KorAP: Find »[drukola/base=răpi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...176 >

4,392 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

anume solie către regele Ioannițiu, cerând să le deie ajutor la nevoia lor mare și să abată de sârg pieirea deplină pe care cu ochii o vedeau apropiindu-se. Cererea lor fu ascultată, campania în contra împărăției latine începu numaidecât. Ioannițiu răpi cu asalt, deși cu mare vărsare de sânge, orașul Filipopole din mînile romeilor, făcu mulți prizonieri, luă mari prăzi, apoi merse-nainte să dispresure înconjuratul oraș Adrianopol. Dar fiindcă nu cuteza să se prindă la luptă pe câmp limpede cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intrare în orașul lor, pe care-l smulsese într-un mod atât de strălucit din cucerirea latinilor, primi însă răspuns negativ. Supărat pentru impertinenta amăgire în care-l ținuseră într-adins fățarnicii greci pe câtă vreme avuseră trebuință de el, hotărî să răpească cu puterea ceea ce i se refuza de bunăvoie și-ncepu împresurarea orașului. Totuși nu-i prea mergea cu sporiu, pentru că romîno-bulgarii nu știau bine meșteșugul împresurării și mânuirea mașinelor trebuitoare, împrejurare ce punea izbânda sigură într-un viitor prea depărtat

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
războiului. Ioainnițiu, apucând din Tracia spre Macedonia și mai strângând la sine ajutoare de oaste, ținti la cucerirea bogatului și importantului oraș Tessalonic, din care apoi avea să puie la cale orânduirea provinciei după gândul și socotința lui și să răpească de la latini orașele ce le ocupaseră. În drumul său era Serras, oraș cuprins, populat și bine întărit, în porțile căruia îl așteptau latinii. Cu toată superioritatea lor în privirea disciplinei, tacticei și vitejiei, Ioannițiu respinse pe cavaleri, deși cu mari

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
domnie aduse la iveală o adâncă vrajbă în familia domnitoare. De la Asan, întemeietorul și începătorul dinastiei regale, rămăsese doi fii, Ioan și Alexandru, dintre cari cel dentîi trebuia să vie la rând, fiind mai mare de ani. Scaunul vacant îl răpi cu toate acestea fără dreptate și numaidecât un nepot de soră a lui Ioannițiu, anume Borilă, înlăturînd pe Ioan Asan, copil încă, fără sprijin, dar moștenitor cu drept esclusiv la tron, pe care cumpătarețul său dascăl și crescător știu să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acest domnitor avu noroc în război, izbutind a ocupa și ținea câtăva vreme în puterea sa orașul Adrianopol, care-i ceruse ajutor în contra latinilor. Dar avu un rival periculos pentru tronul bizantin în noul despot din Epir, Theodor Comnen, care răpi la sine Thessalia, Dalmația, Macedonia, mare parte a Bulgariei și Traciei, și încorporă cu teritoriul său orașul Adrianopole, după ce alungase garnizoana pusă de Vatatzes. Acest despot îndrăzneț se cutezase până sub zidurile Constantinopolei și, fiindcă spre acest sfârșit se aliase

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
se cuveniră orașele Kalliupolis, Madyta și toată peninsula care intră în mare în forma unei limbi de pământ, apoi locul întărit Kissos și regiunea până la Marița, în fine muntele Gano cu o mică cetățuie; iar Ioan Asan primi toată țara răpită de la inamic care se întinde la nord peste regiunea citată până acum. Amândoi principii își întinseră pustiitoarele excursiuni până sub zidurile Constantinopolei, grămădiră rău pe latini și băgară mare spaimă în ei. Când, iarna apropiindu-se, îi sili să se

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca să pornească război în contra lui Asan. Dacă regele ar mai avea oarecare îndoieli în privirea compensațiunei, legatul să-i asigure în numele papii deplină satisfacere, încît să rămâie în totul la bunul plac al regelui câtă țară ar vrea să-i răpească lui Asan și s-o păstreze cu conștiința liniștită. Pentru deplina liniștire a lui Bela și a altor potentați catolici mai trebuia însă consimțirea împăratului latin de la Constantinopole, ca suveran propriu al romîno-bulgarilor. Grigorie IX s-adresă cu mare stăruință

