5,132 matches
-
decât la gard, de unde trebuia să cadă un pui. -Șase! a strigat Nuța și dintr-o dată un fâlfâit de aripi a trecut pe deasupra capatelor noastre. Puiul, care de fapt era o adevărată găină, fugea în toate direcțiile și cotcodăcea de răsuna nu numai curtea, dar și strada. -Nu știu nimic! ne-a șoptit Nuta și s-a furișat în casă. Alergam cu Cameluța de ieșiseră nu numai sufletul, dar și hainele de pe noi. La un moment dat, Cameluța s-a împiedicat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
adormit fericită că, a doua zi, puteam să fac un gest care să-l bucure pe Matei. Bucuria noastră, în schimb, a durat numai o noapte. Dimineața când am ieșit în curte, bunica Nuței și cu mama ei blestemau, de răsuna strada, hoțul care și-a bătut joc de găina ei și pe care, nenorocitul, mai bine o mânca decât să o lase să moară chinuită. -Farmece! se văieta tanti Oala care era superstițioasă. În mai puțin de câteva minute cele
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
care tânăra femeie își face scut de autoapărare. Seducția spontană, naturală, este obturată de autocontrol, și tot voința de autocontrol ține la distanță ridicolul patetic. Un quintet al interogațiilor despre viață, dragoste, suflet, natură, o delicată armonie camerală, face să răsune cu delicatețe murmurul vieții germinatoare, din durere, oprimare, plictis, păcat, eroare și încheie, fericit, arhitectura narativ-poetică a podului suspendat. Critic literar Virginia Paraschiv Referință Bibliografică: Metafora narativ germinatoare / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 317, Anul I, 13
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
a fost părintele Arsenie. Au stat la mănăstire câteva zile bune. Ea ajuta la bucătărie, el la reparațiile clădirii. Au mers la toate slujbele, chiar și le cele de vecernie.Tare frumos mai cântau călugării aceia, și ce tineri erau! Răsuna muntele în desfătare și ecoul se împletea cu isonul din biserică. Ei ascultau smeriți și cu emoție. Dormeau într-o chilie. Acolo l-au conceput pe Liviu-Vasilică. Au primit binecuvântarea părintelui. Asta le-a fost „luna” de miere. A fost
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
semenii și nu vine în lăcașul sfânt doar pentru iertare. -Dar celelalte cutii rupte din sentimentele omului, ce cântă ? -Mica mea Prințesă, cea mai frumoasă muzică produce o sumedenie de instrumente într-o cameră acustică, o sală de operă, unde răsună tot ce ne doare și ne încântă, de la Chopin, Mozart, Puccini, Verdi, până la Vivaldi, Brahms, Beethowen, și sunt mulți alții pe care, Prințesa are toată viața să-i asculte. -Dar ce e o orchestră ? -E atunci când toți îngerii cerului coboară
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
a oilor de la munte. Între Paștiși Rusalii se ținea Sărbătoarea măsurișului, când oile erau duse la pășunat, sus, în munte, după ce fiecare proprietar măsura cât lapte dădeau oile sale. Și ce mese și hore se încingeau la acele sărbători, de răsunau munții si văile de veselia sebeșenilor. „Cum ai putea uita așa ceva?”, mă-ntreabă nea Mitică, zâmbindu-mi. Crăciunul „De Crăciun, noi copiii și tinerii eram cei mai bucuroși dintre toți - spune Dumitru Sinu -. În dimineața de Ajun, ne strângeam la
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
să nu fi fost măcar o dată - teatre, muzee, săli de concert... De atunci am căpătat pe de o parte ușurința și plăcerea dansului, pe de altă parte pasiunea pentru muzica simfonică. Și acum, când ascult Concertul I de Chopin, îmi răsună în minte versurile care însoțeau muzica în Colaj: "Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună." Revin la cercul de studenți din jurul lui tanti Gabi. În fiecare zi aveam dreptul
TANTI GABI de DAN NOREA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357492_a_358821]
-
și gata, toți la casele lor. Acum, în joia asta, Filaret vrea să vadă ce mai este prin târg. În sufletul lui Cristal se cuibărește o mare bucurie când vede cât este de sănătoasă Crenguța și ce frumos râde de răsună târgul. Ea este o veselie când își vede viitorul bărbat îmbrăcat în blugi proaspăt luați de pe sârma cu rufe și cu geaca de scai plină cu ținte, ici și colo câte una două lipsă că așa e modelul. În picioare
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
