1,916 matches
-
în Bucureștiul de la 1871. Timp de ani de zile a stăpânit marginile orașului, a îngrămădit asupra lui urile nenumărate până ce a fost ucis ca un câine la alegerile pentru Cameră în 1875. Datorită acestor fapte, conservatorii erau priviți ca niște reacționari primejdioși. petiția de la iași În ziua de 2 mai 1871 un grup de oameni politici conservatori, în cap cu prințul Grigore Sturdza și cu toți fruntașii „Junimii“ literare: Petre Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, N. Pogor 32, D. Cornea etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ale „defunctului Bacalbașa“ va exclama iritat: „Și iată cum se scrie istoria“ - C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, ed. a II-a, vol. I, București, 1937, p. 155). prusian Radowitz - orgiile bandelor electorale, petiția reacționară de la Iași și propaganda virulentă a liberalilor contribuiau ca, încă din anul con stituirii sale, ministerul conservator să fie atacat de o mare nepopularitate. Aceasta era situația și atmosfera politică când am venit în București. Dar, ciudățenie a lucrurilor și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Tell, Manolache Costache Epureanu). 8. Bacalbașa, amintindu-și cu aproximație de evenimentele anului 1875, se referă, de fapt, la redeschiderea, în acel an, a „chestiunii orientale“, după o perioadă de relativă liniște în această parte a Europei, determinată de înțelegerea reacționară dintre Rusia țaristă și Austro Ungaria din iunie 1873, la care va adera și Germania, câteva luni mai târziu („Alianța celor trei împărați“). La 27 iunie/9 iulie 1875 însă, cu îngăduința tacită (și interesată) a Austro Ungariei, „criza orientală
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de P.P. Carp, Manolachi Costachi, B. Boerescu și Dimitrie Sturdza; o susțin prințul Dimitrie Ghica, care e raportorul, I. Brătianu și Kogălniceanu.39 342 bucureștii de altădată 37. În realitate politica de expansiune a Rusiei țariste, precum și a celorlalte imperii reacționare vecine (habsburgic, otoman) a împiedicat dezvoltarea normală a țărilor ro mânești. Războaiele purtate de aceste state pe teritoriul țării noastre, jafurile și distrugerile oștilor cotropitoare au provocat poporului român pierderi incalculabile. Rusia nu urmărea, de fapt, o politică de eliberare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cu astfel de precauții, va aplatiza curînd totul. În discuție, am invocat „specificul revistei”, pe care încă nu-l înțelege! Mi-a replicat că n-am suficientă „orientare”. Nu m-aș mira să mă picteze „undeva sus” în chip de reacționar. De altfel, a și convocat imediat o ședință de colegiu, pentru a avea „documentul” referitor la divergența noastră. Bineînțeles, am repetat întocmai frazele pe care i le spusesem cu două ore în urmă. Cu excepția Măndicăi, ceilalți au început să se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tovarășei” etc. Pentru a-l speria pe S., a spus că „în săși tovarășa Găinușă s-a mirat (cînd, căci plecase de cîteva zile la București?) de lipsa de orientare a redacției”, ba chiar ar fi întrebat „Dar ce, sîntem reacționari?”. Culmea, povestioara „tovului” (mare meșter într-alde astea) a prins. Ca întotdeauna sfîșiat între loialitate și oportunism, S. mi-a relatat-o în felul său ambiguu, din care se vedea, pe de o parte, că încearcă să fie solidar cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care le găsesc interesante ca „discurs al victimei” și „discurs progresist”. După opinia celor ce le-au scris, războiul dintre Irak și Iran a fost declanșat pentru a înăbuși „mesajul” revoluției islamice conduse de imamul Khomeini. Supraputerile și „regimurile reacționare din Orientul Apropiat”, al căror „reprezentant plenipotențiar” e Saddam Hussein, sînt îngrijorate de calea aleasă de Iran: „Nici cu Estul, nici cu Vestul, ci Republica Islamică”. „Valetul” americanilor (vai, cum l-au „recompensat”! - n. 2012), Saddam și-a pregătit lovitura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De găsit editor azi este foarte, foarte greu. Editurile sunt mereu În transformare, conducătorii lor În mare parte tineri Încrezuți și fără experiență (După unul de la Editura „Univers”, dramaturgul Grillparzer e „un depășit”, iar Aug. v. Platen, după altul, e „reacționar”, el, care a atacat În termeni violenți regalitatea și tirania. Ce săi faci? I-am transmis lui Schweitzer-Cumpăna urările matale. Noi urăm sănătate intelectualului pasionat de cultură și o strângere de mână prietenească și recunoscătoare de la V. Tempeanu 56 Buftea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sunteți interesați, vi le decupez și trimit, deși cred că le puteți găsi și dvs. în presa din preajma zilei de 26 ian. a.c). Cine s-a plâns că programele de televiziune se încheie la orele 22? Numai răuvoitorii și reacționarii. Uite, sâmbăta trecută, postul de televiziune a emis până la orele 2 din noapte! Cum? Așa bine! Cu romanțe și muzică populară, cu celebrități ale genului. Cine a avut insomnii a văzut. Eu, de pildă. Și alții ca mine. Două variante
