2,050 matches
-
După ce numără cele optzeci și șapte de gărgărițe - Jim calculă că numărul lor scădea mai puțin brusc decît rațiile - le amestecă În terciul de grîu pentru hrana animalelor În nordul Chinei, și Înghiți cele șase linguri. DÎndu-și timp să mai răsufle, așteptă ca doamna Vincent să Înceapă cartoful dulce. — Chiar trebuie s-o faci, Jim? Întrebă domnul Vincent. Nu mai Înalt decît Jim, agentul de bursă și fost jocheu amator ședea pe prici lîngă fiul său bolnav. Cu părul lui negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului CÎnd se termină apelul, Jim se odihni pe treptele spitalului. Doctorul Ransome și doctorul Bowen se Întoarseră din biroul comandantului și imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În cămăruța lui, de parcă s-ar fi aflat la bordul vaporului Aurora, privea lagărul de la Lunghua tot așa cum privise lumea de dincolo de el, un șir de cabine ce trebuiau pregătite pentru o serie de pasageri nesăbuiți. — Intră, copile. Nu mai răsufla așa de tare, i se face cald lui Basie. Demarest, fost steward de bar, vorbea fără să-și miște buzele. După cum bănuia Jim, fie avusese Înainte o carieră de ventriloc, fie, după cum susținea domnul Maxted, petrecuse mult timp În Închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și atunci, fleoșc, cum s-a Întâmplat Într-un miting aviatic la Constanța). Tatăl tău ajutat de un coleg a făcut primul transport de mobilă. Azi a Început mutarea. La noua locuință, pe strada Episcop Ilarion, lângă fabrica de oglinzi. Răsuflă puțin după care se apucă să-l bată pe fratele tău. Ca la carte. Terezian. Fleoșc, fleoșc. Cu o curea. E chiar cureaua de la pantaloni. Cu o mână se ține de nădragi și cu alta Îl bate. După ce-l bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Bitancu, zgârietura de la cap Încă sângerează, hainele-s ude pe el, afară ploaia s-a oprit de mult, păcurarul bătrân Îi aduce la gură cana cu țuică fiartă și el o bea și-l arde gâtlejul și nu apucă să răsufle că a doua cană este la gura lui și el se zbate dar trebuie să o bea și-i ia foc sufletul. Îi scot hainele de pe el, rămâne În pielea goală, „nu vă bateți joc de mine că sunt necăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aici ca un bivol negru), vă așteaptă vagonul decor. Filmați. Numai atunci când lumina se așază realist ca În pictura secolului al XIX-lea. În spatele aparatului de filmat, bărbatul cu alură de atlet, voluptuosul Înotător, cu ochii micșorați, Întrezărind mental cadrul. Răsuflând ușurat doar când scurta și lenta mișcare a travelingului așază camera Într-o finalitate obiectivă. Unde va lovi fulgerul tăieturii, lăsând deschisă În dimensiunea ideală ușa contraplanului. O ecranizare după Camil Petrescu. Stai și tu aici În lateralitatea aparatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dacă ceva se dovedește a fi În neregulă cu el? De fapt testele astea nu sunt infailibile, nu? — Nu, nu sunt, dar cu doza de grijă de rigoare, probabilitatea cea mai mare este că amândoi o să fie perfect sănătoși. Ruby răsuflă. — Sper din tot sufletul să ai dreptate. Fi decise să se ducă să-l pună pe Connor În pătuț. În vreme ce ea era sus, Ruby termină de făcut cafeaua de dimineață și intră În vorbă cu Ben. Și, ce faci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Încurcat programul și că Îmi pare tare rău. Fă-i o cană de ceai și zi-i că ajung În 20 de minute. Faptul că nu putea să ia prânzul cu Sam o făcu să se Întristeze, dar și să răsufle ușurată. Îmi pare rău, Sam, dar a apărut o problemă la magazin. Trebuie neapărat să ajung acolo. Ce păcat, spuse el, cu ceea ce lui Ruby i s-a părut că era dezamăgire vădită. Ai vrea să te sun cândva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