cu o pereche de ochelari de soare, ieși din apartament grăbită, hotărâtă să afle ce-o interesa atât de mult... “- Doamna Romaș... canu..., trebuie... Iertați-mă! Trebuie... să știți... că este... bine... feti...ța...” Aceste cuvinte ale doctoriței Străinu îi răsunau Emanuelei în urechi, constituind în acest moment cheia, singurul indiciu, care o putea conduce către Daniela. Ajunsă în curtea spitalului de copii, Emanuela se prezentă la triaj. Era ora paisprezece și treizeci și cinci de minute, oră la care se schimbase tura
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
de sub greutatea teiului. Peste mașină căzuse acea parte din tei, de unde pleacă ramificațiile coroanei din trunchiului bătrân, care însemna câțiva arbori maturi puși laolaltă. Cuvintele profesorului. dr. Popescu s-au izbit de timpanele Emanuelei cu forța unei lovituri de ciocan. Răsunau precum dangătul unui clopot ce nu-și sfârșește ecoul: “Doamna doctor Străinu!” Mintea Emanuelei se chinuia să înțeleagă... Un frison o cutremură zdruncinându-i întregul corp: “Nu se poate!... Nu!... Doctorița Străinu? Daniela?... Nu se poate!” Pașii au purtat-o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
ecoul: “Doamna doctor Străinu!” Mintea Emanuelei se chinuia să înțeleagă... Un frison o cutremură zdruncinându-i întregul corp: “Nu se poate!... Nu!... Doctorița Străinu? Daniela?... Nu se poate!” Pașii au purtat-o aproape instinctiv către zona de unde încă îi mai răsunau în urechi cuvintele profesorului. Mintea ei, până atunci extraordinar de lucidă și organizată, derula gânduri, imagini, sunete, cu o viteză năucitoare. „Poate că mi s-a părut, poate că nu am auzit bine, poate că nu o fi ea, doctorița
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
un verde șters, nuanța unei plante muribunde... În fața Clinicii de Gastroenterologie, pașii Emanuelei s-au rărit brusc. Nici nu-și dădea prea bine seama cum a ajuns până aici. În liniștea amurgului, o voce clară și puternică a risipit acalmia, răsunând asemenea preludiului unui flaut. Emanuela s-a oprit să asculte acel limbaj, ce-i părea a fi o prelungire a sufletului său, ca un ecou al durerii, ca o revelație a iubirii de oameni revărsată, acum, din acel piept mic
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
se vedeau sclipirile albastre ale grupului de mașini care se apropia vertiginos. Din prima, oprită lângă fiarele contorsionate, sare un om vânjos dar puțin straniu. Parcă înghițise un băț și părea un general în fața armatei sale. - „Unde este Prima Doamnă?” răsună ordinul său „În drum spre Spitalul Universitar” veni răspunsul medicului SMURD - În ce stare? Continuă dialogul început - Întrebați domnul de acolo care i-a acordat primul ajutor. Doctorul Kurt auzise conversația și a venit lângă aparentul general prezentându-se: - Sunt
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
un urs suferind de asemenea boală și împreună vom extrage glonțul care i-a provocat ani de suferințe nemeritate. Ești de acord? Eu aș considera-o o faptă bună, creștinească. - Și ursul te va asculta? Apropo, pe ce distanță poate răsuna chemarea ta? - Cât ar pare de curios ea s-a și făcut pe tot globul terestru și pe planete eventual situate la câțiva ani lumină depărtare. Informația conține și locul de întâlnire și ora, respectiv la garaj pe la ora 17
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
e momentul? Destulă răbdare am avut cu tine. Gata! La cumpăna dintre ani vei fi a mea... Zgomotul ascuțit al roților frânate la intrarea în gară i-a rupt Adrianei șirul amintirilor, nu înainte de a avea senzația că i-a răsunat în urechi zgomotul încuietorilor pe care Sergiu le-a acționat cu o telecomandă sofisticată, cum nu văzuse în viața ei. Și-a scuturat capul, plină de scârbă, mânie și umilință, și-a luat geanta și a coborât aproape în fugă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
unde e Pojejena...de unde vin acum. Dunăre, Dunăre... Dacă aș fi rezistentă la înot, m-aș fi încumetat s-o trec...ca pe vremuri. Ce nebunie! Câți au murit ca să ajungă “dincolo” ... În patul meu, visez Dunărea și, involuntar, îmi răsună în urechi „Cine-i bănățan fălos” o melodie pe care au pus-o de mii de ori sindicaliștii, la Pojejena. Zâmbesc. Oameni suntem... Timișoara, 23.06.2012 Corina-Lucia Costea Referință Bibliografică: La Pojejena / Corina Lucia Costea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
