2,974 matches
-
o altă pagină, se numește pe sine un morocănos frate mai mare care li se adresează copiilor lui: „Acel frate mai mare morocănos și tandru-violent pe care-l numiți tata“. Morocănos frate mai mare! Parcă ar fi un nume de războinic sioux! Omul ăsta Își iubea atît de mult copiii Încît era gata să deformeze sau să transforme tot ce risca să-i Îndepărteze pe aceștia de el. Accepta ca ei să se căsătorească. Normal. Căsătoria era calul lui de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
din Tracia, este chiar deasupra peșterii lui favorite. Locul a fost ales pentru că prezintă un amfiteatru natural suficient de mare pentru a primi mii de demoni și pentru că În măruntaiele muntelui zac oseminte celto-romano-gotico-greco-avaro-bulgaro-ungaro-serbo-croato-turco-germano-austriece și rusești, ca și osemintele unor războinici suedezi, tătari, francezi, elvețieni, mameluci, sirieni și persani. Cu alte cuvinte, rămășițelor tuturor popoarelor din istoria scrisă care au ocupat vreodată locul. MÎndria lui de a fi ajuns cu atîta promptitudine se stinge de Îndată: mai multe sute de diavoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui lipsă de interes, dar apoi Își ia seama: sînt orfanii Marianei. Dacă i-ar privi, fie și pentru o clipă, ar deveni Mariana pe vecie. În schimb, privește cu Îndărătnicie linia de pe mijlocul șoselei. Wakefield termină apa, dar zărește războinicul cu parură de pene de vultur care ține În mînă cărțile de joc și Îl urmează către Golden Eagle Casino. A făcut ceva cale-ntoarsă. Trage În parcajul aproape plin și aruncă o privire către o clădire albă, cu cupolă. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ceva timp, sunt aproape douăzeci de ani. Tânăr! Lecții! A scuipat în direcția picioarelor mele și a continuat: - Înseamnă că tu ești cel pe care-l așteptăm. Nu prea ai față de profesor. Eu sunt Hrothaharijaz, ceea ce vrea să însemne „războinic curajos“. Cine nu cunoaște limba noastră îmi zice Rotari. Mi-a venit să-l pun puțin la punct pentru aroganța lui, răspunzându-i în longobardă: - Hrothaharijaz, am să-ți spun Rotari numai fiindcă are un sunet mai plăcut pentru urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pământurile dintre râurile Tagliamento și Livenza, de la poalele munților până la mare. Peste o regiune atât de vastă, el era stăpân în numele ducilor, oblăduia justiția și convoca adunările. Când l-am cunoscut, avea șaizeci și șase de ani și era, între războinicii veniți cu Alboin în Italia la anul 568, printre puținii rămași în viață. Neamul Ariberti era printre cele mai importante din regat și trăia în păduri, ca pe vremuri. La sosirea mea, ariman-ii, liberii winnilea (adevăratul nume al longobarzilor), erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în viață. Neamul Ariberti era printre cele mai importante din regat și trăia în păduri, ca pe vremuri. La sosirea mea, ariman-ii, liberii winnilea (adevăratul nume al longobarzilor), erau în număr de treizeci și unu, dintre care opt adaling-i sau „războinici de frunte“. Toți erau înrudiți între ei. Ceilalți oameni liberi, nelongobarzi, ziși și waregang-i, erau patruzeci și opt la număr; saxoni erau doar șase sau șapte, și restul romani; așa îi numeau winnilii pe locuitorii pământurilor italice înainte de venirea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ca să se apere, ci fiindcă nu le plăcea să trăiască prea aproape și nici în locuri deschise. În imensa pădure ce se-ntinde pe-o mare parte a domeniului comandantului, locuiau celelalte familii, în total șase centurii, adică șase sute de războinici împărțiți în șaizeci de decanii. Faroald ne aștepta în sală, stând jos lângă fereastră. Părea să fi ațipit. Capul îi era plecat în față, și nu puteam să-i văd pe moment chipul. Mâinile și le ținea una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să bem și, în cele din urmă, mi s-au adresat, întrebându-mă ce mai fac ducii. La rândul meu, i-am întrebat: - Ce i se întâmplă mâine lui Rotari? - Îi