8,590 matches
-
Acasa > Strofe > Simpatie > MĂ IARTĂ Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Poate-i târziu, sau poate nu e, Să mă întorc spășit, să-ți spun, Că rătăcind prin astă lume Am obosit de-atâta drum Și vreau să mă opresc la tine, Iar anii toți ce încă-i am Să-i împărțim, la rău și bine. Să nu ni se mai piarză-n van. Și știu : Mă
MĂ IARTĂ de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382651_a_383980]
-
Cabinet psihologic al Ministerului de Interne. Îi revenise ei misiunea să o diagnosticheze psihopedagogic. În fine, în vreme ce discuta cu ea, Mira aflase, fără efort, cum copila, venită în Piața Unirii cu mamă-sa, la târguieli, plecând de lânga tarabă, se rătăcise, apucând-o încotro văzuse cu ochii. Se destăinuise cu atâta firesc! Ba, se vedea că fetiței i se păruse totul teribil, ca într-o aventură grozavă, până la momentul întâlnirii cu milițienii. Omul care o tot întreba o inhibase într-atât
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau suntem doar șerbii? Se-așează peste noi domnia sorții, Când dragostea e singura stăpână; Timizi și singuri stăm în fața porții, Dar sufletul închis o să rămână, Căci suntem rătăciți pe drumul morții Și nimeni nu ne mai întinde-o mână. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: STEPĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
Acasă > Poezie > Delectare > ÎN DÂNSUL AERULUI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului În dânsul aerului Că două păsări obosite Ne-am rătăcit iubirea în labirint , În umbră clipelor oprite , Cu aripile întinse peste timp... M-aș ridică din ape Să zbor din visul meu inert , Cu aripile în zările albastre Să-ți scutur cerul violet... În dânsul aerului nedespărțiți Să ne rotim
IN DANSUL AERULUI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383846_a_385175]
-
târziu, ca sufletu-ajutat, e negru. El merge drept, tot pe cărare, si chiar în fața lui zărește un moș cu barbă și toiag, si cum-necum, încremenește. Ce-o fi și asta, am vedenii, gândește omul nostru bun, ca n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu văzut și vreau să știi, ca făcând bine, vei fi acolo, Sus plăcut. Doar omul blând și bun la
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
lui zărește un moș cu barbă și toiag, si cum-necum, încremenește. Ce-o fi și asta, am vedenii, gândește omul nostru bun, ca n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu văzut și vreau să știi, ca făcând bine, vei fi acolo, Sus plăcut. Doar omul blând și bun la suflet te-ajut-atunci când nici tu n-ai, ajută doar pe cine trebui și o să
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
mi-a spus că țin în brațe un dicționar. Pentru mine cartea aceea era o junglă. Era o pădure deasă în care cuvintele te agățau cu literele lor și tu încercai să străbați împidicându-te de câte o liană. Nedumerit te rătăceai pe câte o creangă și încercai să dezlegi misterul agățându-te de câte un arbor cu rădăcini colosale. Obosită de povara literelor ce alunecau în cuvinte care mai de care mai scorțuroase, am abandonat cartea ce mi-a atras inițial
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
MAI POETIC Autor: Irina Staver Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului (NE)LOCUIBIL Ne locuim casele, nu și sufletele, Uităm drumul către mama. Nimic mai trist decât un cer de noiembrie. Vine iarna. Am rătăcit prin Univers 1000 de ani, Adică, în mine. Am căutat luceferi, am căutat luna, am căutat soare, N-am găsit decât resturi de lumină. Mâine voi ajunge la destinație. Azi se întunecă și devine mâine. Așa și viața se trece
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
ne-nțelesul univers întrezărit prin fanta pleoapei petecul de cer gol maidan de soare pustiit pe care-n afara norilor sterpi răzlețiți nicio fărâmă nu mai poți găsi - cât s-o poți trece prin urechea unui ac - din adevărul veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește în mirosul zilei de cantalup crăpat sub dogoarea știrilor fierbinți cockteil pestilențial de mită violuri tunuri pipițe și crime lăsându-mi pe limbă înveninatul amar atent frizerul regelui acum obișnuit să-și sape găurile
