1,802 matches
-
nimeni altul să nu să amestece piste aciastă carte a domniei mele." La începutul veacului XIX, la momentu alipirii (Anexarea) Basarabiei de Rusia, moșia Condrătești aparținea răzeșilor. Adminstrativ aparținea de județul Iași și în sat locuiau: doi dascăli, 48 mazili (răzeși), 6 ruptași, 19 gospodării de săraci, 10 burlăci, în total 85 de bărbați . Pămînt arabil, finețe și imașuri satul avea îndeajuns, avea pădure-codru, 21 de vii, 24 de livezi, a răzeșilor și două mori de vânt. La recensămîntul, din 1817
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
Iași și în sat locuiau: doi dascăli, 48 mazili (răzeși), 6 ruptași, 19 gospodării de săraci, 10 burlăci, în total 85 de bărbați . Pămînt arabil, finețe și imașuri satul avea îndeajuns, avea pădure-codru, 21 de vii, 24 de livezi, a răzeșilor și două mori de vânt. La recensămîntul, din 1817, sătul a fost clasat la categoria G- săraci. Peste aproape o sută de ani, în 1904, în sat erau 203 case cu 1213 suflete, o școala elementară rusă, două mori de
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
mori de vânt. La recensămîntul, din 1817, sătul a fost clasat la categoria G- săraci. Peste aproape o sută de ani, în 1904, în sat erau 203 case cu 1213 suflete, o școala elementară rusă, două mori de vint și răzeșii din sat posedau 2502 desetine pămînt. (1des.= 1ha 09 ari). Satul făcea parte din volostea Cornești, județul Bălti. Împrejurul satului erau vii și livezi cu pomi. Biserică din satul Condrătești în toate timpurile a purtat hramul ,Acoperămîntul Maicii Domnului, ( care
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
zi în care domnitorul Moldovei dăruiește lui Toderașcu, pârcălab de Soroca, siliștea Hristici. Dovada o aflăm în cartea hotarnică a moșiilor Hristici, Vanțina și Pîrliti, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu rudele sale s-au adresat domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să-i apere de încălcările moșiei lor de către răzeșii din Vanțina și de către mănăstirea "Aron Vodă", care stăpînea moșia Pîrliți. Trasarea hotarelor moșiilor s-a efectuat de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Vanțina și Pîrliti, scrisă la 30 aug. 1803 (Documente din Basarabia. Chișinău, 1928, p. 118). In acest an răzeșul Arsenie Lozanu cu rudele sale s-au adresat domnitorului Moldovei Alexandru Constantin Moruzi să-i apere de încălcările moșiei lor de către răzeșii din Vanțina și de către mănăstirea "Aron Vodă", care stăpînea moșia Pîrliți. Trasarea hotarelor moșiilor s-a efectuat de spătarul V. Balș și vornicul de poartă Dumitrache Meleghi. Au fost de față și "сăpitan Carp Opre i Enache Opre i Gheorghi
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
umblat din vac" arată că moșia exista de foarte demult, ceea ce ne duce din nou cu gîndul la pârcălabul Hristea, de la care, probabil, și se trage numele satului. În 1725 pârcălabul Carpuz (probabil, pârcălab de Orhei, s-a plîns că răzeșii de Hristici i-ar fi ocupat o bucată din moșia sa, Țipilova și un heleșteu. Nu aveau documente de hotărnicie. Dar "un Andrunache postelnic și Lazăr, tîrgovăț bătrîn din Soroca, au marturisit, că avînd Carpuz gîlceavă cu Hristicii pentru Țipilova
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
1726, și la 15 iulie 1785. În 1792 Lupu Carpuzu și sora sa Nastasae s-au judecat cu Arseni Herța din Hristici pentru o bucată de loc. Judecățile pentru pămînt au continuat și în 1792, 1794 și 1799. Și întotdeauna răzeșii din Hristici au prezentat dovezi concludente. 1 iulie 1716. Satul Hristici e pomenit ca fiind un hotar cu locul domnesc al târgului Soroca. 1772-1773. Hristicii se aflau în Ocolul Nistrului de Sus al ținutului Soroca. Cel mai mare proprietar de
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
dreapta drumului de poștă Soroca-Bălți, la 8 verste de orașul Soroca, satul răzeșesc Hristici avea 130 de gospodării, 746 de locuitori. 1867. Satul e ortografiat Cristici. Locuitorii dețineau 3255 des. de pămînt. 1869. Au fost înregistrați ca proprietari de pămînt răzeșii: nobilul Grigore Cotruță, cetățeanul de onoare Constantin Herța, podporucicul Nicolae Bulhac, registratorii colegiali Ion Oprea și Teodor Anastasie, cancelăristul Teodor Movilă, odnodvorții Andrei Durnescu, Ion Nicolai Herța, Costache Herța, Vasile Toia, țăranii Ion Andrei și Gheorghe Bostan, Vasile, Arion si
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
