3,555 matches
-
am zis că pun armata în cui. Și am acționat la limita regulamentului. Panait a moștenit acestă situație de când îl suplinise Șchiau și, din această cauză, am avut cu el un război al nervilor. M-a tuns zero, mi-a ras și mustața. Am avut conflict, dar asta nu m-a făcut să-l respect mai puțin. El a făcut pași spre împăcare, dar cearta mea nu era cu el. De aceea, împăcarea nu a ieșit. A doua zi, m-a
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
se află rădăcinile noastre). Și În acest domeniu, Ceaușescu a mers foarte departe, dar tot În sensul mitologiei comuniste. Comunismul preconiza o lume nouă; aceasta Însemna, evident, și transformarea radicală a peisajului și habitatului. Zone Întregi ale orașelor au fost rase fără a fi cruțate clădirile istorice și măcar mici segmente din peisajul tradițional.<endnote id="6"/> Cartierul de blocuri a devenit marele simbol al modernizării de tip comunist. Desigur, În Întreaga lume, o parte a populației s-a Înghesuit În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
decât să desăvârșească opera! L-a impresionat și Phenianul, capitala Coreii de Nord. Ce bine arăta: un oraș monumental, cu bulevarde largi și drepte, cu piețe imense, nou-nouț, fără urme stânjenitoare ale trecutului, un adevărat oraș comunist! Vechiul Phenian fusese ras de bombardamentele americane. Deși bombardat și el de americani, Bucureștiul avusese o soartă mai bună, distrugerile nu fuseseră chiar atât de Însemnate. Singura soluție era să fie distrus chiar de români, la ordinele lui Ceaușescu. Intenția dictatorului a fost de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Între blocuri. A fost distrus cel mai pitoresc cartier al orașului, așezat pe coline, case vechi cu grădină, biserici, mânăstiri... Zeci de mii de oameni au fost evacuați. Dar nu numai casele au dispărut, ci și dealul. Ceaușescu l-a ras până la temelie. Pe un teren gol și plat, și-a putut Înălța astfel palatul viselor sale. A fost un șantier faraonic, unde au lucrat, tratați ca sclavi, zeci și zeci de mii de oameni, meseriași, muncitori, soldați, aduși din Întreaga
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ce căuta pe peretele Uspeniei! O fi ctitorit Eminescu limba română și poezia română modernă, dar n-a contribuit cu nici o carboavă la ridicarea bisericii botoșănene. Până la urmă, s-a recurs la o soluție de compromis: fresca n-a fost rasă, dar chipul Luceafărului s-a acoperit c-o perdeluță. Unde-i lege, nu-i tocmeală, iar erminia hotărăște că nu poate urca în frescă decât imaginea întemeietorului respectivului lăcaș. Peste numai câțiva ani, într-un sat din Bărăgan, am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu americanii. Gård a dormit toată dim. Încercat în zadar să iau legătura cu min. secr. de stat la un congres, se zice că trebuie să stea toată ziua în prezidiu. Gård apare la ora 14, se ține bine, dar rade câteva whiskyuri. Foarte discret în privința evenimentelor din noaptea trecută. Îl primim pe Mr. Maitland în camera de hotel. Maitland foarte familiar, începe imediat să vorbească de rău firma Haller & Ziegler (cunoscută pentru utilizarea unor relee cu fiabilitate scăzută, fapt pt.