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Bérenger, libertatea. «Morala! Sunt sătul de morală! Trebuie să depășim standardele morale! Natura Își are legile ei. Morala este Împotriva naturii.» Dintr-un cetățean supus și responsabil, care Îl ostraciza pe Bérenger pentru firea sa rebel-dezorientată, Jean devenise un delirant reacționar. El Începe să «Înverzească», treptat, denunțând structura socială pe care, ca om, o apărase cu atâta vehemență. Eliberat de Înfățișarea sa umană, Jean este despovărat de legile și regulile pe care fusese silit să le urmeze. Bérenger este terorizat. În fața
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
revoluționar. Da, există destule motive pentru a provoca gălăgie Într-o societate. Dar Rinos-Rinocerii (contravenienții) nu sunt nici progresiști, nici revoluționari. Structura caracterului fascist este, desigur, parțial rebelă; chestiunea este că impulsurile rebele (justificate, presupun) sunt manipulate de formații sociale reacționare. Schimbarea de dragul schimbării nu merită elogii”. Un +B era motivat astfel: „Frica nu este singurul motiv pentru care Bérenger nu devine Rino. Dar este o bună motivare”. În sfârșit, un A conținea o sumară notă adresată, parcă, profesorului est-european: „Orice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adesea pedant pe o bază artificială, clătinându-se la prima briză de adevăr. A-l discuta pe Saul Bellow În contextul literar american al prezentului și a omite că scriitorul este de multă vreme categorisit de presa de stânga drept „reacționar”, „de dreapta” (chiar „rasist”) s-ar justifica doar Într-o perspectivă strict estetică asupra romanului. Amplul comentariu Încerca, Însă, să situeze atât cartea, cât și autorul În rama social-politică a dezbaterii intelectuale de azi din Statele Unite, cu focalizare pe teme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
desigur, În cotidianul accelerat al momentului. Dimpotrivă, se acutizează, s-ar zice, În ciuda aparenței de banalitate, pe care doar scandalul pare s-o anime. Chiar și propria lui situație, ca scriitor... cine să fi bănuit că ar putea fi categorisit reacționar? Cărțile se vând, totuși, Îmi spunea, chiar și În durele competiții comerciale de astăzi. 60-70.000 de exemplare la fiecare nouă apariție. Continuă să primească multe scrisori de la cititori, unele excesiv antisemite. În ciuda Înstrăinării de realitatea imediată, Bellow păstra un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de minune: viața are grijă mereu să aranjeze Întâlniri Între persoane cu aceeași viziune a lumii. În cazul lor, un același virus pesimist pe care, s-o spunem deschis și dincolo de orice judecată asupra valorii cărților lor, Îl consider fundamental reacționar, deși cei doi se prezintă adesea În public drept apărători ai democrației. Chiar și privind atitudinea față de Știință și Progres există la amândoi o neîncredere, care revelează o mentalitate arhaică și deci profund conservatoare. După părerea mea, acest Tabucchi și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
avem aceeași „viziune” a lumii, dar nu posomoreala, nici virusul pesimist au apropiat cele două „fosile” aparținând trecutului secol XX, ci, mai curând, scepticismul față de toate soluțiile pe care le Încearcă bieții noștri semeni pentru a rezolva irezolvabilul, cele arogant reacționare, dar și, nu o dată, cele stupid „progresiste”. Da, eram recunoscători hazardului care ne Îngăduise Întâlnirea. Democrați, da, cred că eram amândoi, gata să acceptăm dialogul dintre reacționari și progresiști și orice alt dialog, chiar și cel Între scriitor și personajele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care le Încearcă bieții noștri semeni pentru a rezolva irezolvabilul, cele arogant reacționare, dar și, nu o dată, cele stupid „progresiste”. Da, eram recunoscători hazardului care ne Îngăduise Întâlnirea. Democrați, da, cred că eram amândoi, gata să acceptăm dialogul dintre