KorAP: Find »[drukola/base=rație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...66 67 68 ...85 >

2,123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

biroul comandantului și imediat se Închiseseră În dispensar cu cele patru văduve misionare. Doctorul Ransome părea la fel de nervos ca și japonezii. Vechea cicatrice de sub ochiul lui era roșie-sîngerie. Oare sergentul Nagata Îl lovise pentru că protestase Împotriva unei noi reduceri a rației de alimente? Cu mîinile În buzunare, Jim țopăi pe aleea cu zgură din spatele spitalului. Trecu În revistă straturile de roșii, fasole și pepeni din grădina bucătăriei. Recolta modestă era menită să suplimenteze dieta sărăcăcioasă a pacienților, deși multe legume luau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
excluși din joc pentru că nu Învățaseră niciodată regulile lui. Jim trecu pe lîngă casa paznicilor, cercetînd cu privirea Întinderea lagărului. Un grup de prizonieri se adunase la porți, așteptînd camionul militar de la Shanghai. Nu se dăduse nici un comunicat oficial că rațiile vor fi reduse, dar știrea se răspîndise deja prin lagăr. În mod semnificativ, În afara porților erau deja mai puțini cerșetori chinezi. O țărancă moartă zăcea pe iarbă, dar soldații eliberați ai regimului marionetă, precum și hamalii fără ocupație dispăruseră, lăsînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și denumirile stranii care Însumau lumea misterioasă a trupului de adult. — Erau...unguente...supozitoare. — Supozitoare? Culcă-te, Jim. Ai obosit. Basie puse un braț În jurul umerilor lui Jim. Amîndoi priviră pe fereastră la mulțimea de prizonieri care așteptau camionul cu rația Întîrziată de la Shanghai. — Nu te Îngrijora, Jim, o să fie În curînd suficientă mîncare. Uită toată povestea asta cum discuțiile că japonezii or să ne reducă rațiile. — Ar putea s-o facă, Basie. SÎntem o povară pentru ei. — O povară? Doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
lui Jim. Amîndoi priviră pe fereastră la mulțimea de prizonieri care așteptau camionul cu rația Întîrziată de la Shanghai. — Nu te Îngrijora, Jim, o să fie În curînd suficientă mîncare. Uită toată povestea asta cum discuțiile că japonezii or să ne reducă rațiile. — Ar putea s-o facă, Basie. SÎntem o povară pentru ei. — O povară? Doctorul Ransome te sperie cu toate vorbele astea. Crede-mă, Jim, noi nu sîntem de ajuns ca să-i Încurcăm pe japonezi. VÎrî mîna sub pernă și scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
termenii de algebră erau tot nefolositori, dar ajutau la crearea unei alte lumi. Încrederea lui Basie În viitor Îl Îi dădea curaj. În timp ce Își lingea urmele de miez de pe degete, păstrînd coaja pentru seară, camionul militar sosi de la Shanghai cu rația de alimente a deținuților. 27 Execuția Doi soldați japonezi stăteau În spatele cabinei șoferului, cu baionetele la armă, Îngropați pînă la brîu printre sacii de cartofi și cereale. Totuși, aplecîndu-se peste fereastra cămăruței lui Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Shanghai cu rația de alimente a deținuților. 27 Execuția Doi soldați japonezi stăteau În spatele cabinei șoferului, cu baionetele la armă, Îngropați pînă la brîu printre sacii de cartofi și cereale. Totuși, aplecîndu-se peste fereastra cămăruței lui Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită. Era bucuros că veniseră alimente, dar În același timp se simțea aproape dezamăgit. O mulțime de cîteva sute de deținuți porni În urma camionului spre bucătărie, cu mîinile În buzunarele șorțurilor zdrențuite, bocănind cu saboții lor de lemn. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
duse sus și o lăsă să se răcească pe marginea ferestrei lui Basie. Adună hainele lui Basie și spălă cămășile murdare În apa rămasă. Acestea puteau fi lăsate o oră, timp În care se ducea să stea la coadă pentru rația lui Basie. Deținuții din Blocul E erau hrăniți ultimii, În fiecare zi, iar bărbații stăteau la coadă la bucătărie. Jim se bucura Întotdeauna de lunga așteptare pentru rația de cereale și cartofi dulci a lui Basie, și se simțea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