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dar de astă dată puse câteva condiții pozitive, care atingeau parte preferințele onorifice, parte câștigul teritorial și care se încuviințară aproape toate, predominând în Roma buna dispozițiune. Cererea de căpetenie a lui Bela era ca toată țara câtă o va răpi de la Asan, așadar Bulgaria, Macedonia ș. c. l. să rămâie într-adevăr și de-a pururea proprietatea lui Bela în privire politică. Numai jurisdicțiunea spirituală și bisericească peste acea țară să rămâie rezervată pentru papa. Cu mai puțin decât atâta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
toate. Împăratul romeic care stă la porțile noastre e un stăpânitor credincios, un om nobil, cu pătrundere și drept, care din moși-strămoși are drepturi asupra noastră; căci ținutul nostru e al împărăției romeice și numai bulgarii, lacomi de țări, au răpit ținutul Melenik, împreună cu multe altele; și totuși noi ne tragem din Filipopole, și după origine sîntem romei curați. Dar chiar în cazul când am trece de bulgari curați, împăratul romeic are totuși un necontestat drept de suveranitate asupra noastră. Fiul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
hotărârea {EminescuOpXIV 124} de-a se folosi cu de prisos de moartea împăratului Vatatzes pentru a se întări pe sine însuși și anume pentru a recâștiga și readuce sub domnia bulgară toate orașele și ținuturile pe cari acest împărat le răpise de la romîno-bulgari și le adăosese împărăției romeice. Ocazia era favorabilă și ademenitoare, mai cu samă pentru că partea apusană a împărăției romeice era lipsită de orice trupe cum se cuvine și de orice apărare efectivă. Principele româno-bulgar irupse din Em, trecu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă de la romei, afară de două, căci nu se mai ținu decât Patmos, cetatea dinlăuntrul munților Achridei, precum și bine întăritul oraș Tzepaena, zidit în punctul unde se ating două puternice șiruri de munți, Emul și Rhodope, prin mijlocul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
anul 1255, nici fiul și urmașul său Theodor Laskaris II, care în vremea unei scurte domnii știuse să respingă cu noroc pe romîno-bulgari, nici în fine nepotul său nevrîstnic Ioan Laskaris, ci abia Mihail Paleolog, acest epitrop necredincios, care a răpit tronul lui Ioan. Ba chiar cea din urmă catastrofă hotărâtoare era implicată într-un strâns raport cu statul româno-bulgar. Cel din urmă stăpânitor al Epirului, Mihail II Comnen, se lepădă de vasalitate și ridică armele contra împăratului Niceii, suveranului său

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-n toate celea uita orice considerație pentru ea, din care cauză Eulogia nici un pregetă de-a îmboldi mereu pe fiică-sa și de-a o împinge cu succes la răzbunare. Maria nu făcu sfară cu intențiile ei, dar se lăsă răpită la o contraacțiune atât de puternică precum nu s-ar fi putut aștepta de la o femeie. În anul 1276 trimise pe un sol al statului, anume Iosif Katharos la Palestina și la Egipet, pentru ca în taină să se învoiască cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
purtat de planuri care se înălțau sus de tot, se topea în rugăciuni fierbinți și elocuente cătră Dumnezeu și vorbea cu consătenii și cei asemenea lui că mai multi sfinți i se arătaseră, provocîndu-l să sfarme jugul robiei și să răpească la sine domnia preste țară și popor. Prorocia lui inspirată despre răsturnare mare, zisă și rezisă c-o perseverare necurmată, începu să afle crezare și-i câștigă partizani în poporul de rând în genere, dar mai cu samă la partea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de soție, în orice caz însă numai atunci când uzurpatorul ar fi știut să-și manție domnia preste bulgari, pe de altă parte iar gândea la nestatornicia sorții, care e drept că poate da cele mai mari lucruri, dar și poate răpi ceea ce avuseși din capul locului; apoi mai socoti că virtutea singură face irevocabile bunurile câștigate și verosimilă câștigarea celor ce lipsesc, și în fine se temu că norocul nestatornic își va revoca toate darurile, sau că aceste daruri, în lipsa virtuții

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în audiență. Pe tronul vacant prin fuga lui Asan se urcă în puterea voinței poporului ambițiosul Terteres, rândui să-l încoroneze numaidecât și puse mâna în curând, făr-a găsi împrotivire, pe întreg teritoriul româno-bulgar. Între acestea Lachanas, căruia i se răpise copilul și soția totodată, strânsese cu mare ce o oaste considerabilă înainte de plecarea lui Asan încă, împresurase Tîrnova și cu ajutorul protostratorului (marelui comis), Tzasimbaxis cășunase dureroase înfrîngeri trupelor romeice. Și acuma, când o parte a oștirii de 10000 oameni înainta

