7,813 matches
-
contemplativă. Asta ar fi o odihnă, o trăire în afara creației. Întrucît creația nu e contemplativă, ci tensionată, încleștată în sforțarea sa de-a se sustrage vieții curente prin expresie. A contempla e a te lăsa absorbit de un aspect al realului. A te cufunda în efluviile sale hipnotice. E o postură pasivă. A scrie înseamnă a aspira tu realul pentru a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
în sforțarea sa de-a se sustrage vieții curente prin expresie. A contempla e a te lăsa absorbit de un aspect al realului. A te cufunda în efluviile sale hipnotice. E o postură pasivă. A scrie înseamnă a aspira tu realul pentru a crea un vid în care să se instituie ficțiunea verbală. Disciplină în sine, producția literară presupune o disciplină a scriptorului. Acesta nu mai poate fi omul-standard, trecînd treptat la un mod de-a trăi distinct, la un soi
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
Casa Regală nu a avut nicio poziție față de aceste acuzații. Prințul Felipe s-a logodit cu Letizia Ortiz Rocasolano la 1 noiembrie 2003, iar ceremonia religioasă a căsătoriei a avut loc la 22 mai 2004 la Catedrala Santa María la Real de la Almudena din Madrid. Cuplul princiar are două fiice: Infanta Leonor, născută în 2005, și Infanta Sofia, născută în 2007.
Scandal în lumea regalității: o prințesă, acuzată că a făcut avort by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56465_a_57790]
-
modernă. Contiguitatea unor asemenea imense precedente, pe care ne-a plăcut să le așternem aici, coeficientul geniului, sporind proporțional amplitudinea chestiunii, nu pot speria scrupulul descriptiv și inspirația ce i se ratașează, bizuită pe o abordare concretă, aproape taxonomică, a realului, în diversitatea lui de spețe. Paradigmele marilor izbînzi nu zădărnicesc, ci, dimpotrivă, concentrează, la răsuflarea lor de foc, problemele. Zbaterile de aripi care ne pot încrucișa astăzi privirile rostesc, dincolo de ciripitul benign, un recurs la expresie; pasărea semneaza, în propunerile
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
garant al ficțiunii siguranței casnice, care fundamentează acest nivel de realitate, este o contradicție: Dacă-i patriot, de ce umblă să-mi strice casa? De ce mă atacă la onoarea de familist? Confuzia este risipită, de cine altcineva decât de Veta, vestala realului real, a gradului de ficțiune zero, singura care vede și înțelege lucrurile, în totalitatea lor, așa cum sunt; dar explicația nu se face direct, de la Veta, polul realismului, la jupân Dumitrache, polul ficțiunii și al iluziei, cum ar fi fost de
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
ca nebunii, să-mi rup gâtul! [Chiriac] Reacția lui Dumitrache, la primirea acestor comunicări întru totul pozitive, este cât se poate de consecventă cu firea, respectiv rolul său în angrenajul destul de complicat al comediei; nici un cuvânt, nici un pas pe tărâmul realului real; dimpotrivă, domnul și stăpânul ficțiunii, patronul iluziei instituie, în proiectul și așa destul de compozit al piesei, un alt plan de realitate fictivă, cel al ficțiunii romanțioase: Ei! nu te rușina! Ale tinereții valuri! [...] Fată romanțioasă! D-aia dumneaei: „’Ai
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală, iar drumul devine metaforă revelatorie esențială, loc de întâlnire al imaginarului și al realului, al iluziei și al referențialității. De altfel, pentru scriitor, „aventura (...) înseamnă și abandon, reverie lucidă, bucurie, poate și devoțiune abstractă”, după cum poate să conoteze și o propensiune mereu reiterată, iluzorie și fantasmatică, spre regăsirea identității proprii. Reveria, ca formă de
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
în ordinea reprezentării și mai colocvial în cea a exprimării. Oniricul alegoric și fantastic (cu vîsle proptite-n val, marea moartă, voia apei și corabia străină) este substituit prin evidența, la scara de 1/1, a ceea ce se întîmplă în realul diurn. Iată: preotul cîntă slujba „obișnuită”, dascălii îngînă „partea lor”, bulgării cad în groapă, tatăl plînge, lacrimile mamei sînt secate, vîntul bate. Crucea de lemn se leagănă puțin, dar nu mai e nici o semnificație de adîncit aici. Pe ea scrie
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
simțit din toate timpurile nevoia de ficțiune în scopul evadării din realitatea ternă, cenușie sau banală a vieților noastre. Pe de altă parte, Llosa exprimă o viziune comună tuturor celor ce înțeleg literatura și adevărurile literare ca o reprezentare a realului sau o alternativă ficțională a realității, chiar dacă nu și ontologic posibilă. Am avut privilegiul, printre atâția alții, de a-l asculta pe scriitorul peruan prezent la Facultatea de Litere din Cluj, motivând cu tact și fermitate acest punct de vedere
