3,857 matches
-
de reacția nepoatei sale. Supse din dinți aroma cinei. Că sunt galbeni, albaștri sau negri, tot e mai bine decât fără dinți, nu? Dar Pinky, văzând cum încerca Ammaji s-o păcălească să nu mai plângă, reveni la smiorcăiala sa, răzbunându-se. — Offff, offff, offf, se tânguia ea. 10 Înainte să treacă o lună, domnul Chawla reușise să aducă tot felul de îmbunătățiri aranjamentelor de locuit ale familiei sale din livadă, pentru că, în definitiv, fuseseră cu toții forțați să se mute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ar fi interesate (de exemplu, Jurnalului Științific Indian, care publicase adesea articole ale sale și ale colegilor săiă. Cu toate acestea, nu îi arătă soției planul și, deși era lipsită de respect în ceea ce privea ideile lui, văzând că se răzbuna în felul acesta, fu de două ori mai mânioasă. Începu să plănuiească și să pună la cale o separare de el. În definitiv, nu mai trăiau în Evul Mediu, își zise ea. Chiar la ei în oraș era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
clipă Agnes îmi scuipă sula din gură, de parcă ar fi mestecat o stridie stricată, după care începu și ea să strige la nesuferita ei inamică - limbajul lui Agnes era ceva inimaginabil: până și eu m-am îngrețoșat. Jură să se răzbune până la detaliu pe femeie, pe câinii ei, pe copiii ei, făcând referiri intime la diverse exhalații și organe de bază femeiești despre care nu mai auzisem niciodată până atunci. — Okay, uite poliția, spuse doamna, după care se întoarse spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cabina telefonică. Începutul discursului îmi era bine fixat în cap. Dar Selina nu era acasă. Nu era nicăieri. Așa că am făcut praf cabina telefonică. De mult voiam să fac praf un telefon. Bachelita a plesnit supusă, după care s-a răzbunat cu un șoc electric. Am sărit în picioare și am plecat, lăsând receptorul fierbinte să se legene atârnat de cutia zdrobită. Fiasco-ul n-a vrut să pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sălbatică. — A, da? făcui eu. Vrei să spui că el era cât pe ce să ne omoare. Dacă le dai banii, își văd de drum. — N-ai auzit? Nu mai e suficient să le dai doar bani. Vor să se răzbune. Nu mai ține doar să-i mituiești. Îți iau totul, după care te omoară oricum. În momentul ăsta puștiul s-a mișcat, încercând să se ridice. M-am răsucit din reflex și i-am ars un șut neconvingător în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
evenimentelor. De ce nu te-a lăsat să ieși pe ușa de la Carraway? Pentru că era prins în plasă. În plasa ficțiunii, a artei. Voia să meargă până la capăt. Toți vrem asta. Actor ratat, își dorea răzbunarea unui actor. Și s-a răzbunat pe viața adevărată. Lucrurile au început să se încingă pe flanc, când pionii și-au început marșul lor triumfal. Asta trebuie să ne fi stârnit apetitul pentru carnagiu, căci bătălia decisivă, când s-a produs, a fost doar „zdrobește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar trebui să se ducă la un psiholog. Din toate punctele de vedere. Sunt bine. Totuși, trebuie să fi fost foarte neplăcut. Bărbia pătrățoasă a lui Hawkins era nemișcată, cu ochii albaștri plini de înțelegere și cu dorința de a răzbuna orice rău care mi-a fost făcut. Acum era Gary Cooper. Nu am putut să nu savurez ironia; acum un minut mă mustra pentru insensibilitate și cruzime, iar imediat după mă proteja de parcă eram la fel de delicată ca una dintre fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de alcool și, încetul cu încetul, am refăcut o parte din întâmplările acelei zile de luni. Oricum, cu un fel de ciudată satisfacție, îmi repet câteodată că am fost, două zile, scos din timp, din viață... Acum, când băutura se răzbună, pot privi cu detașare spre astfel de clipe. Nu mă desolidarizez de ele, de cel ce eram pe atunci. Nici măcar nu înțeleg să-l explic. Doar îl privesc cu simpatia (dacă simpatie poate fi!) cu care îl accepți pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la băutură sau ea a renunțat la mine. Nu-i o joacă de cuvinte. Sunt plăceri ale Lumii care, dacă nu știi să le primești cum se cuvine, dacă nu știi să fii demn de ele, pe măsura lor, se răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