vor fi încredințate armele, și-o să devină oficial un războinic, mi-a răspuns cu mândrie Faroald. Am rămas uluit. Rotari avea aproape douăzeci de ani. Ar fi trebuit să fie declarat războinic de cel puțin trei ani. - De ce nu le-a primit până acum? - Le-a primit, dar în secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întrebat: - Ce i se întâmplă mâine lui Rotari? - Îi vor fi încredințate armele, și-o să devină oficial un războinic, mi-a răspuns cu mândrie Faroald. Am rămas uluit. Rotari avea aproape douăzeci de ani. Ar fi trebuit să fie declarat războinic de cel puțin trei ani. - De ce nu le-a primit până acum? - Le-a primit, dar în secret. În nicio luptă nu e voie să-l lovești pe cel care n-a dobândit armele, a răspuns Gundo, un adaling învecinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu și azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-am spus: - Sunt robul tău, măreață mamă de războinici. Mi-a răspuns cu blândețe și curtenitor, atingându-mă pe cap cu mâna: - Ești ca și fiul nostru. Părtaș al bunelor purtări în acest loc. N-am putut să mă uit mai atent la celelalte femei, nici măcar la cele căsătorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat și, prefăcându-se că nu era de acord, a susținut că Rotari nu era îndeajuns de copt ca să fie războinic. Nu și-a terminat bine cuvântul, că un rândaș a și adus de căpăstru un cal murg. De șa atârnau un scut roman și un vechi gladiu. - A fost unul dintre caii bunicului tău, Rotari, și ceea ce vezi sunt arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Autari și Agilulf. Pe vremea întâmplărilor pe care le istorisesc, ei nu aveau legi scrise, dar legislația lor, transmisă din gură-n gură, era plină de rigoare și foarte amănunțită. Când adunarea trebuia să delibereze asupra unui litigiu complicat, taciturnii războinici se arătau a fi oratori la fel de subtili ca un jurist bizantin. Am povestit toate acestea ca să nu fie lucru de mirare că, după lăsarea întunericului peste ziua încredințării armelor, neamul Ariberti părea același dintotdeauna, ca și cum nimic nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei care l-a înfășurat într-un veșmânt de lână. După care a zis mulțumit: - O să iasă din el un războinic pe cinste. Trăind eu în locuri unde longobarzii erau cât de cât romanizați, nu mai văzusem asemenea ritual. În acea clipă am descoperit unul dintre motivele pentru care ei erau un popor puțin numeros, dar complet lipsit de indivizi slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ai spus să așteptăm, să nu reacționăm, căci face mai mult viața fiilor noștri decât răzbunarea. Ai zis bine, căci contează mai mult viața decât răzbunarea. Așa stând lucrurile, spune-mi ce-ai face tu în acest moment? - Rege al războinicilor, i-am răspuns, eu nu sunt decât un fiu de negustor care se află aici prin voința lui Faroald. M-am gândit mult cum să acționăm, și cer îngăduința să-i caut pe Rotari și pe ceilalți prin tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
orașului. Grasulf a spus, adresându-se fiilor lui Gisulf: - De îndată ce se termină reconstrucția, am să renunț la ducat în favoarea voastră, în calitate de tutori ai lui Gumbert, și aflați că bărbații din Cormons i-au omorât pe unchiul vostru și pe ceilalți războinici, îngropându-i după cum se cuvine. Lucru confirmat și de Marciano. I-a întărit cuvintele și totodată ne-a adus la cunoștință decizia de a părăsi nesigura Aquileia și de a se adăposti la Cormons, singurul castel din apropiere rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