biserica "Sf. Arh. Mihail și Gavriil", construită din lemn, foarte veche, înzestrată satisfăcător cu obiecte și cărți, înregistrată în 1775 slujeau preoții Simion Belozerschi și Ioan Bostan (băștinaș), dascălul Clementie Bostan. Dascălul îi învăța carte pe cîțiva copii din sat. Răzeșul Luchian Tetelea a oferit bisericii o psaltire și un ceaslov, cu intenția ca preotul Bostan să-i învețe carte și pe copiii săi, dar preotul S. Belozerschi a luat cărțile acasă pentru copiii săi. Mazilii Gheorghe Herța, Arsenie Lozan, Feodosie
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
cultură și un pedagog prin vocație. A absolvit liceul românesc. A activat la Institutul Învățătoresc din Soroca, la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Pedagogice, metodist și inspector la Ministerul Învățămîntului. Eleonora Sîtnic (n. 9. sept. 1943) vine din familie de răzeși. După primele studii în s. natal absolvește șc. medie mold. nr. 1 din Soroca, apoi facultatea de limbi străine a Institutului Pedagogic "Alecu Russo" din Bălți. A lucrat profesoară de franceză la facultatea de limbi străine a Inst. Ped. din
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
gospodării, parte bărbăteasca-68, femeiasca-60. Este distanțat la 28 vesrste de la orașul Bălti. În sat există o biserică creștină. În anul anul 1903 s. Cucueți are deja 84 case, o biserică cu Hramul Sf. Troița, o populatie 810 locuitori o parte răzeși care au 330 deseatine pămînt o parte romîni împroprietăriți pe pămîntul Mănăstirii Sf. Mormînt posedă 228 deseatine. Mănăstirea are 1171 deseatine, iar proprietarii 1790 ha. Șunt vii și livezi. Date despre sat șunt evocate în Anuarul Statistic al Basarabiei pentru
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
ca să cerceteze și să hotărească moșiile: satul Hajdeni, Pașcani, Rogojeni, a treia parte din satul Cucueți, proprietate a mănăstirii Cetățuia, împresurat de mejieși” Alt document datează cu anul 1782, 23 aprilie este actul de învoiala între mănăstirea Sf. Sava și răzeșii din s. Cucueți pentru moșia Cucueți. Alt document ce semnalează satul Cucueți este o scrisoare ce datează cu 9 iunie 1790 “Constantin Mere Acre sănătate! Iată aici au trimis bade Ioniță Zosăn și cu fiul Dumitraș un izvod de cîte
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
întorși înapoi în sat. O cauză civilă legată de votcina Cucueți ne este prezentată într-un document ce datează din 22 martie 1834. Cauza civilă este legată de conflictul iscat între posesorul satului Cucueți, nobilul din Bălti Manuil Stîrcia și răzeșii acestui sat, referitor la drepturile asupra unei porțiuni de pămînt din sat. Stîrcea a prezentat documente ce datau cu anul 1822 de cînd el se află în posesia satului Cucueți. Cauza s-a judecat în diferite instanțe, ajungînd pînă la
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Arbure, este descris posesia de pamant în satul Cucueți în anul 1901. În satul Cucueți dețineau pămînt proprietarii: Dragan - 6860 ha Cugurean (u) - 770 ha Ciolac (u) 300 ha Sajin - 300 ha Mănăstirea Sf. Morminte - 30 ha Răzeșii - 1171 ha (Răzeșii pînă la 10 martie 1847 s-au numărat între mazili și ruptași, iar din anul 1847 s-au egalizat în “ODNOVORȚI”, formînd o clasă deosebită a micilor proprietari. Răzeșii posedă pamînd în devălmășeală. Ca urmare la ei au apărut obieciul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Sajin - 300 ha Mănăstirea Sf. Morminte - 30 ha Răzeșii - 1171 ha (Răzeșii pînă la 10 martie 1847 s-au numărat între mazili și ruptași, iar din anul 1847 s-au egalizat în “ODNOVORȚI”, formînd o clasă deosebită a micilor proprietari. Răzeșii posedă pamînd în devălmășeală. Ca urmare la ei au apărut obieciul minoratului numit dreptul la moștenirea celui mai mic fiu, care s-a păstrat pana în zilele noastre.) Țăranii-330 ha. Alt document care se păstrează astăzi în Arhiva Centrală a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
ha. Alt document care se păstrează astăzi în Arhiva Centrală a Ucrainei este un protocol din 14 decembrie 1907. În acest document șunt stipulate mărturiile a mai multor persoane inclusiv din satele Cucueții Vechi și Cucueții Noi referitor la acțiunile răzeșilor “odnodvorțî” din satul Cucueții-Noi împotriva strîngerii impozitelor. Primul care a depus mărturii pe acest fapt a fost candidatul la funcția polițienească Alexandru Deonisaovici Pavorozniuc. El mărturisea “la 4 decembrie anul curent la orele 9:00 împreună cu ureadnicul Antonovici am venit
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