Zarand. Ghinionul i-a păscut în continuare deoarece s-au îmbolnăvit actorii Pascally și Ioan Gestian și a trebuit ca spectacolele să fie suspendate. La spectacole a asistat și Iosif Vulcan care dorea „s-aud limba noastră dulce și sonoră răsunând pe scenă.”, dar să-l cunoască mai bine și pe Eminescu, cu care se mândrea la revistă. La Gherla nu s-a jucat din cauza bolii actriței Matildei Pascally, care s-a accentuat. La 31 august 1868 trupa a sosit la
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
târcoale, să mă înghită, inima înfricoșată caută pe Domnul: „Al Tău sunt eu, mântuiește-mă!” Și așa, adeseori: în chilie, la biserică, la lucru, la masă, pe cale, mă văd ca la spovedania cea de taină din fața Stăpânului și în inimă răsună cele două refrenuri: „Bine ești cuvântat, Doamne! Al Tău sunt eu, mântuiește-mă”. În încheiere, deci, voi susține cu toată tăria că eu personal, mă simt foarte împlinit și onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
se silea, în halucinația ei, să dovedească cu fotografiile aduse de acasă că aceia și nu alții sunt copiii ei". Înmormântarea a avut loc în a doua zi de Paști și a fost susținută financiar de autorități. Multe zile au răsunat strigatele de jale ale întregului sat rămas fără copii, până când treptat oamenii s-au istovit plângând. S-a așternut apoi o tăcere grea, apăsătoare și orice activitate a încetat. Timp de mulți ani, la Costești, horele satului sau cele tradiționale
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
aș vrea să mor. Că suflet pereche să ne pierdem în zbor Singuri prin lume că un călător. Sub cerul cu stele să ne ținem de mână O rază de soare să ne fie cunună... Ecoul iubirii pe chip ne răsună, Praful de stele ne-aduce-mpreuna. Un cântec suav cheamă șoptit Chipul divin prea mult iubit. Imaginea ta e o lumină Ce-n inima aduce pace deplină. Și-o viața în plus dac-as avea, N-ar fi de-ajuns să te
DORUL de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358462_a_359791]
-
Acasa > Strofe > Creatie > NU DERANJAȚI! Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache mă întorc la verb. spațiul e strâmt. sunt puține cuvinte iar pereții răsună în mintea mea. mă întorc la vis. repetat, pleoapa-mi cade. mă face să uit anotimpul trecut. mi-e dor să văd cortina și lacătul pus la ușa răzbunării. pe palier locuiește verbul. anunțul pe ușă e clar: nu deranjați
NU DERANJAŢI! de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358511_a_359840]
-
cu mâinile pe cap, încercuită de toate mâinile întinse ale Doamnelor de bine, formând primul Cerc de foc. - Jur pe Sol! Jur pe Sol! Jur pe Sol! Răspundeau în cor și Doamnele în roz. - O, Soarele Meu! O, Sole Mio! Răsună glasul veritabil al unei soprane brunetă și superbă, de parcă se deschideau cerurile cu vocea ei de aur, cristalină. În jurul ei se adunaseră Doamnele în roz și Doamnele doamnelor, formând primul Cerc de lumină. Văzând că nimeni n-o mai băga
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
înserarea peste lac, Lumina zilei ștearsă se destramă Iar depărtările întinse tac, Cu străluciri aprinse de aramă. Tristețe-aduc și pescăruși în zbor - Planare peste apa arămie, Lăsând tristețe și în urma lor Pe zarea mai tăcută și pustie... Dar în adânc răsună glas de clopot, Pătrunzător, de-argint și de aramă, În depărtare se aude tropot De urmărire...Totul se destramă. Sunt liniștile ce vuiesc prin vreme În ceasurile sfinte de amurg, Misterioase...Pentru ce ne-am teme ? Spre veșnicie clipele se
ÎN AMURG de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358012_a_359341]
-
lacrimile-i de fericire să curgă pe obrajii ei îmbujorați. O liniște totală s-a lăsat în încăpere preț de trei-patru secunde, după care strigăte de "Dumnezeu să vă ajute", "mulțumim Domnului", "să fie sănătoși" și altele au făcut să răsune tot apartamentul. În timp ce se îmbrățișau și se sărutau cu toții într-un avânt de mare mulțumire și fericire sub luminițele vesele ale bradului, Lucica s-a strecurat încetișor la bucătărie și, în fața iconiței, s-a închinat cu evlavie și a șoptit
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
trăiește intens atunci când își arată emoțiile. Ele sunt podoaba lui, darul de la Dumnezeu, la care ți-e drag să privești, îmi spunea bunicul meu când îl întrebam de ce bocesc femeile, atât de jalnic, la o înmormântare sau de ce chiuie de răsună satul, la vreo nuntă. Dumnezeu mi-a oferit privilegiul de a mă naște pe acest meleag și sunt mândră de consătenii mei, oameni harnici, demni și pasionali. Am fost crescută și educată cu dragoste și respect față de obiceiurile și datinile
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358059_a_359388]