3,048 matches
-
toamna anului 1966, la Giurgiu. Provin dintr-o familie profund ortodoxă, care mi-a dăruit o moștenire incomensurabilă: educația și respectul pentru valori. Pentru mine, scrisul este o pasiune, este momentul unui alter ego, un soi de exercițiu prin care răscolesc amintiri și adun picături de pe cerul sufletului, pe care le transform în lacrimi albastre de cerneală. Sunt de profesie contabil și, poate de aceea, scriu un gen de poezie realistă, practică, pe care să o înteleagă oricine. Am pelegrinat prin
ȘTEFANIA PETROV de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376285_a_377614]
-
atins dintr-o privire Penetrându-mă ce jar, ce vâltoare în simțire Gura mea cireșe coapte gurii tale s-a supus.. Dulci săruturi repetate-n mii dorințe ce-au aprins Brațele ca două chingi trupu-n două mi l-a frânt Răscolind văpăi adânci pas cu tine să mai lupt Trupul tău sculptură-n lut încadrând a mea măsură, Mai mult decât aș fi vrut a-mplinit dulcea arsură! 16 05 2015 foto - net - Richard Young - Pasiune Referință Bibliografică: Tentații / Georgeta Zecheru : Confluențe
TENTAȚII de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379646_a_380975]
-
care nu vededincolode propriul văzduhși ce gol,sufletul... III. ȘTII?, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015. Uneori Mi-e atât de întuneric, De frig, De liniște și ... De frica Fără de tine, Încât Aș răscoli lumea toată În speranța Că, Poate, Te voi regăsi. În speranța că poate, Acolo, La capătul Cel dintru început al ei, Mă vei găsi De data aceasta Și tu... În speranța Ca În brațele Tale Mă voi regăsi. Citește mai
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
capătul Cel dintru început al ei, Mă vei găsi De data aceasta Și tu... În speranța Ca În brațele Tale Mă voi regăsi. Citește mai mult UneoriMi-e atât de întuneric,De frig,De liniște și ...De fricăFără de tine, ÎncâtAș răscoli lumea toatăîn speranțaCă,Poate,Te voi regăsi.În speranța că poate,Acolo,La capătulCel dintru început al ei,Mă vei găsiDe dată aceastași tu...În speranțaCăîn brațeleTaleMă voi regăsi.... IV. DE DRAGOSTE, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr.
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
împletit din agrișe -, ia-mi doar trupul tăvălește-l fără nicio grije îndoaie-i colțurile șifonează-i oasele creponează-i formele rimează-i nodurile Nu-mi atinge sufletul - acel ghem înăsprit de vreme -, ia-mi doar gândul scorojind zâmbetul ce geme răscolind furtuna rulează-i rândul rotunjind întruna ovălind minciuna Referință Bibliografică: Nu-mi atinge sufletul / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1633, Anul V, 21 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
NU-MI ATINGE SUFLETUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379682_a_381011]
-
zic ei. N-ai văzut omul ăla din portret în viața matale. Asta să le spui. E clar, nea Viorele? - Lasă că știu ce să raportez, dar... fugi cât mai e timp, asta e problema! Au câteva date și vor răscoli pământul... E vorba de o răpire... E adevărat? - Asta nu te interesează pe mata, vezi-ți de treabă! Știu eu ce am de făcut... Dacă-mi iese bine treaba, plec dincolo, iar. Mă întorc peste vreo trei-patru luni și... Ia
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
Somațiile au sunat cu putere la cele două uși de acces și la ferestre. Nu a răspuns nimeni. Casa părea a fi pustie. În câteva secunde, ușile au sărit din balamale și echipa a pătruns în imobilul ce a fost răscolit extrem de rapid, încăpere cu încăpere. În ultima dintre ele au găsit-o pe Iuliana căzută pe covorul de iută, cu un braț prins sub trup și cu celălalt, cu telefonul strâns în palma ei micuță, întinsă către fereastră... * Oboseala, teama
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
mele, Din ceasul vieții, ce-mi e hărăzit. De nu te-aș ști, te-aș căuta-n trecut, În visele ce mor în zori de zi, În șoaptele ce-n mine s-au născut Să caute-mplinirea-n poezii. Aș răscoli pădurile de gânduri, Câmpiile simțirii le-aș ara, De-ar curge-n sânge slove rânduri, rânduri Și carnea mea cu lacrimi vor săra! De-ar fi să nu te am cu mâinile-amândouă, Din doruri, din visări, te-aș plămădi Iar
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ființei mele,Din ceasul vieții, ce-mi e hărăzit.De nu te-aș ști, te-aș căuta-n trecut,În visele ce mor în zori de zi, În șoaptele ce-n mine s-au născutSă caute-mplinirea-n poezii.Aș răscoli pădurile de gânduri,Câmpiile simțirii le-aș ara,De-ar curge-n sânge slove rânduri, rânduriși carnea mea cu lacrimi vor săra!De-ar fi să nu te am cu mâinile-amândouă,Din doruri, din visări, te-aș plămădiIar sufletul mi-
