2,944 matches
-
pur psihologice ale funcționarii organizațiilor. După aceste faze, studiile au glisat de la ceea ce trebuie să fie o organizație, la ceea ce este in realitate o organizație. Studiile empirice asupra modului în care se iau deciziile în cadrul organizațiilor au arătat că modelul raționalității omnisciente a individului trebuie înlocuit cu un model al raționalității limitate. Modelul raționalității omnisciente 24 avea la bază constatările că un actor social oarecare: 1. deține toate informațiile și o capacitate nelimitată de prelucrare a lor; 2. caută soluția optimă
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
glisat de la ceea ce trebuie să fie o organizație, la ceea ce este in realitate o organizație. Studiile empirice asupra modului în care se iau deciziile în cadrul organizațiilor au arătat că modelul raționalității omnisciente a individului trebuie înlocuit cu un model al raționalității limitate. Modelul raționalității omnisciente 24 avea la bază constatările că un actor social oarecare: 1. deține toate informațiile și o capacitate nelimitată de prelucrare a lor; 2. caută soluția optimă dintre toate opțiunile posibile; 3. are o idee clară asupra
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
trebuie să fie o organizație, la ceea ce este in realitate o organizație. Studiile empirice asupra modului în care se iau deciziile în cadrul organizațiilor au arătat că modelul raționalității omnisciente a individului trebuie înlocuit cu un model al raționalității limitate. Modelul raționalității omnisciente 24 avea la bază constatările că un actor social oarecare: 1. deține toate informațiile și o capacitate nelimitată de prelucrare a lor; 2. caută soluția optimă dintre toate opțiunile posibile; 3. are o idee clară asupra preferințelor sale, considerate
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
3. are o idee clară asupra preferințelor sale, considerate ca fiind exprimate o dată pentru totdeauna, stabile, coerențe și ierarhizate. Herbert Simon, cel care a revizuit modelul de mai sus, spune că orice alegere are loc, întotdeauna, în urma unei constrângeri, iar raționalitatea umană are două mari limite: a. informația pe care o deține un individ este întotdeauna incompletă, în sensul că, din diferite motive (lipsa de timp sau de imaginație) el nu cunoaște toate consecințele acțiunilor sale și examinează, în realitate, numai
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
soluțiile, deoarece nu posedă capacitatea de prelucrare a informațiilor de care este nevoie pentru o optimizare care să ia în calcul toate posibilitățile. Astfel, individul nu își optimizează deciziile, ci se mulțumește cu o soluție satisfăcătoare. În urma acestor restrângeri ale raționalității individuale, rezultă necesitatea studierii comportamentului individual în două direcții: a. evaluarea contextului (organizațional și social) al luării deciziei, adică întregul domeniu de acțiune ale cărui reguli, echilibru de putere și sisteme de alianțe condiționează raționalitatea decidenților. Indivizii acordă atenție numai
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
satisfăcătoare. În urma acestor restrângeri ale raționalității individuale, rezultă necesitatea studierii comportamentului individual în două direcții: a. evaluarea contextului (organizațional și social) al luării deciziei, adică întregul domeniu de acțiune ale cărui reguli, echilibru de putere și sisteme de alianțe condiționează raționalitatea decidenților. Indivizii acordă atenție numai anumitor probleme sau mize și, astfel, ei limitează cunoștințele și posibilitățile lor de căutare a soluțiilor, astfel încât numai anumite opțiuni și posibilități de acțiune le sunt într-adevăr accesibile. Pe scurt, individul nu observă decât
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
opțiunilor), comportamentul fiecărui membru al unei organizații și, în general, al oricărui actor social, nu poate fi gândit în afara constrângerilor și oportunităților furnizate indivizilor de contextul în care ei acționează. Ca urmare, membrii organizației vor fi creditați cu o minimă raționalitate, iar comportamentul lor va fi văzut că "activ, respectiv că o alegere efectuată prin constrângeri dintr-un ansamblu de oportunități prezente într-un context, respectiv că o adaptare activă și rezonabilă la oportunități și constrângeri percepute într-un context dat
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
qui, devant des pressions extrêmes auxquelles îl ne peut faire face avec leș ressources à să disposition, "adopte" un comportament schizophrène, c'est-à-dire "choisit" la schizophrénie pour "résoudre șes problèmes."30 Importantă conceptului de putere pentru acțiunea organizată Acceptând concepția raționalității limitate a actorului social, am putea ajunge să ne îndoim de relevanță conceptului de "putere". Ce sens mai poate avea el, pentru indivizi care nu pot întrevedea soluțiile optime la problemele pe care le înfrunta? Nu este puterea, prin definiție
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