măcinări ale clipelor trecându-se ele însele în pământ. Șovăiam să-mi descopăr timpul meu, amețindu-mă doar cu aburii promisiunilor. „N-am să mai scriu niciodată“, mi-am repetat de câteva ori înciudat în ușa „Gambrinus“-ului, de parcă mă răzbunam pe omenire pentru că îmi furase sau rătăcise servieta, pentru că pitise în cine știe ce afurisit de gang biroul acela al obiectelor pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ecoul pașilor mei mă Însoți pe coridoarele și galeriile ce duceau spre claustru, unde două luminițe gălbui abia zgîndăreau penumbra. Îmi veni brusc ideea că Bea mă luase În balon șimi dăduse Întîlnire acolo, la ora aceea imposibilă, ca să se răzbune pe Înfumurarea mea. Frunzele portocalilor din claustru clipeau ca niște lacrimi de argint, iar șopotul fîntînii șerpuia printre arcade. Am cercetat curtea interioară din priviri, simțind un amestec de decepție și, poate, o anumită ușurare lașă. Era acolo. Silueta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o știa și el, Însă nu mai aveam nimic pe lume. Așa am devenit amanți, din disperare. Eu vedeam În ochii lui ceea ce aș fi vrut să văd În ai lui Julián. Simțeam că, atunci cînd mă dăruiam lui, mă răzbunam pe Julián și Penélope și pe tot ceea ce mi se refuzase. Miquel, care era bolnav de dorință și de singurătate, știa că dragostea noastră era o farsă, Însă, chiar și așa, nu mă putea lăsa. Bea din ce În ce mai mult și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă Încred prea mult În ele. SÎnt crude și vanitoase, lipsite de conștiință. De mult umblă Fumero după mine. El știe că voi cădea, mai devreme sau mai tîrziu. Nu se grăbește, de aceea pare de neînțeles. Trăiește ca să se răzbune. Pe toți și pe sine. Fără răzbunare, fără mînie, s-ar evapora. Fumero știe că tu și prietenii tăi o să-l duceți pînă la Julián. Știe că, după aproape cincisprezece ani, eu nu mai am nici putere, nici mijloace. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
piesă de caricatura gravă. Sentimentul iubirii capătă la el o aureolă mistică și se însoțește cu ideea de jertfă. În confesiunile pe care și le fac reciproc Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși declară Mița gelozia ține de domeniul pateticului, iar Pampon are o elementară pornire spre agresiune, un spirit de răfuială. „Înalt
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lor de spirit și nu-și vor îmbunătății comportamentul față de școală și societate, în general. Cunosc situații când datorită izolării unui copil, acesta a început să manifeste agresivitate față de mediu ( scrijelirea băncilor, ruperea lucrărilor de la expoziția clasei ), față de colegi ( se răzbuna pe colegii pe care îi considera favorizați de cadrul didactic, își agresa colegii în pauze sau la plecare de la școală ), față de cadrul didactic ( refuza să execute ce i se dădea spre rezolvare ). Manifestările verbale au fost dintre cele mai violente
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
putea să fie al lui Cuza? Nu-l invocase oare, luându-se după Bikinski și alți belferi de la Corso, de atâtea ori Noimann pe domnitor, făcând tot felul de glume nesărate pe seama lui? Iată că acuma, În timpul crizei, domnitorul se răzbuna pe el, trimițându-i drept mesager piciorul său, pe care obișnuia să-l țină ușor Îndoit din șold. Dreptul sau stângul? Noimann Încercă să-și aducă aminte de modul cum Își sprijinea domnitorul Cuza sabia de șold. Capul Însă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altfel va trebui să îți ard coada, pentru că apa este pe urmele mele, iar viața îmi este în primejdie. Toporul porni în salturi către crenguță și-i spuse: Crenguțo, te rog frumos, dă-o huța pe vrăbiuță. Vrea să se răzbune pe noi, a pornit apa să stingă focul, care a refuzat să-mi ardă coada pentru că nu am vrut să te tai pe tine, care nu ai vrut să o dai huța pe vrăbiuță. Suntem toți în primejdie! Bine, bine