o oră, timp În care se ducea să stea la coadă pentru rația lui Basie. Deținuții din Blocul E erau hrăniți ultimii, În fiecare zi, iar bărbații stăteau la coadă la bucătărie. Jim se bucura Întotdeauna de lunga așteptare pentru rația de cereale și cartofi dulci a lui Basie, și se simțea și el, În compania bărbaților, un bărbat În devenire. Șirurile de prizonieri transpirați, cu pielea plină de ulcerații și de mușcături de țînțari, emanau un miros greu de agresivitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
singuri, descriind ceea ce nu mai erau În stare să facă. Dar existau Întotdeauna expresii demne de Înregistrat și savurat pe care le auzea stînd culcat În cămăruța lui. CÎnd Jim se Întoarse la Blocul E aducînd cămășile lui Basie și rația lui de mîncare, se simți Îndreptățit să treacă pe lîngă Demarest și să se așeze la picioarele priciului. Îl urmări pe Basie mîncîndu-și terciul și mutînd gărgărițele Încoace și Încolo, cum mișcă un negustor chinez bilele abacului. Am muncit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Înceteze curînd. O dată pe săptămînă, un singur camion sosea de la Shanghai cu cîțiva saci de cartofi stricați și mîncare pentru animale adunată din hambare și plină de gărgărițe și murdărie de șobolani. Prizonierii care stăteau la coadă pentru micile lor rații se luau adesea la bătaie. Iritați de prezența lui Jim care aștepta toată ziua la ușile bucătăriei, un grup de englezi din Blocul E Îl Împinseră la o parte și Îi răsturnară căruciorul de fier. De atunci, ceruse ajutorul domnului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
mică altitudine nu atacaseră camionul cu mîncare. În acele zile de foamete, Jim descoperi că majoritatea deținuților din Blocul G adunaseră pe ascuns mici rezerve de cartofi și că el și domnul Maxted, care se oferiseră ca voluntari să ridice rațiile zilnice, erau printre puținii care nu plănuiseră nimic pentru viitor. Jim ședea pe priciul său, cu farfuria goală În mînă, și se uita la familia Vincent care Împărțea un cartof rînced. Ronțăiau miezul cu dinții lor Îngălbeniți. În cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
dînd deja ordine unui soldat În japoneza ei repezită. Prizonierii din fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară! Înșirați-vă lîngă poartă! — Rațiile voastre sînt la Nantao! Un singur bagaj! Deja perechile de misionari stăteau pe treptele Blocului G, cu bagajul În mînă, de parcă ar fi simțit cumva mișcarea următoare. Uitîndu-se la ei, Jim se liniști singur la gîndul că lagărul era doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
să plece Înainte să poată rămîne singură În cameră ultimele cîteva minute. — Așa-i. Eu am fost la Nantao, doamnă Vincent. — Și eu am fost. Nu pot să-mi imaginez de ce ar vrea japonezii să ne ducem acolo din nou. — Rațiile noastre sînt acolo, Într-o magazie. Jim se gîndea deja dacă să-i ducă valiza doamnei Vincent. Trebuiau legate noi alianțe, iar trupul subțire dar cu șolduri mari al doamnei Vincent ar fi putut avea mai multă vitalitate decît al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Înăuntru și scoase un cartof mic. — Uite. Ține minte, să te rogi pentru noi toți. Ah, așa o să fac! Jim mușcă din cartof, Înainte ca ea să aibă timp să se răzgîndească. O să mă revanșez cînd ajungem la Nantao. Toate rațiile noastre sînt acolo. — Te-ai revanșat deja, Jim. De multe ori. Doamna Philips privi din nou, gînditoare, la cer. — Ai mîncat cartoful? — A fost foarte bun. În timp ce Jim termina cartoful, observă că ochii femeii bătrîne se mișcară ușor. — Doamnă Philips

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
prinse În măruntaiele pămîntului sub Shanghai, poate În subsolul magazinului universal al Sincere Company. Doamna Philips Îi ținu mîna Încercînd să-l Îmbărbăteze. Încă privind spre cer, zise: — Acum mergem la Nantao, apoi ne vor duce În altă parte... — Nu... rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
iarbă și Îl trase pe Jim de umăr. — Băiat bun, Jim. Mergem la Nantao. — Ne duc În altă parte, domnule Maxted. S-ar putea să rămîn aici cu doamna Philips. Cred că doamna Philips vrea să se odihnească. Ne țin rațiile la Nantao, Jim. Avem nevoie de tine ca să ne arăți drumul. Trăgîndu-și pantalonii, domnul Maxted se Înclină din nou spre soldatul japonez și Îl ajută pe Jim să se ridice În picioare. Coloana se tîrÎ Înainte, urmînd mașina oficială. Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim se Întoarse după el. — Aproape am ajuns, domnule Maxted. Simt mirosul docurilor. — Nu te Îngrijora, Jim, sînt cu ochii pe noi. — Rațiile noastre... Domnul Maxted Întinse mîna și Îl apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Stors de malarie și malnutriție, trupul aproape că i se unea cu vehiculul distrus din spatele lui. Cele trei camioane trecură mai departe, cauciucurile lor sfărîmÎnd sticla spartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