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
nevasta lui, a mers doar pentru a da cu tifla celui care-l atenționase. Lumea s-a prăbușit în jurul lui când a văzut pe Violeta, iubirea vieții lui, în brațele fostului coleg. A plecat bulversat, neștiind pe unde merge, a rătăcit așa trei zile. În cea de-a patra zi s-a hotărât să meargă la serviciu și să-și reia viața. Lumea nu mai era ca până atunci, nici mâncarea nu mai avea gust, deși mânca la același restaurant. Femeile
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
tine, Lupta neprihănirii nimeni n-o poate învinge Singur, misterul tău e sacru, primesc dragostea Și șansa de a o lua de la-nceput pe calea grea. Simt că reîncep a te iubi, Viața, tu-mi ești motiv DE A FI Rătăcind de mine, te căutăm în loc de a te trăi Ne-am împăcat, stii bine, sfârșitul nu mă va opri Să iți ofer eternitatea mea în fiecare zi! Referință Bibliografica: Motiv DE A FI / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MOTIV DE A FI de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383887_a_385216]
-
I. IRINA STAVER - MAI POETIC, de Irina Staver, publicat în Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016. (NE)LOCUIBIL Ne locuim casele, nu și sufletele, Uităm drumul către mama. Nimic mai trist decât un cer de noiembrie. Vine iarna. Am rătăcit prin Univers 1000 de ani, Adică, în mine. Am căutat luceferi, am căutat luna, am căutat soare, N-am găsit decât resturi de lumină. Mâine voi ajunge la destinație. Azi se întunecă și devine mâine. Așa și viața se trece
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383892_a_385221]
-
pentru sfinți și sălaș pentru prunci. Și a văzut Dumnezeu că lucrarea aceasta este bună ... Citește mai mult (NE)LOCUIBILNe locuim casele, nu și sufletele,Uităm drumul către mama.Nimic mai trist decât un cer de noiembrie.Vine iarna.Am rătăcit prin Univers 1000 de ani,Adică, în mine.Am căutat luceferi, am căutat luna, am căutat soare,N-am găsit decât resturide lumină.Mâine voi ajunge la destinație.Azi se întunecă și devine mâine.Așa și viața se trece printre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383892_a_385221]
-
de cais, Cu stropii calzi din razele de soare, Tu mi-ai aduce primăvară ce-ai promis? Și dacă din parfum suav de violete, Ți-aș împleti drum lin spre fericire, Oare ai putea să urci ale iubirii trepte? Sau rătăci-vei drumul spre iubire? Dorina Omota 19.11.2015 Referință Bibliografica: Ce-ai face tu iubire?... / Dorina Omota : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate
CE-AI FACE TU IUBIRE?... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383890_a_385219]
-
celeilalte... Zborul fulgilor de nea se întețise, ștergând în jur contururile și încercând parcă să ascundă ceva privirilor. Sonia închisese ochii dorindu-și doar să ajungă mai repede la destinație. Spitalul; fișier, îndicații, așteptat la rând. Privirile pacientelor în așteptare rătăceau absente peste pereți sau se fixau cu încăpățânare asupra pantofilor, evitând să se privească una pe alta. Tăceau sau schimbau pe șoptite câteva vorbe, urmate de pauze lungi. Sonia știa că nu este bine să apari într-un spital, așa
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
Fără moarte Dumnezeu doarme sub rădăcini. Să nu te scuturi, cineva ne visează să ne legăm cu-o funie de foc De curcubeu Într-o cascadă de săruturi Cineva ne pictează Îmbrățișați într-o piersica Dulce O minge, Moartea O rătăcește în șuturi. Referință Bibliografica: Copacul din vis / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana Bălan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
COPACUL DIN VIS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383924_a_385253]
-