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
și închis fiind suspect de o infracțiune și ulterior să fie eventual condamnat la închisoare?", se întreabă autorul articolului. Tentativele de suicid sunt evident uzuale. "Modalitățile variază: spânzurare, tentative de secționare a arterei radiale cu cioburi de sticlă, lame de ras etc. sau înghițire de cioburi de sticlă, tacâmuri și alte obiecte metalice etc. Majoritatea acestor tentative eșuează și sunt vădit menite să eșueze". Ne putem imagina ce probleme ridică acestea pentru personalul de supraveghere! Autorul scrie următoarele despre insuficiențele isterice
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
chiar „național indiferent” <endnote id="(299, p. 228)"/>. Dar „in-diferența etnică” este greu de conceput În comunitățile rurale sau este percepută ca o excepție. Într-o snoavă românească, „un țigan se duce pentru prima oară la un bărbier să Își radă barba ; apoi se duce la cârciumă ca să se facă văzut, dar nimeni nu-i dă atenție. Atunci, ușurat, exclamă : «Domnul fie lăudat ! Iată-mă că-s om acum !»” <endnote id="(108, p. 226)"/>. Abia in- diferența „majo- ritarilor” față de „minoritar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alte țări, au capul pătrat la partea de sus, țuguiat Înspre partea de jos și zbârlit prin cușma de blană neagră ce o poartă, de unde atârnă pe obraz două șuvițe Împletite de păr de-alungul, pe când partea dinapoi a capului e rasă, iar o mică bărbuță În vârful bărbiei le prelungește fața și le dă Înfățișarea de capră de Angora” <endnote id="(124, p. 323, și 316, p. 412)"/>. Referindu-se la evreii tradiționaliști din nordul Moldovei - de pe la jumătatea secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cam tot atunci, În 1840, descriindu-l pe evreul din Iași, scriitorul român Alecu Russo vorbește și el despre „cei doi zulufi indispensabili, coborând În lungul tâmplelor și Încurcându-se de obicei Într-o barbă, pe care niciodată n-o rade” <endnote id="(366)"/>. La rândul său, Ion Ghica descrie un „ovrei muscălit”, cu „obrazul numai mustăți și favorite dese, albe și zbârlite” <endnote id="(824, p. 158)"/>. De fapt, În epocă, imaginea evreului era cam aceeași peste tot În Europa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, imaginea evreului ortodox bucovinean - așa cum a fost descrisă În 1899 de etnograful român Dimitrie Dan - nu diferă substanțial de cele prezentate mai sus : „Părul brun al capului se tunde scurt sau se rade chiar cu briciul. Câteodată are părul o coloare blondă, ba chiar și roșie. Lângă urechi nu se tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii sunt atunci de lungimea prescrisă, dacă se ajung capetele lor sub barbă. Barba și mustățile nu se rad nici tund, ci se poartă În lungimea naturală” <endnote id="(126, pp. 7-8)"/>. În colindele populare românești apar unele remarci privind acest mod „păgân” de a purta părul și barba : „Șede, șede-on jid bătrân,/ Cu barba de păr păgân” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a spăla ei putina, Îi Împroșcă pe toți cu zeamă și, pre cari i-a ajuns zeama, i-a Împestrițat [= i-a umplut de pistrui] și le-a umplut tot capul de râie. Și de atunci jidovii Își tund și rad capul, pe unde i-a ajuns stropeala, și numai pe de Înainte, pe unde nu i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul să crească și poartă așa-numiții perciuni” <endnote id="(113, II, pp. 131-132)"/>. Etnologii au stabilit faptul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
interetnică mai mult decât o fac doctrine religioase diferite. „Noi” ne uităm mai ales la ce și cum mănâncă „ei”, la cum vorbesc „ei”, la cum Își poartă „ei” părul. Opoziția dintre „pletoși/bărboși”, pe de o parte, și „tunși/rași”, pe de altă parte, se suprapune adesea opoziției identitare dintre „sălbatici” și „civilizați”. Dar nu este o regulă. „Fiecare dintre termeni poate să primească o valoare pozitivă sau negativă În distincția pe care o stabilește Între sine și ceilalți” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
doar pentru ca viciul să iasă mai bine În evidență. Femeile din cadrul „ovreimii aristocrate” - „pe care fără inconvenient am putea-o numi finanța noastră” - sunt, „de obicei, foarte frumușele”. Dar, „după o lege a Talmudului, femeile măritate sunt obligate să-și radă părul capului”. „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie.” Totuși, „oricât de căzute ar fi În opinia lumii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
română, „pentru satisfacerea principiului umanitar Înscris În art. 44 al Tractatului [de la Berlin]”. Pe de altă parte, ar fi marea masă de „jidani propriu-ziși” - „cari cutreieră câmpiile Poloniei, pe ale Ungariei și pe ale României - citează Eminescu din publicistul francez -, rasă Într-adevăr puțin interesantă și care merită cu mult mai mult blestemele” (În ziarul Timpul, 12 august 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 112"/>). Și C.V. Tudor operează În 1999 cu acest tip de disociere. Pentru el, „evreii buni” sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
