5,027 matches
-
trece multe zile de acum înainte și-l vom vedea pe Erasmus. Pentru această veste îți port, de bună seamă, o foarte mare recunoștință, fiindcă m-ai încărcat cu atâta bucurie, știind cât de mult doresc eu să-l văd reîntors în patrie din exil”. Schimbul epistolar dintre Erasmus și Olahus este dovada pledoariei pentru marea cultură. Corespondența lor cuprinde informații literare, o dragoste nețărmurită pentru adevăr, o încredere extraordinară în forțele de bine ale omului, în destinul umanității. Ei întrezăresc
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și substantive comune. Să precizăm că același cărturar român de talie europeană era un colecționar de dicționare și cărți de istorie, geografie, etnografie a popoarelor asiatice. Fondul oriental al bibliotecii sale se ridica la nivelul celor ale vremii. Să ne reîntoarcem la Alma Mater din Aiud, căci contribuția ei este importantă în realizarea temerarului proiect. O educație austeră, cu implicații în formarea de caractere, o atmosferă specifică tuturor colegiilor reformate, cu profesori care iau în serios rolul de formatori, ne face să
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a lui Dumnezeu. Exprimă deci partea liberă și instinctivă a psihicului. Pe de altă parte, prin aspectul rustic și învechit, lemnul reprezintă și pulsiunile arhaice. În vis, îl invită pe subiect să refacă legătura cu adevăratul său eu, să se reîntoarcă la origini. Se opune artificiilor și pledează pentru natural, atât în ceea ce privește aspectul fizic, cât și gândurile, deciziile și acțiunile. De altfel, dat fiind că prelucrează lemnul, tâmplarul simbolizează trasnformarea pozitivă și armonioasă a energiilor, capacitatea de a-și utiliza în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
intelectuale și sociale. În vis, evocarea ei indică faptul că subiectul are ceva de învățat sau de înțeles. Ea îl invită să studieze minuțios situația actuală. Nevoia de un timp de reflecție este resimșită de cel ce visează. În plus, reîntorcându-se pe băncile școlii, el manifestă necesitatea de a căuta în trecut, mai ales în anii de școală primară, gimnazială sau de liceu, cauzele sau soluțiile la ceea ce este sau la ceea ce face astăzi. Școală oferă informații cu privire la perioada în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
1907, Băița, j. Bihor), poet. Tatăl lui B., învățătorul Georgiu sau Gheorghe Bortoș, autor al volumului de versuri Sentinela Românimei (Blaj, 1895), prigonit de autoritățile maghiare, se refugiază cu familia în Regat, stingându-se din viață lângă Iași, în 1917. Reîntors în ținutul natal, B. urmează Liceul „Moise Nicoară” din Arad, apoi Facultatea de Drept din Cluj, obținând și doctoratul în 1933. Avocat și notar la Cluj, apoi în mici orașe bihorene, se stabilește în Arad, după cel de-al doilea
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Este chemat însă la Cernăuți, unde între 1893 și 1894 va fi director la „Gazeta Bucovinei”. Se căsătorise, în 1892, cu alsaciana Maria Done. Cei doi au avut șase copii, între care Catul (pictor, profesor universitar), Virgil (filosof), Ovidiu (profesor). Reîntors la București, termină Facultatea de Litere și își ia licența în 1897. Începe acum o lungă carieră didactică. Pentru scurte perioade profesor la licee din țară, este în cele din urmă numit director al Liceului „Mihai Viteazul”, funcție pe care
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale raționaliste, vinovăția devine un act care contravine legilor umane și de care persoana trebuie să răspundă. În această situație, omul este singur. Vinovăția Îl Închide, situându-l, prin abaterea de la normele și legile sociale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a rupt relația, fără Însă să o traumatizeze. Separarea celor două persoane nu a avut caracter nevrotic, Întrucât ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Îndeamnă, arată căile, dar cea care trebuie să lupte, să dorească să iasă din impas este persoana Însăși. Acest efort reprezintă, În esența lui, o negare de sine, conștientizarea faptului că trebuie să te separi de rău și să te reîntorci la bine, să dorești redobândirea virtuților pierdute. Prin acest efort interior, persoana sa afirmă pe sine. Atât negarea de sine, cât și afirmarea de sine sunt