scurt cu putință. Nu-și puteau permite să folosească cărările, adesea întâmplătoare și întortocheate existente prin păduri. Se pierdea timp pentru lărgirea lor, pentru traversarea râpelor adânci, poate și a unor râuri necunoscute. În plus, exista permanent riscul să-și rătăcească o parte din trupe ori întregul efectiv... Astea erau bune pentru forțe foarte mici, pentru pâlcuri de călăreți ori pentru cercetași. Să nu uităm că oastea își transporta armamentul, hrana și tehnica de luptă, ușoară și prea puțin sofisticată, evident
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
decenii, conștient că “nimic nu există în afara ochiului”, poetul și-a hrănit poezia cu lumina. Și-a ferecat manuscrisele într-o lădița de lemn lăsată pe un balcon, la etajul al nouălea, aproape de soare (cred că pe-acolo s-au rătăcit și câteva poeme semnate de mine!) , poeziile au devenit copiii tatălui, pe care ii creștea cu raze de luna! “Iată, fântână nopții se duce la culcare (...) și așa fereastră fiind dată la o parte/ poemul intra tiptil”, prin simbol și
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
răzgândim, dar nu mai găsim loc de întors. • Egalitatea e bună dar cam plicticoasă... • Agricultura are patru probleme mari: iarna, primăvara, vara și toamna. Nu-i destul de deștept ca să-și ascundă prostia (Beatrice Vaisman). Mi-ar face plăcere să mă rătăcesc într-un labirint o jumătate de oră. • Prostul e întotdeauna la mijloc. Se bagă el singur sau îl ajută alții. • Zvonurile bune se răspândesc repede. Cele rele - fulgerător. • Umorul nu-i servit cu instrucțiuni de folosire. • E prea târziu pentru
ZICERI (215/216) – MÂNA LUNGĂ & MÂNA LIBERĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383935_a_385264]
-
să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea lor să te îmbete vrăjită de Dragobete *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
linele-i acorduri de vioară iubirea care sufletu-mi omoară iar vinul să-l preschimbe-n apă vie *** dă-mi ... dă-mi gura ta ca semn că m-ai iertat să-mi sorb din ea-mpăcarea de fugar ce-a rătăcit cu gândul lui ștrengar și ca zălog că răul e uitat dă-mi sânul tău ca leagăn pentru vise cum marea îi adoarme pe năieri în zori când îl desmierd cu mângâieri aroma-i simt și puful de caise dă-
PĂCATUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383971_a_385300]
-
atitudine îi trăiesc clipele cu intensitate. Da. Abordez fără teamă un subiect care acum mă menține flămândă, însetată, numai cât îi accesez punctul de deschidere al labirintului sensurilor. Este iubirea cu toate unghiurile ei posibile și aparent imposibile în care rătăcesc de ani de zile, cât toată viața trăită până acum. Vreau să cred că mai pot iubi și totuși simt acut nevoia unei izolări de toate poveștile posibil să se mai întâmple, posibil să se fi blocat în ultima încercare
CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383997_a_385326]
-
câmpul cu ghiocei. Copacii vor înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă o să răsară Iar cântul păsărilor călătoare Ne va vesti o nouă primăvară. Și-n roata timpului ne învârtim, Natura moare și reînvie Iar noi, în primăveri ne rătăcim, În drumul nostru către veșnicie. Referință Bibliografică: Spre primăvară / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
la vrăjitoare să-mi descânte! - surâse soțul. - Te rog, nu face astfel de glume! Mă trec fiorii când îmi amintesc de chipul său hidos. - Am un plan! Într-o zi mă voi aventura pe drumul din vis. - Să nu te rătăcești pe acele coclauri și până seara să te întorci acasă. Nu vreau ca noaptea să-mi dănțuiască împielițații pe la fereastră și de spaimă să pierd copilul. Și evită Pădurea Blestemată. - Am pătruns pe marginea sa când eram copil. Mi s-
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș printre stânci și brazi. - Doamne ce mi-a fost dat să văd!... Oare turiștii care au trecut prin sat nu cumva s-au rătăcit săracii pe aceste meleaguri? Porni pe drumul de întoarcere spre casă, dar un gând din umbră îl tot sâcâia. „Dacă tot ai ajuns până aici, de ce nu tragi o raită prin pădure, că doar sunt destule ceasuri până se întunecă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]