3,475 matches
-
acustice), ci poartă către altă dimensiune: Piața Navona, noaptea, pe bănci / Stăteam întins tăcerea căutăm / iar ochii mei cu drepte și inele de spirale / uneau luminătorii aceiași ce copil fiind vedeam / întins pe pietrele râului Platani / Silabisind în întuneric rugi (Reîntoarcerile).328 Există numeroase puncte de contact între experiență descrisă de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță apropierea unei viitoare rătăciri. Dinamică respectă fidelitatea quasimodiană față de ciclicitatea ritmurilor ancestrale, ce face posibile reîntoarcerile, retrăirile, repetiția. Remarcam în această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce a ajuns la un adevăr stabil, nu mai cunoaște cale de întoarcere. Eul poetic quasimodian caută totuși cu ardoare
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
poet a fost influențată de stilul și lexicul fragmentelor tălmăcite. Apropiindu-se de aceste opere el rămânea fidel nu numai unei afinități personale, ci și unui curent de opinie ce în deceniile dinaintea celui de al doilea Război Mondial propunea reîntoarcerea la valorile trecutului. Tendința era echilibrată în mod firesc, uneori copleșită, de valul inovator ce se impusese încă din vremea avangardelor de la începutul secolului. În repetatele invitații adresate poeților de a se întoarce la valorile trecutului, la versurile lui Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
răspuns unei duble solicitări: cea dintâi, de factură emoțională, pare strict legată de rădăcinile sale de greco-sicilian; cea de-a doua ține de mediul literar al epocii. La începutul anilor douăzeci ai secolului trecut revista română 'La Ronda' militase pentru reîntoarcerea literaturii la modelele clasice și, în acest context, repropusese opera lui Giacomo Leopardi, cu deosebire pe cea în proza, bogată în ecouri antice. Redescoperirea și studierea acestor scrieri conținea, în fapt, invitația de a regăsi puritatea cuvântului, ce prin vocea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
profil literar original în cadrul tradiției. Stabilindu-se în capitala în anii douăzeci, Quasimodo a avut ocazia să observe modul în care Vincenzo Cardarelli, imitata prea servil opera lui Leopardi și să asiste la insistența cu care publicația 'La Ronda' propunea reîntoarcerea la cuvântul maestrului și la ordinea clasică. Viitorul debutant în volum a înțeles să răspundă acestui imperativ al literaturii, recitindu-i pe autorii din vechime și studiind limbile și literaturile antice. Trecută inițial prin filtrul pascolian, operă lui Giacomo Leopardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
eului poetic o parte din propria armonie. Reintegrarea în aceasta devine, la Quasimodo, posibilă cu condiția că artistul să elimine, printr-o corectă poziționare în mediul înconjurător, distanța ce îl separă de acesta. Replierea în sânul naturii ia astfel formă reîntoarcerii la glie (deschid brazda / ce e a mea și-n ea mă-ntind) sau a fitomorfozei. Printre constantele condiției umane similare la poeții noștri am regăsit durerea, incapacitatea de a dialogă cu natura și singurătatea structurală a individului. Sicilianul a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scurgerii implacabile a timpului, pe care il menționam și în rândurile de mai sus, și căruia i se asociază în opera lui Quasimodo o serie de imagini conexe, cu rădăcini adânci în Canturi: valorizarea trecutului în defavoarea prezentului și, ca atare, reîntoarcerea în timpul și spațiul copilăriei; perceperea vârstei maturității că vreme a suferinței accentuate pe alocuri de diminuarea facultăților creatoare; rememorarea chipurilor din trecut pe firul sonor al amintirii. Vremea copilăriei, a tinereții, creionata frecvent de poetul romantic cu ajutorul unor imagini acustice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
însoțește binomul trecut / prezent, adâncind contrastele: daca trecutului îi sunt caracteristice armonia, multitudinea de voci, undă de sunete ca semn al veseliei, prezentul nu este altceva decât rătăcire în întuneric, așteptare a morții, tristețe. Imaginile sonore, utilizate că vehicule ale reîntoarcerii, revin constant în poezia quasimodiană, la fel ca în Canturi, și constituie un indiciu al dorinței romantice a poetului ermetic de a evadă din prezent în amintire. Sfera motivelor situaționale preluate de Quasimodo din Canturi cuprinde imaginea somnului și, conex
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în câteva mari tratate, la care începuse să se gândească încă din 1825 și despre care va continua să vorbească într-o serie de schițe literare din februarie 1829. Devierea atenției scriitorului către teme filozofice nu este definitivă, dată fiind reîntoarcerea să din anul 1828 la compozițiile în versuri. 313 Meco ritorna a vivere / La piaggia, îl bosco, îl monte; / Parla al mio core îl fonte / Meco favella îl măr (Îl Risorgimento). 314 Invan brillare îl vespro / Vidi per muto calle