reacționari și progresiști și orice alt dialog, chiar și cel Între scriitor și personajele sale. Fusesem atras de firea artistă, boemă, altruistă, ludică a musafirului, de extraordinara sa magnetică asociativă, de iradierea intelectuală. Consimțisem, spontan, la crizele sale de nerăbdare și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am fost cazat pentru o lună la Bergenbrück între Berlin și Frankfurt am Oder. În țară am venit pe 25 noiembrie 1945, cu un avion german în scopul de a organiza o acțiune de rezistență în spatele trupelor. Cu fostele partide reacționare n-am avut decât legături personale și anume cu I. Mihalache și Penescu, cu care m-am și întâlnit, de la liberali m-am întâlnit cu Vintilă Brătianu, dar aceasta n-a fost o întâlnire voită de mine, ci întâmplătoare, înlesnită
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inovației s-a transformat în profesionalism plin de abnegație („Uzina mai presus de orice!”). Și cum acțiunea e plasată la Reșița, se exploatează conform politicii din epocă ideea că în Munții Semenicului există o „bandă” de „dușmani ai poporului”, sabotori, reacționari care vor să oprească mersul înainte al societății și economiei, depășirea producției de oțel etc., ceea ce amintește de niște întâmplări de pe aceleași locuri, cu aceiași „bandiți”, din Lazăr de la Rusca (1949) a lui Dan Deșliu. În contextul anilor ’60, dramaturgul
DAVIDOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286705_a_288034]
-
Ultimele zile din viața Literaturii. Enorm și insignifiant În literatura franceză contemporană Argument Mam gîndit mult. Public o carte despre literatura franceză, deci nu interesez pe nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare În Pléiade, pe de o parte. Pe de alta : În Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne circumspect cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acolo unde poți spera să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului, constatată de Jourde : Le Cadavre bouge encore. Précis de réanimation littéraire. Aici, Philippe Muray și Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerbi reacționari scriitori francezi (un eseist și un scriitor de SF) desființează arta - și literatura Împreună cu ea - contemporană ca fiind un subprodus al lui « homo festivus » pentru care « principiul realității s-a șters și principiul plăcerii a rămas singur pe pistă. Homo
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci anti-modernitate, o ultimă soluție de continuitate cu modernitatea, specific literară de astă-dată, apropiată de estetica postmodernă În accepțiunea lui Lyotard (care vede În postmodernism un „modernism născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România, „de ce nu moare socialismul”, uităm de existența maidanului ideologic În care stînga și dreapta au tot atît sens cît codul rutier pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revizitării presupozițiilor și concluziilor formulate, În anii ‘60-‘70, În aceeași chestiune. Antoine Compagnon, ultimul mare discipol și prieten intim al lui Barthes, opune ideii de modernitate vehiculată În anii 1960 cea a unei modernități „antimoderne” ilustrată În special de reacționarii secolului al XIX-lea (de la De Masitre la Baudelaire) dar și de unele voci mai mult sau mai puțin surprinzătoare ale secolului trecut, ultima fiind cea a lui Barthes Însuși, din ultimele sale cursuri publicate recent. Intenția lucrării este, conform
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de silogism este cel șchiop care spune că a fi de stînga Înseamnă a fi implicit ceaușist? SÎnt gata să bag mîna-n foc că, după 21 august 1968, ceaușiștii erau, de fapt, niște naționaliști puriști, niște protocroniști antisemiți, niște romantici reacționari - și nu „revoluționari”, cum avea să se spună În anii 1980, În raport cu tot ceea ce, tocmai Începînd cu acei ani, se afirma ca nou (muzică, ceva mai tîrziu literatură, arhitectură, chiar și rețeaua mediatică, atît de transporturi terestre cît și virtuale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am fi putut aștepta: „les réactionnaires de charme”. Prima parte inventariază și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și dezvoltă, didactic, cele șase trăsături ale tradiției antimoderne: contra-revoluția, anti-luminismul, pesimismul, tema păcatului original, estetica sublimului și stilistica vituperării sau a imprecației. Contra-revoluționarii țin de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]