ilustra relevanță acestei schimbări de perspectivă, vom folosi o observație și un exemplu aparținând autorilor citați, pe care vom încerca să le încadram în atribuțiile specialiștilor în RP. Mai întâi, organizația trebuie să reziste nu numai într-un context de raționalitate limitată, care decurge din relațiile de putere între actori și din limitele cognitive individuale și structurale, ci și de legitimitate problematică, datorată slabei integrări normative a actorilor, precum și de interdependenta incompletă, ce decurge din reducerea integrării funcționale a actorilor. Pe
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
structurale, ci și de legitimitate problematică, datorată slabei integrări normative a actorilor, precum și de interdependenta incompletă, ce decurge din reducerea integrării funcționale a actorilor. Pe scurt, nici managerii, nici membrii organizației nu pot calcula dinainte toate variantele de câștig proprii (raționalitate limitată). Nu poate fi asigurată automat convingerea membrilor că legitimitatea autorității actuale este dată o dată pentru totdeauna (legitimitate problematică). Nu poate fi asigurată în totalitate disciplină "funcțională" a membrilor, adică nu pot fi transformați în simple rotite ale unui mecanism
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
cât și reușitele sau nereușitele specialiștilor în RP. Aceștia pot fi asimilați unor observatori ai structurilor paralele de putere care apar în cadrul oricărei organizații. Ei sunt negociatori nu numai ai intereselor organizației în raport cu mediul său, ci și în interiorul organizației, între raționalitățile divergențe ale membrilor. De asemenea, chiar dacă nu vor putea anticipa toate crizele pe care le va traversa o organizație (o dată cu schimbarea de perspectivă menționată devenind evidente și cauzele acestei incapacități), va putea identifica mai precis situațiile de risc (numite și
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
ochii membrilor, aceasta nu se întâmplă pentru că nu s-a propus cel mai potrivit "model cultural" pe care indivizii să-l interiorizeze, ci pentru că întotdeauna va prevală preformarea culturală a membrilor în fața "culturii organizaționale" respective. Un exemplu foarte clar de raționalități divergențe care produc efecte organizaționale este constituit de situația în care membrii departamentului comercial intra în conflict cu inginerii de producție, deoarece rafinamentele tehnice pe care aceștia din urmă le aduc produselor sporesc costul de producție, ceea ce face produsele mai
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
mediu: daca produsul este superior celorlalte, cererea se va adapta, în consecință. Membrii departamentului comercial vor evidenția foloasele pe termen scurt: poziția actuala de pe piața trebuie menținută. Este limpede că, deși se opun una alteia, ambele atitudini sunt raționale. Iar raționalitățile sunt corespunzătoare importanței pe care vor să o acorde membrii departamentelor respective propriei munci pentru supraviețuirea ansamblului. Relațiile dintre organizație și mediu Studierea relațiilor dintre organizație și mediul său pare cât se poate de simplă, cel puțin într-o economie
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
și mediu Studierea relațiilor dintre organizație și mediul său pare cât se poate de simplă, cel puțin într-o economie de piață, o dată ce ai înțeles regulile care guverneaza această economie. Numai că balanța dintre cerere și oferta nu explică decât raționalitatea fundamentală a procesului de schimb, fără a putea lămuri de ce, alături de organizații performanțe, rezistă și altele, cu un nivel de performanță scăzut, dar care nu dispar de pe piață. Reflecția asupra legăturii dintre organizație și mediu a început prin a presupune
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
propus de autori, este acela de a vedea coerentă ansamblului, care manifestă o "logică a impersonalității și a izolării indivizilor". Conform acestuia, până și o descoperire aparent de neînțeles, cum este aceea a inexistentei grupurilor informale, capătă un caracter de raționalitate, o dată ce înțelegem că indivizii au tendința de a folosi grupul formal că pe un fel de protecție a autonomiei personale. Pe scurt, toată lumea are tendința de a-si administra interesele personale, în spatele regulilor formale care ordonează activitatea grupului formal, ținând
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
își pot utiliza propriile capacități culturale de relaționare, cu scopul de a descoperi diversele strategii individuale sau colective și mizele acestora. El poate constitui interfață necesară pentru a articulă obiectivele organizaționale cu acelea individuale sau de grup, pornind de la ideea raționalității comportamentelor organizaționale, oricât de inexplicabile ar fi acestea inițial. Prin prisma celor arătate până acum, vom trece la o abordare critică a teoriei RP, în urma căreia vom putea surprinde sensurile ascunse ale unor practici curente care, adeseori, sunt raționalizate post-factum
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