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
sud, oriunde vezi, e totul mort, luminile s-au stins în port, ceremonia este gata, veniți și luați-mi beregata, să nu-mi ucideți nici un dor, nu pot să mor așa ușor, căci hoața iar sapă cu râtul și-mi răscolește tot trecutul, sunt libelula printre trestii ce zboară lângă mii de bestii; o, Doamne, nu mă rătăci, stai lângă mine vizavi, iubește-mă ca fiu al tău, nu m-arunca iară în hău, mai lasă-mă pe-același drum, în
ÎN ŢARA UMBRELOR DE FUM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379779_a_381108]
-
groaznic - Tremurând de gol și frig, C-un tupeu fatal obraznic Între noi zidind un dig. Nu pot rupe dorul mare Și iubirea ce-i purtam, Dar privesc mereu în zare - Transformat în virus-spam. Inima - un sloi de gheață Bate răscolit în piept, Aruncându-mă în ceață - Dor pribeag rănit adept. Vag instinct de conservare M-a lăsat uitat în timp, Simt în piept durere mare - Iarnă, rece anotimp. O pandoră-mi dă speranța De-a se-ntoarce iar la mine
DOR DE SUFLETUL PERECHE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379783_a_381112]
-
mea instantaneu,tăindu-mi calea și-așa destul de aglomerată.Exact că lupul în ochii iedului nevinovat . - Ce faci omule? Ce bine-mi pare că te văd ! Încerc să-mi amintesc de unde îl cunosc,dar nu-mi da timp să-mi răscolesc memoria. - Tot acolo ești? - Tot.... - Și e bine,e bine? - Da,e bine ! Mă uit la el și nu știu cine este.Alzhaimerul să-mi dea târcole chiar de la vârsta asta? Sau am uitat că sunt trecut deja de prima tinerețe? - Nea
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
NECUPRINSE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1520 din 28 februarie 2015 Toate Articolele Autorului INFINIT Stele cad în marea vremii Strălucind prin infinit, Inimi țes fără de temeri Versuri vii în răsărit. Timpul mângâie tăcerea Ce domnește-n amintiri Răscolind în val iubirea- Dor nescris în nemuriri. Gândul rătăcește-n ceruri Printre norii grei, de plumb, Sufletul dezmiardă țeluri Care-n flori de rouă plâng. A rămas doar ceasul serii Ce măsoară așteptări, Iar la porțile durerii Bat secunde-n
POEME NECUPRINSE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374705_a_376034]
-
ale unei istorii mult prea îndepărtate prelungindu-se preț de mai bine de un ceas în ziua respectivă. Nu știa bietul pălărier că bunicul meu murise de aproape zece ani. Când i-am spus, i-au dat lacrimile. Ceva se răscolise puternic acolo, în ființa lui nevăzută, iar emoția a ceea ce el trăise cândva îi adusese dintr-o dată înaintea ochilor chipul prietenului său de altădată, care acuma se odihnea de mult lângă inima pământului, dar venise prin mine să îi trezească
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
special pentru mine, era îmbrăcată într-o bluză albă, cu fața plină de lumină, zâmbind așa cum numai ea știa să zâmbească, lăsând ușoare umbre pe obrajii ei în dreptul gropițelor; prin păr parcă i se jucase un vânticel și i-l răscolise. Aceasta îmi era fotografia cea mai dragă pentru că era cea mai apropiată de firea ei, în cea în care era călugăriță părea îmbătrânită, probabil din cauza hainelor negre. În fotografia în care era cu mine stătea prea țeapănă, sub emoția gestului
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
Miroase-a Fiul Sfânt natura. Din zarzării naivi și înfloriți Și azi eu Îi respir făptura Și-L simt în mugurii pe ramuri Răstigniți. Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat, Mă viscolește, albă, floarea Și prin ungherele din suflet tulburat Mă răscolește, mai profund ca moartea, Învierea. Urcă ne-nvins misterul din pământ Cum urcă-n mine iarăși viața, Din rădăcini spre ramurile-n vânt Și cum El s-anălțat din noapte, Dimineața. Nu vezi cum înviază iar Cristos În fiecare frunză, floare
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
dulcile Izvoare? Citește mai mult Miresme sfinteMiroase-a Fiul Sfânt natura.Din zarzării naivi și înflorițiși azi eu Îi respir făpturași-L simt în mugurii pe ramuriRăstigniți.Prin gânduri, sfânt și-nmiresmat,Mă viscolește, albă, floareași prin ungherele din suflet tulburatMă răscolește, mai profund ca moartea,Învierea.Urcă ne-nvins misterul din pământCum urcă-n mine iarăși viața,Din rădăcini spre ramurile-n vântși cum El s-anălțat din noapte,Dimineața.Nu vezi cum înviază iar Cristosîn fiecare frunză, floare,Și cum Îi