acte de voință dictate de conștiința vinovăției, dar și de datoria anulării acestei vinovății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a fost Însă compensată prin apariția unei formule de tip combinator, care reunește atât morala, cât și medicina: bioetica. Până unde poate merge medicina? Ce Îi este permis să facă? Care este datoria medicului față de viața bolnavului? Prin aceasta, ne reîntoarcem de fapt la o „morală a datoriei”, care apropie speranța de responsabilitate. Cât de actual devine Kant, ca model de a gândi În medicină. Cei care Își asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dezvăluirile sale. Fost disident pe cont propriu și cu mari riscuri, precum toate celelalte personaje ale autorului, tânărul încercase să evadeze din lagărul totalitarismului trecând Dunărea înot, alături de femeia care îl iubea, evreica Estera, dar nu reușise decât să se reîntoarcă acasă, după ce femeia fusese împușcată. Scris în condițiile libertății depline de expresie, romanul numește clar termenii antagonici: în socialism, pe de o parte sacerdotul adevărului ființei sociale și sentimentale - Matei Popa, iar pe de altă parte urmăritorul securist, necruțător până când
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
Pindar - materializată, printre altele, în prima tălmăcire românească integrală a operei poetului de la Delfi - conferă propriilor sale versuri un pronunțat caracter imnic, religios, de celebrare a divinității lumii printr-o rostire pe deplin conștientă de sine a logosului. Poetul se reîntoarce astfel la rădăcinile misiunii sale sacre, de mediator între cer și pământ, înveșmântându-se în mantie sacerdotală și redând cuvântului, după secole de uitare, funcția sa primordială, întemeietoare. În eseul Spiritualitate antică și spiritualitate bizantină în poezie, publicat în 1971
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Acolo, în Filioara (1943) este romanul unei familii de țărani, în anii primului război mondial; se remarcă tonul sobru al povestirii. Ne cheamă primăvara (1946) continuă povestea din romanul precedent, a lui Barbu Valeriu, angajat în „învățătura fără sfârșit” și reîntors în locurile natale. Romanul Neculai Milescu Spătarul (1954), mai degrabă o monografie istorică, reconstituie itinerariul chinezesc al personajului, urmărit cu acuratețe psihologică și fără abateri documentare, autorul arătând virtuți de povestitor căruia nu-i e străină o anume ingeniozitate epică
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
la teatru sau la cinematograf. Probabil nu avea biroul În cartier, pentru că pleca cu metroul. Făcea piața de dimineață și nu avea menajeră. Pe la douăsprezece și douăzeci, se Întorcea la masă și pleca din nou la unu și jumătate. Se reîntorcea la șase și jumătate. — N-o vizita nimeni? Un bărbat, unul singur, mereu același. — Portăreasa nu-i cunoaște numele? — Nu știe nimic despre el. Venea doar o dată sau de două ori pe săptămînă, pe la opt și jumătate și pleca Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de monstrul pe care îl reprezintă imperiul. Răzbunarea provinciilor asupra Romei! Se revede brusc călărind alături de feciorul său Drusus și de nepot. Asta s-a întâmplat ieri! Zâmbește mulțumit. Ce mândru a fost de Drusus! Și de Germanicus, desigur, proaspăt reîntors din Dalmația. Suspină, ostenit. Se străduiește din răsputeri să-l trateze ca pe propriul său fiu, nu doar pentru că Augustus l-a silit să-l adopte, ci pentru că seamănă atât de mult cu tatăl său și ori de câte ori îl vede are
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în preajma războiului ruso-turc din anii 1769-1774. Astfel, în 1769, după cucerirea Benderului [Tighina, n.n.] de către armatele ruse, 12 000 de tătari nogai s-au retras în Crimeea. În 1783, după ocuparea Crimeii de către Rusia, o mare parte a tătarilor se reîntorc în Bugeac, iar în 1812, după pacea de la București ce a pus capăt războiului ruso-turc dintre anii 1806-1812, când Basarabia a fost ocupată de către trupele țariste, numeroși tătari au trecut în sudul Dunării, stabilindu-se în Dobrogea 36. Referindu-se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