nărginește cu pămîntul votcinei Hiliuți, în posesia moșierului Celac, la nord-est cu pămînturile țăranilor s. Sturzeni, la sud-vest cu pămînturile votcinei Cucueți ce aparțin mănăstirii Sf. Mormînt al domnului, si mai departe de-a lungul pîrăului Kamencuțamerge pana la pămînturile răzeșilor satului Cucueți. Suprafață totală de pămînt bun care a intrat în posesia țăranilor este de 228 deseatine. În afară de această suprafață a mai intrat și pămîntul sub biserică, cimitir, casele preotului, diaconului, palamariului, două case moșierești, o cîrciuma în total 10
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
clasă din satul Sturzeni. În anul 1911 într-o lucrare a zemstvei județului Bălti este redata lista persoanelor care au învățat în Școala profesională de meșteșugărie din Rîșcani. Printre toți studenții se numără și Ivan Sidorovici din satul Cucueții Noi, răzeș de 17 ani, care a absolvit anterior cursurile în școala de o clasă din s. Sturzeni. În internat se află din 15 iulie 1909. Învăța la specialitate de koleso-plotnicemu. Reușită și disciplină satisfăcătoare. În anul 1912 în Basarbia funcționau 1709
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Pelivan, Paul Mihailovici și mulți alții. În cursul lunii august 1935, a făcut parte din echipa organizată de Secția sociologică, împreună cu celelalte secții ale Institutul Social Român care a cercetat monografic satul Iurceni. A reușit să obțină câștigarea proceselor urmașilor răzeșilor din Vrancea, pentru redobândirea proprietăților ce le-au fost donate pe vecie de voevodul Ștefan cel Mare, proprietăți ce le-au fost înstrăinate de unii parveniți locali. Baza acestui succes a fost o activitate intensă ca documentarist istoric, care s-
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
Moldova. este un scriitor de la Chișinău, care face parte, conform aprecierilor formulate de academicianul Mihai Cimpoi, din generația "ochiului al treilea", generație care a reabilitat în literatura basarabeană valoarea esteticului. Ion Anton s-a născut în familia țăranilor de origine răzeși Gheorghe și Ileana Anton (născută Donică). În 1958 este înscris elev la Școala de opt ani din satul natal, pe care o absolvă în anul 1966. Își continuă studiile la Școala medie nr.1 din or.Strășeni (actualmente Liceul Teoretic
Ion Anton () [Corola-website/Science/313761_a_315090]
-
în Moldova de la începutul secolului al XVII-lea, în contextul luptelor pentru putere dintre Ștefan Tomșa al II-lea și urmașii lui Ieremia Movilă). Personajul principal este Tudor Șoimaru, oștean în armata voievodului Tomșa, descendent dintr-o veche familie de răzeși dintr-un sat de pe malul Răutului. El se îndrăgostește de Magda, frumoasa fiică a boierului Stroie Orheianu, pe care o salvase din mâinile cazacilor zaporojeni. Tudor Șoimaru este sfâșiat între dragostea pentru Magda, fiica celui care-i ucisese tatăl și
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești. Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului, pribegise prin străinătate o lungă perioadă și nu-și mai văzuse locurile natale de aproape 20 de ani. El hotărăște să se ducă într-acolo pentru a-și revedea rudele, iar cei doi frați
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
de la moș Mihu (George Calboreanu), unchiul său, că boierul Stroie Orheianu ocupase jumătate din moșia răzășească în urma unei judecăți strâmbe făcute în timpul lui Aron Vodă și îl ucisese cu buzduganul pe Ionașcu, tatăl lui Tudor, care se ridicase pentru drepturile răzeșilor. Casa părinților lui fusese incendiată apoi de oamenii boierului. Între timp, după scurtul popas făcut la Murgeni, Orheianu a fugit în Podolia, alăturându-se curții Doamnei Elisabeta Movilă de la Ianev. Șoimaru și Bârnovă, împreună cu slujitorii lor, pleacă în Podolia pentru
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
prezintă celor din sală ca pe un spion al lui Tomșa. Șoimaru este arestat, dar reușește să fugă cu ajutorul lui Bârnovă și al oamenilor săi de încredere. Întors în Moldova, Tudor Șoimaru cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Ștefan Tomșa le dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
Șoimaru cere lui Tomșa Vodă să le facă dreptate răzeșilor șoimăreșteni. Moș Mihu îi prezintă voievodului abuzurile săvârșite de Stroie Orheianu care le răpise pământurile dăruite lor de Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare. Ștefan Tomșa le dă dreptate răzeșilor, poruncind să li se restituie moșiile moștenite din moși-strămoși până dincolo de Murgeni cu toată curtea lui Stroie Orheianu care fusese clădită pe pământul luat cu japca. Dreptatea lui Tomșa îi nemulțumește pe unii boieri care îngroașă rândurile fugarilor din Polonia
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]