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
metaforă, îmi spune, pe-un ton croncănit, gutural, această, ” banală”, metaforă are valoare de-anafură! Mă uit, cu teamă, la cioara cu ciocul murdar, bag seama că anii i-au ars circuitele, se-ntoarce și zboară, croncănind spre hambar, eu, răscolindu-mi în inimă paginile, aștern, printre versuri, picături de suflet, metaforele. Referință Bibliografică: CIOCUL MURDAR / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CIOCUL MURDAR de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371661_a_372990]
-
8”, explică mai mult ca pentru ea întrucât pacienta aproape a adormit iar mama continuă să privească cerul în amurg, absorbită de magia îngemănării celor două lumi, a răsăritului și a nopții, a mamei și a fiicei. O antagonie ce răscolește în sufletul nostru căutând alte imagini care să se suprapună, chipuri și voci ce se adună și se risipesc lăsând amprenta unor frânturi de fraze. O ultimă mângâiere, o ultimă vorbă de dor și de plecare spre adierea care intră
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
cap, de-a valma, fără măiestria de a desluși adevărul. Ce grozăvie! Dacă îl deranjase ceva, trebuia să caute o cale de a-mi spune. La cât de mult îl iubeam, sigur găseam împreună rezolvarea, sau poate nu l-a răscolit nimic, însă de la sine putere, odată cu cererea în căsătorie s-a autoproclamat capul casei. Dacă el a decretat că nunta se va face la țară, eu trebuia să aprob, să nu-l contrazic. E posibil și asta, ca semn de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
în mine ca-ntr-o carapace, Viscole haine dau cu bici de iarnă, Peste lumea toată neaua vreau să cearnă. Iartă-mi îndrăzneala de a spune Da Vreau să stau de veghe în lumina Ta, Vremi de tulburare răul îl răscolesc Simplu și curat vreau să mai trăiesc. Iartă-mi îndrăzneala de a te urma Fără Tine Doamne, ce e viața mea? Toate vin și pleacă chiar și cei mai dragi Te rog să ne dai liniște și magi. Iartă-mi
IARTĂ-MI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371751_a_373080]
-
cauze și pricini oricât am încerca să renunțăm la Evul Mediu sfârșim prin a ne-ntoarce la origini. * fantomele din noi se-ntorc mereu și pier ne bântuie aceleași temeri ancestrale se-ntorc și omuleții verzi din cer care ne răscolesc atâtea patimi existențiale. * pe Dumnezeu îl înălțăm tot mai în sus între un echinox și un solstițiu astfel că revenirea ipotetică a lui Isus rîmâne doar un simplu exercițiu... Referință Bibliografică: în stil gotic / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN STIL GOTIC de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375641_a_376970]
-
picură de veacuri în conștiințele noastre vinovate. Îmbrățișată strâns de durerea mea, mi-am murmurat disperarea și nedumerirea la picioarele sale, lăsându-mi lacrimile să-i mângâie rănile ancestrale, simbolul adânc al cruzimii umane. M-am contopit cu divinul, am răscolit dimensiunile tainice ale lumii, le-am cunoscut frontierele și le-am încălcat cu pioșenie și frică, tremurând ca o frunză purtată prin văzduhul limpede de vântul năzdrăvan al primăverii. Am căutat capacități pierdute de a înțelege, de a vedea, de
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
de o oră de bucurie absolută, în care se plimbară și explorară fascinați, frumusețea unică a locurilor, sărutându-se pe aleile umbrite tainic de copacii maiestuoși ai parcului, pătrunși până în adâncul sufletului de importanța momentului și intensitatea sentimentelor ce-i răscoleau, cei doi îndrăgostiți se întoarseră cuminți la mașină, scuzându-se pentru așteptarea la care-l supuseseră pe bravul lor șofer. Acasă, așteptarea devenise încordată și emoțiile creșteau, odată cu kilometri parcurși de bolidul neînduplecat. Liviu își petrecuse timpul împărtășind soției la
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
-l plăteai în diamante. Pădurea și câmpiile satului învecinat nu ofereau nimic care să le potolească foamea ce le contorsiona stomacurile goale. Unii dintre ei precum mistreții, vulpile, căprioarele și iepurii, riscaseră serios luând cu asalt culturile și livezile oamenilor, răscolind zăpada când se înmuia gerul descoperind cu mari sacrificii în pământul înghețat, boabe de grâu încolțit semănate de cu toamna, răzuind cu dinții coaja pomilor și ronțăind ramurile fragede ce se încăpățânau să răzbească gerul. Vulpile se bazau îndeosebi pe
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]