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în lac pentru a se întoarce la suprafață singur și purtând, în triumf, armele cavalerului. În vreme ce Faleria îi repeta sfaturile, Roland a văzut armele lui Rinaldo spânzurate, ca trofeu, printre celelalte prăzi făcute de tâlhar, și, a hotărât să-și răzbune prietenul. Când a ajuns în capul podului, vlăjganul i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face nevăzută. Tâlharul simțind că avea să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Hector. Străinul răspunse: Sunt Mandricardo, fiul lui Agrican, regele tătar, pe care Roland l-a ucis mișelește. Spun mișelește pentru că în luptă dreaptă n-ar fi putut s-o facă. În căutarea lui am venit aici, cu gândul să-mi răzbun părintele și să-i smulg din mâini Durindana, spada aceea vestită, care a mea este și nu a lui. Iar când cavalerii au voit să știe cu ce drept pretinde el Durindana, Mandrivardo a povestit următoarele: Am fost până la moartea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lui. Iar când cavalerii au voit să știe cu ce drept pretinde el Durindana, Mandrivardo a povestit următoarele: Am fost până la moartea tatălui meu un tânăr ușuratec. Sfârșitul lui mi-a trezit însă energiile împingându-mă să pornesc a-l răzbuna. Hotărât să fac totul numai cu propriile-mi puteri, am plecat de acasă fără scutier, fără cal și fără arme. În vreme ce călătoream astfel, singur și pe jos, am văzut într-o zi un pavilion ce se ridicaă lângă o fântână
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
minciuna se ascundeau sub aerul acela de nevinovăție și sinceritate? Acum nu se mai îndoia că Astolfo își meritase soarta și poate o pedeapsă mai severă încă. Cuvintele lui îi păreau dictate de ciudă și de setea de a se răzbuna.Nu trebuie să-l judecăm însă prea aspru pe Rogero, deoadece el căzuse pradă unei puteri magice. S-a așezat la masă, și numaidecât, lire și harfe au umplut aerul de încântătoare armonii, la care se adăuga farmecul poeziei desfășurtă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ai cărei locuitori, pe vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și atât de mare era spaima pustiirilor lui încât întreaga populație a insulei se refugiase în capitală ne mai nădăjduind decât în protecția pe care zidurile acesteia le-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu mai aveau a se teme de un atac din partea sarazinilor și soldații, dormeau în siguranță lungiți pe pământ în mijlocul armelor și bagajelor lor. Cloridan s-a oprit și a spus: “ Medor, eu nu voi părăsi această tabără fără a răzbuna moartea prințului nostru. Tu vei sta de pază și vei lua sama să nu ne surprindă cineva: vreau să-mi deschid drum cu sabia printre dușmanii noștri”. Spunând aceasta, el a intrat în cortul unde dormea Alpheus, acela care cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-o la fugă. Cloridan, care l-a văzut pe Medor căzând, nu se mai putea stăpâni. El a ieșit din ascunzătoare,a aruncat arcul cât colo și cu spada în mână, părea a nu mai dori altceva decât să-l răzbune pe Medor și să moară cu el. În mai puțun de o clipă era plin de răni și cu ultimele-I puteri s-a târât lângă Medor pentru a muri îmbrățișându-l. Cavalerii l-au lăsat astfel pentru a alerga
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
21 ianuarie 1941; la împlinirea unui secol de viață, 25 octombrie 1905 25 octombrie 2005, și a 23 ani de temniță grea 1941-1964, din partea camarazilor băcăuani: „Ziua de azi Părinte, vă închinăm prinos Un secol cât o mie, v-ați răzbunat cu ele Ați înmulțit cu sânge martirii întru Hristos Și ați biruit urgia cu cazne lungi și grele. Să fiți mereu tot tânăr, cum noi v-am închinat O vreme învăluită în amintiri amare... E o poartă ascuns refrenul din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]