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
spune că lucrarea bunului prieten Tiberiu Brăilean are valoare pentru că este utilă. Ar fi în dezacord cu filosofia pe care o împărtășim, străină de excesul utilitarist. Sisteme economice este o carte necesară și de trebuință intelectuală pentru că ne propune o reîntoarcere la valori necuantificabile și fără preț chiar și în producția, distribuția și consumul bunurilor și serviciilor. Tocmai pentru a păstra libertatea, trebuie să prețuim adevărul pare să fie mesajul ultim al acestei frumoase cărți despre care însemnările proprii spun prea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
IAȘI ROMÂNIA VIRGINIA BLAGA Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu Editura Junimea Iași 2015 Fiicelor mele, Flavia-Maria și Iris-Nectaria Lista abrevierilor ConvLit = Convorbiri literare (revistă editată de Uniunea Scriitorilor din România) ITEM = Institut des Textes & Manuscrits Modernes MER = Mitul Eternei Reîntoarceri (Mircea Eliade) RLit = România Literară (apare săptămânal sub egida Uniunii Scriitorilor din România). SCIAM = Scientific American SCL = Studii și cercetări lingvistice, Institutul de Lingvistică al Academiei Române "Iorgu Iordan-Al. Rosetti" VRom = Viața Românească (revistă literară și științifică editată de Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
anterioare: Jocul intertextual. Aplicație pe "Levantul"1 de Mircea Cărtărescu (2000) și Intertextul în poezia lui Adrian Maniu (2001). Ipoteza pe care următoarele pagini și-au propus să o avanseze se referă la posibilitatea citirii intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) eliadian, fără să absolutizăm conceptul din teoria textului. Nu am avut decupaje prestabilite (Charles Mauron), ci ne-am lăsat în voia operei eminesciene, urmărind cum firul intertextual ce leagă endogeneza de exogeneză ne conducea spre miezul creației, niciodată atins
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dinamice și procesuale a criticii genetice la estetismul comparatist al filologiei 2. În cazul nostru, psihologia funcționării, anumite resorturi ale mecanismului, o serie de semne din adâncimea (inter)textului au ispitit analiza. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită și creativă, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. Am insistat înaintea derulării celor patru principii de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime ale textului 43. (În Mitul Eternei Reîntoarceri MER -, reeditarea are loc la nivelul structurii de suprafață, cu propagarea undelor către structura de adâncime. Ritualul vizează prima structură, iar anularea timpului profan și proiecția în cel sacru țin de structura profundă.) Cercetătoarea stabilește la rândul ei o taxinomie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literatură și, cu fiecare nouă preluare, se înnoiește și povestea consumată in illo tempore. Analiza noastră, interesată de înțelegerea intertextualității în lumina mitului, încearcă să depășească aspectul diegetic al celui din urmă. Vorbind despre mit, avem în vedere Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. Repetiția produce un declic și întreg mecanismul se pune apoi în mișcare: diferirea implicită, tensiunea care se degajă în urma suprapunerii (niciodată complete), evadarea din timpul profan în cel sacru. 2.1. De la Intertext la Mit Intertextualitatea fost memorabil surprinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
rețeaua arhetipală, prin combinațiile arhetipale, generează miturile. Prin analogie, vom putea numi imaginea interioară un "mit personal" al artistului, mit care, asemenea miturilor propriu-zise, a supraviețuit fragmentat și escamotat de-a lungul vieții acestuia". c). Eul. 2.3. Mitul Eternei Reîntoarceri Prezentul studiu nu este interesat de miturile literare (sau de miteme) pe care le-am putea identifica în pagini eminesciene. Nici măcar miturile nu fac obiectul analizei noastre, deși vom întâlni cuplul edenic și propuneri literare de soluționare a problemei timp
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care le-am putea identifica în pagini eminesciene. Nici măcar miturile nu fac obiectul analizei noastre, deși vom întâlni cuplul edenic și propuneri literare de soluționare a problemei timp pământesc vs. timp paradisiac (Cezara). Ne-am oprit la Mitul Eternei Reîntoarceri, cu cele 4 Principii de funcționare (M. Eliade) pe care să le verificăm pentru Intertextualitate în aceste pagini, iar mai târziu, în capitol aplicativ, pentru intratextualitate (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică generată prin corespondență). În finalul acestui subcapitol