menționa că atitudinea ostilă a populației bulgărești era amplificată "prin nesiguranța liniei de frontieră"527. În condițiile în care, după instalarea autorităților române în Dobrogea, o parte a refugiaților musulmani ce părăsiseră provincia din cauza violențelor declanșate de către bulgari, s-au reîntors, conflictul dintre cele două comunități s-a accentuat. Astfel, în iarna anilor 1878-1879, autoritățile române au fost nevoite să găsească soluții pentru asigurarea unor locuințe pentru cei reveniți în Dobrogea. O soluție găsită de către acestea a fost instalarea creștinilor pe
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Dobrogea nu mai există propagandă străină; Fiți bine încredințați de aceasta! Și nu cu măsuri aspre s-au stârpit aceste propagande, ci cu legi liberale. Cunosc sate de bulgari cari s-au dus în Bulgaria și pe urmă s-au reîntors și cari zic: "preferim să fim de naționalitate bulgară, dar cetățeni români""1514. Apreciind eforturile depuse de către Mihail Kogălniceanu, în calitate de ministru, pentru integrarea Dobrogei în cadrul statului național român, Vasile Kogălniceanu își exprima convingerea că "Mihail Kogălniceanu avusese o politică specială
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
vreme de aici înainte. Stăpânul avea de gând să obțină permisiunea naifului și să construiască un port comercial care să rivalizeze cu Nagasaki din Kyushu. Era doar o simplă cerință prin care îi rugau pe marinarii ce aveau să se reîntoarcă acasă să îi transmită guvernatorului Nuevei España dorințele Stăpânului. Constructorul răspunse că vor mijloci chestiunea bucuroși. Mai mult, îi măguli pe japonezi spunând că Nueva España va fi încântată de mărfurile japoneze, mai ales de cupru și de argint, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urechea În timp ce inima-i zvâcnea În piept, Își dădu seama că soția sa nu se află În celălalt pat de campanie din cort. Rămase treaz, conștient de această absență, timp de două ore. La capătul acestui interval, soția lui se reîntoarse În cort, ridică plasa pentru țânțari și se strecură cu plăcere În pat. — Unde ai fost? se auzi În Întuneric vocea lui Macomber. — Bună, ești treaz? — Unde-ai fost? — Să iau o gură de aer. — Pe dracu’. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țară.” (Simion Mehedinți) Cerințe: 1. Intoduceți în enunțuri sensurile opuse ale cuvintelor scrise cursiv în text. 2.Citiți legenda Mureșului și Oltului și scrieți un dialog dintre cele două personaje despre locurile prin care au trecut. Cartea Oltului Geo Bogza „Reîntors la o viață plină de pasiune Oltul se măsoară cu munții. Acum, el iarăși cheltuie, cu nesocotință, treptele dăruiteo dată pentru todeaunade Hășmașul Mare. Una după alta, le azvârle în urmă, lepădă în trecut, în amintire, fără să țină sema
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
naștere. Starea prenatală este identică cu cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
știind că vor recâștiga înmiit sumele cheltuite. Știu câțiva țigani, cu pretenții intelectuale, din Vasluiul acesta care stăteau câte două săptămâni în Piața Universității, veneau apoi câteva zile la Vaslui, și după ce cheltuiau tot ce li se dăduse acolo, se reîntorceau pentru o nouă repriză. De la ei am aflat că aveau totul asigurat, și li se dădeau în plus 500 de lei pe zi (bani buni la ora ceea). Plătim noi și vom plăti multă vreme, cu vârf și îndesat, prețul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de a interpreta o scenă puternică, așa îmi strâmb gândul după o formă unică de pedeapsă. Neștiind întru cât va avea efectul dorit răutatea mea, imaginația mi se zbate în van. Cu vaga intenție de a o face să se reîntoarcă, îmi schimonosesc figura ca să-i arăt cât sunt de nenorocit. Sau arătîndu-mă indiferent va durea-o mai mult? Dar sentimentul acesta este prea fin ca să-l simtă cu tăria cu care vreau. Și apoi, chinul meu are nevoie de o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că de multă vreme n-am avut prilejul unei suferințe așa de lungi, dar mă simt foarte epuizat. În unele clipe sunt hotărât să plec imediat să văd ce s-a întîmplat acolo. Știu că n-o să mai mă pot reîntoarce, că o să renunț la planuri la care mă gândeam de atâta vreme, că hotărârea asta e inutilă sau prea târzie, că acolo, în fața faptelor împlinite, durerea ar fi încă și mai mare și, mai ales, aș fi nevoit s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]