interacțiunile cu celălalt. 51 Clasificarea aparține lui Crozier și Friedberg, op. cît. p. 83. 52 Crozier și Friedbert, op. cît., pp. 92-93. ("Organizația nu este, în final, nimic altceva decât un univers de conflict, iar funcționarea să rezultatul înfruntărilor dintre raționalitățile contingențe, multiple și divergențe ale unor actori relativ liberi, care utilizează sursele de putere care le sunt la dispoziție. Conflictele de interes, incoerentele, "greutățile structurale" care rezultă, nu sunt manifestări ale nu știu căror "disfuncționalități organizaționale". Ele sunt răscumpărarea pe
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
nemulțumire, cărora conducerea trebuie să le pună capăt printr-o creștere și mai accentuată a reglementării și a impersonalizării.") 86 Crozier și Friedberg, op. cît., p. 206. ("Bineînțeles, este un proces plin de constrângeri în măsura în care regulile de joc preexistențe structurează "raționalitatea" indivizilor și delimitează un prim evantai de soluții "raționale" posibile. Dar, nu este mai puțin adevărat că este un proces activ: deoarece mai multe strategii sunt oricând posibile, iar cea care va fi aleasă va fi în funcție de atuurile și capacitățile
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
Evanghelii, Își are rostul ei, care este unul ascuns, nu rareori În contradicție cu bunul nostru-simț sănătos și logic: iar aici, credem noi, absurdă este tentația sfântului de a se „apropia”, de a „Înțelege” misterul Sfintei Treimi doar cu „armele raționalității, cu logica obișnuită, formală, a bunului-simț”. Îngerul Îl invită de fapt pe filozof de „a da la o parte” logica sa „de fiecare zi”, atât de necesară, de eficace În toate marile probleme ce-l privesc pe om și ambientul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
socială sau intelectuală a muritorului, nu este cumva lipsită de sens? Dar ce paradox barbar, o sintagmă care conține cuvântul „sens” să fie văduvită, chiar ea, de ceea ce numim „sens”! Și, mai ales, noi, care dăm și găsim sens, semnificație, raționalitate, coerență, cauzalitate etc. atâtor lucruri și fenomene cu mult mai puțin importante; oricum, mai puțin vitale decât acestea care ne interesează Într-un grad extrem, dacă viața noastră are sau nu ceea ce numim sens, rost, finalitate etc., noi nu suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
în vârful piramidei sistemului cultural, un super-Mecena infinit de bogat și de darnic, o instanță publică la care te poți duce să ceri la nesfârșit (și să obții dacă ai pile), nesocotind astfel elementele de piață, de la competiția valorică la raționalitatea economică. Biserici, religie, politică V. N.: Așa e, sunt de acord. Evident că în unele domenii, cum ar fi muzeele, restaurările și altele, ar trebui să aibă un anumit rol și statul. Nu mai spun că un Minister al Cultelor
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
profesioniști care-mi găzduiesc cronicile și că primesc invitații la premiere. Așa cum am mai spus, cei despre care scriu de bine îmi spun că înțeleg adânc lucrurile, că vocea mea e necesară în concertul criticilor, că aduc un dram de raționalitate etc. Cei despre care scriu cu rezerve mă consideră un matematician care nu pricepe o iotă din ce vede pe scenă, unii îmi răspund acid prin reviste, alții nu mă mai invită la premierele lor... Sincer să fiu, nu mă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
proaspăt, ferit de primejdia rigidității, caracteristică abstracțiunilor” și care dă seama de autenticitatea și unitatea vieții spirituale profunde. Capitole speciale sunt consacrate limbajului și atmosferei lirice, analizei formale (ritmul, melodia, imaginea intuitivă, tectonica) și așa-numitelor genuri lirice. Considerațiile despre raționalitatea și iraționalitatea poeziei deschid o perspectivă directă către altă lucrare deosebit de semnificativă, Logica frumosului (1946). Aici se întâlnește o tentativă temerară de a regândi întreaga disciplină a esteticii, prin reafirmarea frumosului drept categorie centrală a acesteia și studierea lui în cadrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
a regândi întreaga disciplină a esteticii, prin reafirmarea frumosului drept categorie centrală a acesteia și studierea lui în cadrul sistemului de valori spirituale și, mai ales, în relațiile sale cu celelalte două componente ale clasicei trinități axiologice, adevărul și binele. Esența raționalității frumosului e demonstrată prin apelul la acea zonă a personalității care este eul originar și care constituie, la rândul său, substanța creației. Caracterizată prin unitate dinamică, această zonă are o logică proprie și specifică, pe care R. o denumește, după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
suprastructură! Această obsedantă, puternică credință în „misterul” feminin a fost, alături de atracția puternică, „obsesivă” față de literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți, al propriului meu caracter. Ele, aceste două pulsiuni, m-au urmărit apoi decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă, de cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]