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
pură”, atunci de ce fac parte din lista de exponate pânze cubiste târzii de Léger - „Discurile” (1918) - în care recunoști ușor mecanisme industriale sau fotografii de Alfred Stieglitz și Paul Strand care, prin natura acestei arte, nu pot porni decât de la real? Mai mult, artiști pe care Dickerman îi consideră esențiali pentru evoluția artei abstracte au renunțat, unii chiar în perioada care face subiectul expoziției, la o abordare „dogmatică” a conceptului de abstract. Dacă Mondrian a pictat în perioada anilor ’20 doar
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
sens și emisiile de emoție pe care proza nu le poate produce; iar în ordine stilistică, decisivă e structura retorică în care stau încorporate decorul și celelalte componente referențiale: valorile eufonice și de concretețe lexicală, eliptismele, tropismele care se aplică realului și îl dislocă, îl distorsionează, îl supun unui soi de reconstrucție după legi noi - toate acestea participă la constituirea unui gen literar cu manifeste veleități «parareale». Prin urmare, exagerând puțin (dar puțin!) putem pretinde că prin chiar natura ei poezia
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
fundal, este saga familiei Obertin (la origine, Aubertin), ce începe undeva departe, în adâncul istoriei, în 1635, când lorenul Caspar fuge din tabăra suedeză, în timpul Războiului de treizeci de ani, pentru a se întoarce acasă. Încă de aici, granița dintre real și legendă e difuză: „Nu sunt sigur că acel Caspar chiar a existat, povestea s-a petrecut cu prea mult timp în urmă. Dar sigur e că ea a ajuns până în Banat, împreună cu lorenii care au întemeiat satul Triebswetter. Au
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
Fiindcă nu iubirea o inventează, capcana și piatra de încercare a oricărei forme de literatură (și nu numai), ci iubita. Un contur, o concretețe, o carne. Suprarealismul furios, căutând ceva ce nu s-a mai văzut, devine mai real decât realul. Și, dacă stăm să ne gândim, nu e nimic rău în asta.
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
multiplică/ relativizează imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre imaginar și invers (amintind cumva și de Rusoaica lui Gib Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului, în geografia amoroasă a naratorului se mai află Ondina, iubirea calmă, egală, sigură, Adriana, o femeie cu sensibilități materne, plus alte posibile
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
le scuzăm culpa! Dar atâta vreme cât doar îi vom reține cu mandat de arestare, fără a calitativiza actul de intervenție cu ajutorul psihologului criminolog (o noutate inca pentru mulți!), nu vom face decât să constatam, în continuare și ca până acum, „precaritatea realului" (C. Noica)", a adăugat, pe Facebook, psihologul Alin Leș. Expertul crimonolog a mai spus că fetițele vor avea nevoie de un psiholog care să le ajute să depășească această traumă care ar putea avea repercusiuni grave în timp.
Expert, adevărul despre profesorul acuzat de pornografie infantilă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35647_a_36972]
-
operă de artă veritabilă și legitimă”. Dincolo de ambivalența felului său de a vedea lucrurile (recunoscută în scrisoarea către Agnes Meyer) ar trebui precizat că pentru Wagner arta e sinteza mai multor arte, fiindcă niciuna nu atinge decât o sferă a realului, în timp ce Thomas Mann vede oricând posibilă traducerea ideii în orice artă. „Luată în sine, muzica lui Wagner nu este de fapt muzică... ea este psihologie, simbol, mit, emfază”, spune Thomas Mann chiar în prima parte a eseului său (redactat în urma
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
Petrini care-l fac de fiecare dată să trăiască experiențe teribile, din care nu lipsesc coborârile în infern. Povești extraordinare Farmecul romanului îl dă salba de povești presărate cu tâlc, din loc în loc: mici oglinzi ce reflectă în plan fabulos realul. Haralamb Vona îi dezvăluie lui Felix Kanmacher secretul lumii românești: așa cum alții se scaldă în bani, noi ne scăldăm în timp. Contrapunctul îl creează povestea pendulei ce se dereglează când istoria își precipită cursul și pocnește în ziua când izbucnește
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