n-o să ceri nimic pentru tine, ci totul pentru poporul care te-a primit ca pe un fiu. E-adevărat, Stiliano? Mi-am desfăcut brațele și-am spus: - Voi face cum dorești tu. Îngăduie-mi o întrebare totuși, mamă de războinici. Cel puțin în Hristos crezi? M-a mângâiat cu duioșie pe un obraz cu mâna sa bătrână, a surâs, s-a aplecat spre fața mea și mi-a șoptit: - Desigur. Cred în cel care a zis „n-am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a acceptat doar să îmbuce ceva înainte să plece și n-a vrut să fie plătit. Despre întrebuințarea viperei l-am întrebat pe Rachti. - Credeam că știi până și asta, mi-a zis. După care mi-a povestit legenda unui războinic rănit de o suliță în coapsă; fapt e că prin rană i se scurgea sângele, dar a fost salvat de mușcătura unei vipere. M-a lămurit că, atunci când nu se reușește să fie oprită o hemoragie cauzată de o rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o va face să uite de suferință, am început să citesc: - Există o țară sub zodia Ursei, în nordul lumii, care se numește Scandinavia. Este locuită de multe neamuri, și acolo locuiesc și winnilii. Acest popor, al cărui nume înseamnă „războinici puternici“, într-o zi a fost pus față-n față cu o mare problemă: devenise atât de numeros, încât pământul lui nu-i mai era de-ajuns să-l hrănească. Atunci bătrânii s-au întrunit și au luat o hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scrisoarea către Giuliano, nu-mi venea să cred ochilor. Poarta era foarte înaltă, cu trei bolți arcuite, cu canturile îmbrăcate în plăci de aur lucrat în relief, surmontată de statui de bronz aurit: cinci elefanți ținuți în lanțuri de un războinic uriaș. Bizanțul era orașul cel mai mare din lume și în care am văzut mai mulți oameni decât toți cei pe care i-am întâlnit în toată viața mea, precum și balanțe și mese de cântărit mai multe decât toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ceară permisiunea să ducă la Benevento pământ din Cividale, sosit în capitală odată cu zeciuiala. A invocat drept pretext dorința lui Grimoald de a se îngropa în acel pământ pentru a omagia memoria unchiului Gisulf. Regele, temându-se de ducele cel războinic, a fost de acord. Preoții catolici de la San Giovanni nu erau precum Teja, înfierat de mine pe nedrept, ci niște netrebnici pe care nu-i ademeneau decât aurul, viața în lux, concubinele, și care pe timp de noapte lăsau biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Tibur, unde urmăriseră un film coreean presărat cu practici sexuale respingătoare, Împotriva naturii, pe care se rușinase să le privească alături de el, Îl Însoțise acasă cu Smartul ei. Meri aceea era o blondă plină de pistrui și tatuată ca un războinic. E prietena ta? Îl Întrebase Maja. Nu știu, Îi răspunsese Aris, mă sperie raporturile care pentru a putea fi definite au nevoie de un singur cuvânt. O descoperire care ar fi trebuit să-i facă plăcere - căci Aris avea douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet de strigoi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și de atâta timp, dar împărăteasa râdea cu un ochi și cu celălalt plângea, amintindu-și mereu de ceea ce-i spusese zâna. Știa că avea dreptate, mai ales că primul venit pe lume plânsese intens și prelung ca un viteaz războinic, iar celălalt și-a vestit apariția în lumea văzută într-un mod foarte discret, printr-un scâncet ce îi încredința pe toți că va fi cuminte ca o fată. Primul a primit numele Amirion ce mai târziu va fi supranumit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
menajere? Nu, am fi băut apa din râuri și ploi mai curate ca „Lacrima Christi”. Se pare că populația monoică a făcut parte din grupul cunoscut ca “Popoarele Marii”. Minonienii erau oameni misterioși, de statură mică (1,60 m), educați, războinici și negustori, artiști și marinari experimentați. Au fost primii din Europa care au folosit un limbaj scris, care a descifrat abia acum câțiva ani. Trăiau în mare parte din agricultură, iar hrana era depozitată în amfore de 4 metri. îngropate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu de dragul vitejilor luptători, ci de mirosul de carne friptă. „Aidoma cu o aromă de bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au oferit o porție de shishkebab uman. Victimele erau răsturnate pe burtă. Pământul mustea de sânge. Învingătorii se prăpădeau de râs văzându‑mi expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]