se Întețise și vasul strălucea precum cărbunii dintr-un furnal. Acesta era vaporul care ar fi trebuit să-i ducă În altă parte, spre terenurile de execuție de dincolo de Soochow. Cu toată ușurarea, Jim se simțea dezamăgit. — Ce e cu rațiile noastre, domnule Maxted? — Ne așteaptă la Shanghai. Exact ca În vremurile vechi, Jim. Jim se uită cum domnul Maxted se Întinse printre deținuții sleiți de puteri. Făcuse un ultim efort să stea drept, Încercînd să-l convingă pe Jim că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Marele Război. Prea slăbit ca să se ridice În capul oaselor, arătă spre mîinile lui Jim. Jim ciupi buzele domnului Maxted și se simți ușurat cînd limba i se mișcă Într-un spasm. Încercînd să-l Încurajeze, Jim spuse: — Domnule Maxted, rațiile noastre trebuie să vină curînd. — Ești un băiat bun, Jamie, tu trebuie să te ții bine. Maiorul Griffin Îi făcu semn. — Jim... — Vin, maior Griffin... Jim traversă pista de zgură și se Întoarse cu o mînă de apă. CÎnd se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Între bătăi, era acoperită cu murdărie și gunoaie. Calendare și documente japoneze zăceau printre cartoane goale de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii cu rații. Un englez gol, spre șaizeci de ani, fost barman la country club-ul din Shanghai, ședea pe un scaun de bambus, separînd conservele de carne, de cafea și țigări. Îngrămădea batoanele de ciocolată pe biroul comandantului și, brusc, aruncă deoparte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Începe pe următorul. O să te ducem Înapoi la Shanghai! 38 Drumul spre Shanghai Camionul se clătina dintr-o parte În alta a drumului spre Shanghai, aruncîndu-l pe Jim pe grămada fluturîndă de mătase de parașută. Se ținea de cutiile de rații stivuite În jurul lui și Îi asculta pe Tulloch și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
roșii cădeau peste Hangjao. Jim se strecură peste scaun, deschise ușa din partea opusă a cabinei și coborî. La adăpostul mașinilor de muniție și tunurilor de cîmp, alergă spre zidul Împrejmuitor. Locotenentul Price abandonase Opelul și Încărcătura lui de mătăsuri și rații. CÎnd Jim ajunse acolo, găsi camionul stînd singur Între parapetele antitanc. Pe jos, lîngă ușa pasagerului, se mai ridica Încă un fum slab de la chiștocul ultimei țigări Lucky Strike a lui Tulloch. Jim se uită pe geam la bord. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Jim! Jim Shanghai! Stewardul se uită fix la Jim. După un moment de gîndire, clătină din cap aproape Într-un mod formal, de parcă Îl recunoștea pe băiatul de paisprezece ani, dar nu-l mai interesa. Se uită la cutiile cu rații și pipăi mătasea parașutei. Se dădu Într-o parte, ca să-i lase acelui hamal mai mult loc ca să-și balanseze bîta. — Basie! Jim ridică revistele Împrăștiate și curăță sîngele de pe copertele lor cu degetele. Le ținu ridicate În fața privirii furioase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Deși războiul se terminase de mai mult de trei luni, peste o sută de cetățeni britanici mai locuiau Încă În complexul bine păzit. Familii Întregi preluaseră fostele dormitoare din Blocul E În care construiseră apartamente cu pereți din cutiile cu rații americane, din containere parașutate și baloturi de Reader’s Digest necitite. CÎnd Jim, căutînd cămăruța lui Basie, Încercă să tragă o revistă din așa-zisul perete, fu gonit imediat. Lăsîndu-i pe deținuți cu neprețuitele lor comori, Îi făcu semn șoferului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280

ăla în rolul principal din musicalul la care îl târâse Karen Hiltscher. Vocea lui era răgușită, epuizată. — Sigur. Trombonist fomist. Am auzit. De ce? — Vorbește cu domnul polițist de-aici. Îți spune el. Danny arătă spre pahar, depășind cu două porții rația lui nocturnă. Barmanul îl umplu, apoi își văzu de treabă. Cel cu saxul alto zise: — Ești de la Șapte-Șapte? Danny rase băutura, apoi întinse mâna din instinct. — Numele meu e Upshaw. Departamentul Șerifului, West Hollywood. Omul îi strânse mâna. — Coleman Healy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]