a amintit de altă iubire din Creanga de aur de Mihail Sadoveanu: Kesarion Breb își trimite umbra la asfințit să ajungă aproape de împărătița Maria. Romanul lui Jan Koneffke reînvie România interbelică, unde caruselul istoriei amestecă ame- țitor comedia și tragedia, realul și fantezia. Nu rezist ispitei de a cita calamburul unei distinse scriitoare și traducătoare, care a îmbrăcat splendid în straie românești pe autorii nobelizați din spațiul de limbă germană: Jan Koneffke a născocit un descântec fabulos despre țara pierdută, ce
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
ciudate/ Oamenii/ ajung cuțite pînă trec drumurile/ chinuitoare mere-ispite/ Întreb fiecare de gîndurile lăsate acasă/ care sînt întotdeauna mai limpezi” (Puteri). La un moment dat, Sebastian Reichmann își modifică oarecum maniera, în planul aceluiași discurs. Devine mai atent față de datele realului precum într-o confruntare deschisă a ființei ficționale cu cea aievea, pășind în „irealitatea imediată”. Ultima e scrutată din unghiul unui soi de jurnal: „uite că mă întorc într-un oraș pe care/ nu-l mai recunosc/ pe care-l
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
rînd, o „natură”. Înrudită, oarecum, cu poezia livresc meditativă a echinoxiștilor Adrian Popescu sau Ion Mircea și, mai pe departe, cu ceremonialurile lui Cezar Baltag, copios alimentată de tradiția liricii religioase europene, dar tot mai deschisă, cu trecerea timpului, spre real și experiența biografică directă, poezia sa reflexivă și ceremonială tinde să cristalizeze, mai nou, într-un proiect unitar, într-o „Carte singură” care ar putea-o, eventual, relansa. Autorul are grijă să ne avertizeze, de la bun început, că n-a
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
interacțiunii în situație) descriu aspecte ale oricărei interacțiuni sociale. Ele se referă la trei moduri tradiționale de a practica interpretarea, referitoare la persoane, texte și situații”. Situarea adecvată a omului în societate e condiționată de „lectura” și de „interpretarea” scenariilor realului. Desigur că nici orizontul teoretic general, nici ideile de forță ale studiului lui Ioan Pânzaru nu sunt cu totul personale și autorul nu face nici un secret din a se situa, din unghiul unei „pragmatici a culturii”, în siajul reflecțiilor antropologice
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
un ansamblu de informații datate. Cu adevărat impresionante în volum sunt, însă, materialul empiric menit să ilustreze conceptul de interpretare, precum și mobilitatea argumentelor. Din moment ce interpretarea e scoasă din sfera de acțiune a textului și devine mecanism de situare la nivelul realului, Pânzaru e nevoit să exemplifice mereu cu scenarii și fapte semnificative extrase din realitatea imediată. De la cele mai banale replici sau fapte până la codificări specializate ale realului (dialogul dintre doi soți sau dintre doi diplomați, lectura unui plan managerial al
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
din sfera de acțiune a textului și devine mecanism de situare la nivelul realului, Pânzaru e nevoit să exemplifice mereu cu scenarii și fapte semnificative extrase din realitatea imediată. De la cele mai banale replici sau fapte până la codificări specializate ale realului (dialogul dintre doi soți sau dintre doi diplomați, lectura unui plan managerial al unei companii, condițiile de validare în jocul electoral, dispute legate de normele juridice), toate sunt puse, cu vervă și talent fatic, în slujba tezei centrale: „Pentru a
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
între acest concept în înțelesul său comun, aplicabil oarecum lesnicios, și împlinirea sa dificultuoasă de către un creator. „Numai sufletele foarte banale ajung cu ușurință la expresia simplă a personalității lor”, notează Gide. Aici intervine ficțiunea, granița ce ne desparte de real în lumea plăsmuirii artistice. În ce chip artificiul limbajului estetizat ar fi compatibil cu sinceritatea auctorială, care e totuși fișa emoțional-abisală a individului, trebuitoare identificării sale în creație? Un factor organic al creației. Poate că adevărul e undeva la mijloc
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
roman: și comic irezistibil, și tragism, și absurd, și fabulație distopică, și radiografie de moravuri... Dar, în primul rînd, pare a fi vrut să ofere o hologramă a mentalului comunist, prins într-o poveste „nemaivăzută”. În realitate, dincolo de suspans-ul real, de frenezia imaginativă și de cîteva idei de efect (strategia șobolanilor, „blocul exterminator” menit reeducării - replică la imaginea blocului din prozele lui Petru Cimpoieșu și Dan Lungu, scena fecundării oii de lemn ca satiră a sexualității ș.a.), Aventurile unui gentleman
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]