capul, să vadă la ce se uită ea. Par niște tipi În regulă, șopti el. Ce limbă vorbesc? Parc-ar fi germana. Da. Dar vorbesc despre mine. —Zău? Ce spun? Ruby șovăi. Hai, insistă el. Ce e? —OK, consimți ea răsuflând adânc. Par să discute despre mărimea sânilor mei. —Ce? Ești sigură? Nu se hotărăsc dacă sunt cât pepenii, cât lămâile sau cât portocalele, dădu ea din cap. Era obișnuită cu remarcile muncitorilor, de genul „Pfiu, drăguță, ce bine stai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă scol foarte devreme. De pe divan, Elsa îmi întinde un obraz călduț, îl ating ușor. Raffaella mă privește cu ochii ei rotunzi și infantili: — Te deranjează dacă mai stăm puțin de vorbă? Vorbește cât vrei, Raffaella, lasă-ți inima să răsufle cât e vie, suntem cu toții tovarăși într-o croazieră pe o căruță fără roate. A doua zi sunt în avion, merg la un congres, ceva scurt, mă duc și mă întorc în aceeași zi. Manlio stă lângă mine, fură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sfârșit de vară. Între timp, tu te mișcai în burta mamei tale tot mai greu. Avea o burtă mare care ieșea din haine asemeni unui trofeu, cu ombilicul proeminent ca vârful unui scut. Lipsea mai puțin de o lună. Elsa răsufla tot mai greu. Seara, după cină, o masam încetișor deasupra stomacului. Dormea puțin, când se întindea, tu păreai că te trezești. Noaptea o surprindeam deseori trează și tăcută, cufundată în gânduri. Veghea la urzeala aceea de dorințe din care peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în locul ei vor fi crescut nestingherite buruieni și copaci. Ca și cum nu ar fi existat niciodată o casă acolo. Totul a fost un vis. Și într-o secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la locul ei. Am răsuflat ușurat și am intrat pe alee. O pată alb-albăstruie se deslușea în oglinda laterală. Piciorul stâng coborî pe frână. Nu am oprit brusc, doar am încetinit puțin. Am întors capul ca să văd ce îmi atrăsese atenția. Scottie Wiener - cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de pe brațul drept de la mușcătura de șobolan, dar nu și numărul de pe brațul stâng. Erau prea mulți cu acest semn distinctiv. Solicitantul declară că nu a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii. Scârțâie balamalele de la ușa hambarului. Animalele se răsucesc, răsuflă greu și tropăie. Bătrânul sforăie. Dar nu am fost niciodată condamnat pentru nimic. Am pus documentele la loc în buzunarul de la piept, la adăpost de orice pericol, gata să fie arătate la cerere. Mai erau cam șase persoane înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un cuțit în fiecare mână. —Taci din gură, șuieram eu. Fiul meu se uită în sus la mine. Sunetele se opriră. Pleoapele pline de somn clipiră peste niște ochi negri ca cerneala. Mi-am ținut răsuflarea. Clipi din nou. Am răsuflat ușurat. Apoi deschise iar gura. Zgomotul făcu pereții să tremure. M-am aplecat deasupra pătuțului. În lumina care intra pe fereastră cuțitul luci, strălucitor și argintiu ca o jucărie. Ochii fiului meu se ațintiră asupra lui. Mânuța se întinse după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o boală malignă, răsufla greu și Împingea la deal un cărucior de copil Încărcat cu produse ambalate În pungi de hârtie și de plastic și un bax Întreg de băuturi răcoritoare. Deasupra grămezii era așezat un ziar ale cărui pagini se desfăceau și fâlfâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e foame. Atunci dă-mi mâna. —Pentru ce? Așa. S-o simt. —Să simți ce? Nimic special. —Ajunge, Fima. Încetează. Întoarce-te la prietenii tăi. În acest moment conversația lor fu Întreruptă, pentru că doctorul Wahrhaftig năvăli Înăuntru, roșu la față, răsuflând greu și vorbind repede și tare, de parcă n-ar fi venit să ofere condoleanțe, ci să pună capăt unui scandal. Fima nu reuși să-și Înăbușe un zâmbet, pentru că În clipa aceea Își dădu seama de asemănarea dintre Wahrhaftig și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