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fost pentru împărăția romeică împăcăciunea cu Terteres, care a izbutit cu toate stavilele ce-i stăteau în cale și-n urma căreia numărul protivnicilor Bizanțului scăzu cu unul, și anume cu unul îndestul de însemnat. Terteres, care precum am spus răpise cu totul la sine, după fuga lui Asan, frânele stăpânirii regești din Bulgaria, era chinuit de remușcări vii și de aspre remonstrațiuni din partea autorităților canonice pentru căsătoria pe care o încheiase în contra legii și cu scop egoist cu sora lui

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
al Bulgariei, să primească și să încheie legământul oferit de pace și de amicie; pe de altă parte însă nu uită de-a numi pe Asan despot al împărăției romeice, spre a-l despăgubi măcar în parte, pentru că i se răpise tronul și pentru a îndeplini făgăduința ce prin anume tratat i-o făcuse lui Asan împăratul Mihail Paleolog. Ivirea și disparițiunea lui Lachanas cel mincinos. Multă vreme după aceasta, la anul 1294 se ivi ca din senin și din propriu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Maria, ce era prințesă greacă. Deși Andronic, încuviințînd cererea aceasta, trămise în anul 1287 pe cerutul principe Michail într-acolo, totuși acesta a găsit puțin sprijin la partidul lui din țară, încît nu putu nici să cucerească capitala, nici să răpească la sine cârma statului, ci se văzu din contra silit, tăvălindu-se pe lângă Tîrnova, să ducă o viață privată fără strălucire, fără glorie și necompatibilă cu demnitatea de rege. Cu atât mai învederat sporea puterea și vaza lui Sfentislav, care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
genere consimte la propunere, sub rezerva însă a stipulațiunilor speciale ce se vor conveni. Cererea lui Sfentislav țintea într-adevăr la una din fetele lui Mihail, fiul împăratului; dar refuză hotărâtor de-a se obliga la restituirea orașelor și tăriilor răpite de la romei pe cari Andronic împărat le cerea ca o compensare oarecum, ci declară din contra că voiește să le păstreze pentru vlăstarii ce-i speră din această nouă căsătorie. Împăratul, nevoind a se uni cu stipulațiunea aceasta și punerea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
existența lui politică și curând după asta căzu cu totul pradă în mînile turcilor. Cu cât înaintau turcii mai departe în Europa, trăgând la sine supremația în cuprinsul împărăției romeice, care se cufunda, cu atât mai mult teren i se răpea acolo propagandei papiste și cu atât mai invederat se paraliza zelul de convertire fără de efect al Scaunului roman în privirea Orientului. În fine nici statul slavo-romîn nu putu scăpa de soarta tuturor statelor acelora cari se razimă numai pe temelia

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de siluire nu se prea punea de pricină într-o vreme în care regelui i se impunea din Roma datoria cu jurământ de-a stârpi cu orice preț pe eretici și pe schismatici și i se da autorizația de-a răpi averile ereticilor. La anul 1224, sub Innocențiu al IV-lea, frații din ordinul minoriților fură destinați a merge ca misionari religioși și propovăduitori ai credinței în acele țări ale Răsăritului cari erau de altă lege, fie necreștină, fie necatolică. Li

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și ieșirea spre Valachia. Ileana, fiica lui Vlad, se măritase în anul 1355 cu principele sârbesc Ștefan Uroș V, dar acesta o goni după câțiva ani și luă în locu-i în căsătorie pe fiica craiului Wukașin. Când acest din urmă răpi domnitorului legitim Uroș V și viața și țara, Vlad hotărî să răzbune moartea fostului său ginere. Trecu Dunărea, ajută cumnatului său vitreg să alunge garnizoana ungurească din Vidin și să scuture supremația ungurească, o uneltire care-i succese pe deplin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ecumenic s-ar fi convertit într-adevăr, atunci e firesc lucru și se-nțelege de sine că și Principatele românești, având atâtea legături politice și bisericești cu Bosforul și neputând întreține o proprie biserică neatârnată, ar fi fost și ele răpite de curentul unionist. Adevărat că Scaunul roman nu se prea încredea în grecii bizantini și știa prea bine că tendința uniunii bisericești nu izvora din cuget curat și din voință sinceră, ci numai și numai de nevoie și de frică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
bătălia de la Constantinopole. Craiul fu smerit în mod simțitor, Serbia călcată rău cu foc și sabie și pe grămezile de cadavre sîrbesti, făcute mese, însetatul de sânge împărat turcesc dădu ospețe sărbătorești. Apoi încordă relațiile și cu împărăția romeică, îi răpi cu puterea orașele și ținuturile macedonice și tesalice câte le mai păstrase și ceru de la împăratul Emanoil tribut în toată forma. Acest din urmă ceru ajutor și apărare de la sultanul Mohamed, fratele și rivalul lui Musa în Asia, îl pofti

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]