungi a securității”? Cei rămași acasă, rudele, au avut de suferit de pe urma „evadării” dumneavoastră? V. NICHOLS: Cele șase luni de detenție (detalii în carte! n.a.) și alte trei luni de triere în Austria m-au bulversat și mi-au creat stres și emoții extraordinare. Extrădarea
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
femeia apăsă obiectul rotund, încercându-i parcă rezistența, apoi, printr-o mișcare sigură de acrobație, încălecă sfera, puse mâinile pe genunchi, își îndreptă coloană și cu o privirea pătrunzătoare și tăioasă ca un laser scrută pentru câteva clipe întreaga asistență. Rămasă așa, dreapta, cu privirea ațintită spre public și cu picioarele desfăcute, începu să-și mângâie genunchii, apoi ridicându-și măinile încet pe lângă corpul ei suplu le puse pe piept și, scoțăndu-și ostentativ sânii în relief, stârnind în jurul ei o admirație
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas al sărutului - se înfățișează moartea hrănindu-l cu aceeași singurătate ce se înfipsese în oase la naștere. Fiecare e singur. Atât ca ipoteză, cât și ca soluție. Dar savoarea singurătății, deși necesară, are sens numai în refugiul lacrimii cu care
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
nadele aruncate pe furișul vârtejurilor de pripas. * Atunci te-am iubit de la un capăt la celălalt. Dimineața din ochii ferestrei poate depune mărturie. * Cât de frumos e cerul oprit în aripile păsărilor, cât de guraliv e văzduhul pe fruntea zilelor rămase! GEORGE BACIU Referință Bibliografică: CU GÎNDU-N BUZUNAR / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 656, Anul II, 17 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]