merge perfect de-acum încolo. Exact asta și gândeam. Ba deloc, am zis cu jumătate de glas. Lisa mă ignoră pe bună dreptate. —Dar revista nu va apărea decât peste trei luni. Până atunci, chestia cu Ed se va fi răsuflat. Nu vreau să par dură, dar acum ești vulnerabilă, ești dezamăgită în dragoste. Șansele ca această chestie să se transforme într-o relație serioasă la numai câteva zile după ce ai ieșit dintr-o relație de douăzeci și ceva de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toată... știi tu. Făcea un efort vizibil ca să vorbească. Lynn îi puse un deget pe buze cu blândețe. Gata cu prostiile astea. Nimic nu mai contează acum. O să te facem bine și nu o să te mai las singur niciodată. Am răsuflat ușurată să-i văd din nou împreună, să văd că ei au avut șansa să fie din nou împreună. Dacă Harry ar fi murit în timp ce Lynn locuia la mine, din cauza egoismului meu... —Jen? Mark stătea la intrarea în rezervă, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ton cârcotaș, iritat. Aproape imperios. „Nu voiesc să Întrerup“ - asta era În stilul lui Ludovic al XlV-lea. ESTE NECESAR PENTRU NOI, tastă Ted. NU DORESC ASTA. ESTE NECESAR PENTRU NOI, JERRY. ÎNȚELEG. Ecranul se stinse. Așa e mai bine, răsuflă Barnes. Hai să ne regrupăm acum și să formulăm un plan de acțiune. Ce dorim să aflăm de la tipul ăsta? — Cred că n-ar strica să observăm, zise Norman, că prezintă reacții emoționale la interacțiunea cu noi. — Asta ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ca să pot astupa fisurile. Ca să opresc apa să mai pătrundă Înăuntru, am fost nevoită să măresc presiunea internă la o valoare mai mare decât cea din exterior. Asta a oprit infiltrațiile, dar, În același timp, a făcut ca aerul să răsufle prin toate crăpăturile. Iar o oră de reparații a consumat aproape șaisprezece ore din rezerva noastră de aer. Mi-a fost teamă la un moment dat că o să rămânem fără aer. Urmă o pauză. Toți se gândeau la implicațiile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vor apărea și pe uscat animale la fel de otrăvitoare? Dacă ajungem până acolo, spuse ea. — Hai mai bine să ne Întoarcem În habitat. Habitatul se afla acum foarte aproape. Se puteau vedea toate șuvoaiele de bășici care se ridicau din fisuri. — Răsuflă al dracului! constată Harry. — Cred că avem suficient aer. — Cred c-am să verific. — N-ai decât, spuse Beth, dar să știi că am lucrat cu meticulozitate. Norman se gândi că o nouă ceartă era pe punctul să izbucnească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tuturor, de ce s-o privim speriați? Căci asta e tragedia: o privire senină asupra unei implacabile condamnări la suferință. Asta-i sentința: dacă ai întrezărit adevărul, vei fi nevoit să-l calci în picioare cu propria ta viață...” Prietenul meu răsuflă ușurat de parcă tocmai i-aș fi spus contrariul. „-M-am liniștit”-răspunde el. „-Credeam că ai înnebunit dar ești numai imbecil. Căci, dacă fiecare am trece prin viață prin propriul nostru infern, aici secolul nostru s-ar înființa într-un iad
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și să muncesc pe post de chelneriță. Și iată-mă acum, la aproape treizeci de ani, căsătorită și cu un copil, iar ei tot trebuiau să-și facă griji din cauza mea. Nu era deloc echitabil pentru ei, nu? Tocmai când răsuflaseră ușurați și se gândiseră că, slavă Domnului, a reușit și ea să-și găsească un bărbat destul de respectabil, așa că poate acum avem dreptul să-l lăsăm pe el să-și facă griji pentru ea, iar noi n-o să ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
schimbat la față. — Da, e aici. Cine o caută, vă rog? E Adam. Te caută pe tine, m-a anunțat ea întinzându-mi telefonul cu o față pe care nu se citea nimic. —O, am spus eu luând receptorul, și răsuflând ușurată. Asta așteptasem toată seara fără ca măcar să-mi dau seama. Alo, am zis încântată, dar încercând să-mi ascund satisfacția de mama și de tata. —Claire, a spus Adam cu vocea lui minunată. Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă încercând s-o consolez. —Slavă Domnului, a exclamat mama răsuflând ușurată. Of, Doamne! Biata mama! Dac-ar fi știut adevărul! Denise nu reprezenta o problemă. În schimb, o problemă exista. O problemă mult mai mare decât Denise. Iar asta spunea multe. Sincer, nu credeți că până în punctul ăla ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]