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
accesate involuntar datorită similitudinii. Teoria freudiană susține că o persoană care trăiește senzația "déjà-vu" își amintește spontan o fantezie inconștientă explicație acceptabilă și utilă ca ipoteză de lucru, fie că ne aplecăm asupra intertextului sau ne gândim la Mitul Eternei Reîntoarceri. Merită reținut caracterul inconștient, verificat în reiterarea de tip mitic și intertextual deopotrivă. Cât privește componenta voluntară a acestui "déjà-vu", ea angajează, conform psihologiei cognitive, cortexul prefrontal și hipocampusul. Dificultatea în a disocia conștientul de inconștient derivă din faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prezentul etern este imobilitatea" (Eliade: 1994, 100). Aerul tare al peisajului descris de blocul temporal se explică prin aceea că în timpul sacru, spațializat, se realizează construirea Centrului, are loc unirea Cer-Pământ-Infern. Simbolismul Centrului este un capitol important din Mitul Eternei Reîntoarceri. Intertextul joacă un rol aparte în literatură pentru că el semnifică stâlpul eliadian: "asimilat cu Arborele Lumii, stâlpul devine la rândul lui axa care leagă cele trei regiuni cosmice" (Eliade:1995, 55). În eroziunea istoriei, locurile altădată magice își epuizează forța
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
volup tatea rece a eternității" (ibidem, 11). În dialectica repetare/diferire ce definește mecanismul inter textual, Ion Negoițescu pare mai atent la diferire. În ceea ce privește dihotomia timpului în creația eminesciană, ea dezvoltă sentimentul a/cronologic, așa cum îl regăsim în Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian: sacru/profan. Ion Negoițescu surprinde diferențele de aspect și de intensitate dintre cele două forme temporale 5, pe care le putem asimila blocului temporal (vezi supra) vs convenționalei succesiuni trecut-prezent-viitor: [...] în focul selenar, în recea combustrie a realului, se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
despre Eminescu și vârstele mitologice ale spiritualității umane, trebuie supus atenției criticului și teatrul ("Obscur, necunoscut, o literă/Ce necitită-a fost rămas de toți"). Registrul dramatic ar deschide subiectul relației intertextuale dintre Eminescu și Fr.Nietzsche, în spațiul Eternei Reîntoarceri. Ș-astfel venim din sânu-eternității, Un secol după altul tot aceiași, Plini de aceeași lung-durere-avară. Un ce unic ce poate nici n-a fost! [...] Ah! El și-a dat foc sie însuși, crudul, Și arderea-i eternă suntem noi. Pare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
legătura dintre hipotext și hipertext (G. Genette) legătură/legare, în funcție de tipul de relație textuală (coprezență sau derivare). Demersul nostru se introduce cu discuția despre sacru (mit) și intertext, pentru a înainta apoi propunerea de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs despre sacru, atât prin interpretarea intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs despre sacru, atât prin interpretarea intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri, cât și prin derularea diegetică, aventura protagonistului dintr-o dimensiune în alta. Dionis-Dan depășește, din dorința de cunoaștere, registrul natural al lumii, accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse, dar el este și sfârșitul acestora, prin mândrie. Eterna poveste a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că un centru solid pare a se răspândi în cercuri, fiecare separat de următorul prin apă: ostrov, insulă, continent. (Petru Culianu: 2012, 109). 4.2. Intratextualitate transprozastică (intragenerică) 4.2.1. Intratextualitatea "pe orizontală": corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" Prezentul subcapitol propune abordarea intratextului și intratextualității din perspectiva Mitului Eternei Reîntoarceri eliadian. Vom utiliza ca punct de plecare tot nuvela Sărmanul Dionis, ca și în capitolul anterior, unde analiza a vizat intra textualitatea pe care am numit-o prozastică
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de următorul prin apă: ostrov, insulă, continent. (Petru Culianu: 2012, 109). 4.2. Intratextualitate transprozastică (intragenerică) 4.2.1. Intratextualitatea "pe orizontală": corespondența intratextuală. Intratextul și "Mitul Eternei Reîntoarceri" Prezentul subcapitol propune abordarea intratextului și intratextualității din perspectiva Mitului Eternei Reîntoarceri eliadian. Vom utiliza ca punct de plecare tot nuvela Sărmanul Dionis, ca și în capitolul anterior, unde analiza a vizat intra textualitatea pe care am numit-o prozastică sinonimă cu autotextualitatea determinată de jocul repetare/diferire din paginile aceluiași text
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]