realizată de Diavol, „prin intermediul obișnuitului său aliat, poporul evreu”. Se zice că evreii din Orléans („și sarazinii din Spania”, adaugă celălalt cronicar) l-ar fi convins pe „Prințul Babilonului” (probabil Califul din Bagdad) să distrugă templul. „Bazilica mormântului Domnului fu rasă până la pământ” de către sarazini, „dar când Încercară să dărâme cu târnăcoapele de fier mormântul, nu reușiră” <endnote id="(93, pp. 130- 133)"/>. Legenda a fost construită În jurul unui fapt istoric. Într- adevăr, În 1009, califul anticreștin și cam dezechilibrat al-Hakim
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românești reiau cam același motiv : „Când s-o-mpărțit nărocu’,/ Fost-am plecat la lucru/ Și la toți le-a dat cu carul,/ Numa mie cu păharul,/ Nici acela n-o fost plin,/ Jumătate-o fost pelin,/ Nici acela n-o fost ras,/ Jumătate-o fost necaz” sau „Când s-au Împărțit noroacele,/ Eram pe câmp cu vacile ;/ Iar când s-a Împărțit norocul,/ Păzeam pe coastă porcul !” (149, p. 61). 266. Această mentalitate a supraviețuit În mediul rural până târziu, În secolul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
haine ignobile de robi turcești, pentru hainele popoarelor civilizate ? Când oare aveți de gând să vă desfaceți de urâtele voastre bărbi ? Și când, oare, schimba-veți, pentru peruci sau pălării, calpacele și turbanele care acoperă capetele voastre jupuite (pelées) sau rase?»...” „... O nouă cerere de 24 până la 25.000 care a fost făcută chiar acuma Divanului Moldovei de către d. președinte plenipotențiar... spre a transporta 100.000 cetverturi de faină sau de grâu, de pe malurile Prutului pe acele ale Dunării și la
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
ce acoperea pereții, În reprezentări perfecte ale lui Inti, Zeul-Soare, prin plăcerea sadică de a preschimba simbolul voios și dătător de viață al unui popor aflat În suferință cu simbolul Îndurerat al unui popor vesel. Temple lui Inti au fost rase pînă la fundație sau pereții lor au fost folosiți pentru a servi ridicării bisericilor noii religii: catedrala a fost construită peste ruinele unui măreț palat și deasupra zidurilor Templului Soarelui a fost Înălțată biserica Santo Domingo, reprezentînd În același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Între timp s-a făcut ziuă, primul moment. Foc domol de paie, miros de păr pârlit, glume, râsete. Mai Întâi, animalul este Înfășurat atent În flăcări de paie, după care este Întors pe toate părțile, spălat cu multă apă și ras cu un cuțit cu lama mare, În mai multe rânduri, până ce tata este mulțumit. E tras apoi alături pe o masă, după care este tăiat cu mult meșteșug de un nene În vârstă care știe rostul lucrului. Nu-s prea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Ați fost vreodată martor ocular la prăpădul provocat de un cutremur? Eu da, mai cu seamă în Turcia acum zece ani. Terenul nu mai este unde era. Casele sunt distruse, vehiculele au zburat prin aer și așezarea străzilor a fost rasă de pe fața pământului. Chiar și ideea reconstruirii pare un lucru greu de crezut. Vă veți întreba: ,,Cu ce să încep?" Acum, luați în considerare politica Statelor Unite față de Orientul Mijlociu. De la naveta diplomatică imparțială și corectă a lui Henry Kissinger de la începutul
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
provizii Își dă seama ce Înseamnă marfa pentru el. „De ce aveți nevoie de droguri, domnu’ Lee?” E o-ntrebare pe care o pun psihiatrii tîmpiți. Răspunsul este: „Am nevoie de marfă ca să mă dau jos din pat dimineața, să mă rad și să iau micul dejun. Am nevoie de ea ca să rămîn În viață”. Firește, de regulă trăgătorii nu mor de la lipsa mărfii. Dar Într-un sens foarte literal, a scăpa de o dependență implică moartea celulelor dependente de marfă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o pun toți: - De ce simțiți c-aveți nevoie de droguri, domnule Lee? CÎnd auzi Întrebarea asta, poți să fii sigur că omul care o pune nu știe nimic despre marfă. - Am nevoie ca să mă scol din pat dimineața, să mă rad și să iau micul dejun. - Vreau să zic din punct de vedere psihic. Am dat din umeri. N-am decît să-i ofer diagnosticul pe care și-l dorește, ca să plece. - E o senzație ca lumea. Marfa nu e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dar toate erau rupte. Inventarul, în general, lăsa impresia de sărăcie și de multă neglijență. Pentru curățenia corporală bolnavele erau pieptănate cu "peptene des" aflate doar în număr de 4 și acelea stricate. Două brice mărturisesc, probabil, obiceiul de a rade în cap pe alienat; aplicat chiar în cazul femeilor, obicei care mai persista încă în urmă cu 4-5 decenii, dar aplicat numai la femeile parazitate. Metoda era larg practicată pe la ospicii în secolul al XIX-lea, în special la femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]