3,311 matches
-
rușinată. O, Doamne, Connor, Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot ce s-a Întâmplat... El ridică o mână, cu un aer extrem de demn. — Nu are nici cea mai mică importanță. Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cât se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințând foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și prințul Wiiliam e o făcătură ordinară... — ... și le vom spune tuturor tipilor cu care te vei Întâlni de acum Încolo că tot ce vrei e să-ți pună un inel cu piatră prețioasă pe deget ! Închei și mă uit recunoscătoare spre Lissy. — OK ! spune Jemima, cu lacrimi În ochi. OK ! Îți promit că pun punct definitiv subiectului. Îți promit. Te rog doar să nu pomenești nimănui de depozitul cu reduceri. Te rog. Acum pot să plec ? O imploră din priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ușa prea îngustă, monstrul în living room, unde Figaro l-a luat îndată în stăpânire. Da’ să știți, dragă, că nici asta nu-i o soluție, să nu mai ajung la lăzile de cartofi, o aud în urma mea pe mama, recunoscătoare pentru truda noastră de vreun ceas și mai bine... Pentru mine se dovedise prea grea până și masa elegantă din sufragerie, pe care trebuia s-o „facem mare“ pentru câte-o petrecere, pe vremea când mai dădeam și la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Road 3 Londra SW6 9JH Domnișoarei Rebecca Bloomwood Apt. 2 Burney Rd 4 Londra SE6 8FD 23 iulie 2001 Stimată domnișoară Bloomwood, Mă bucură faptul că scrisoarea mea din 18 iulie v‑a fost de ajutor. V‑aș fi, totuși, recunoscător dacă ați înceta să faceți referire la mine personal în emisiunea dumneavoastră cu apelativele „drăguțul de Smeathie“ și „cel mai bun manager de bancă din lume“. Deși, evident, îmi face plăcere că aveți această impresie despre mine, superiorii mei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
total. Îmi îngrop fața fierbinte în mâini și sper că Michael Ellis se va retrage discret și mă va lăsa singură. În loc de asta, simt o mână pe mâna mea și o batistă strecurându‑mi‑se între degete. Îmi șterg fața recunoscătoare cu bumbacul rece și, în cele din urmă, îmi ridic capul. — Mersi, zic cu un nod în gât. Îmi cer scuze. — N‑ai pentru ce, spune Michael calm. Și eu aș fi făcut la fel. — Da, sigur, îngaim. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
talentului. Cu toate astea, din pură coincidență, ne‑am evaluat recent toți colaboratorii regulați. În urma unei discuții, am hotărât să renunțăm pentru o vreme la rubrica ta. Trebuie să subliniez că aceasta este o măsură temporară. Totuși, ți‑am fi recunoscători dacă ne‑ai returna permisul de intrare în East‑West TV, însoțindu‑l și de procesul verbal de predare atașat pe care te rog să‑l semnezi. Munca pe care ai prestat‑o pentru noi a fost foarte apreciată (firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iată‑l aici, în carne și oase, în River Room din hotelul Savoy, privindu‑mă radios. În timp ce mă așez, face semn unui chelner. — Gin tonic pentru doamna, vă rog. Ridică din sprâncene către mine. Corect? — Da, te rog. Îi zâmbesc recunoscătoare. Deși am vorbit atâta cu el la New York, mă simt puțin intimidată de revedere. — Deci, zice, în timp ce chelnerul îmi aduce băutura. S‑au întâmplat destul de multe de când am vorbit ultima oară. Ridică paharul. Noroc. — Noroc. Iau o înghițitură. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
m‑am hotărât să văd dacă are vreo bază. — E foarte bine, zic, uitându‑mă la fața de masă. — Adevărul e că tu ești cea care i‑ai salvat compania, zice Michael cu blândețe. Ar trebui să‑ți fie foarte recunoscător. Nu crezi că ar trebui să știe? Nu. Îmi trag umerii în față. O să creadă că... o să creadă că... Mă opresc. Nu‑mi vine să cred că Luke e în oraș de trei zile și încă nu m‑a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ți‑l prezint pe Caspar, amicul meu de la Christie’s. — Bună! zic, întocându‑mă spre un tip cu păr blond vâlvoi, cămașă albastră și un enorm inel de aur cu sigiliu. Îți mulțumesc foarte mult pentru ajutor! Îți sunt foarte recunoscătoare. — N‑ai pentru ce, zice Caspar. Acum, m‑am uitat pe catalog și totul mi se pare destul de limpede. Ai și o listă cu articole de rezervă? — Nu, zic imediat. Fără rezerve. Vând totul. — Bine, îmi surâde el. Păi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și încerc să mă gândesc la toate motivele întemeiate pentru care fac așa ceva. Câteva clipe mai târziu, Suze apare lângă mine. — Ești OK? zice și îmi întinde un pahar de vin. Uite. Cred că ți‑ar prinde bine. — Mersi, zic recunoscătoare și iau o înghițitură mare. Sunt bine, serios. Doar... că tocmai am avut o revelație. Mi‑am dat seama ce fac. — Bex... Se oprește și își freacă fața, stângace. Bex, poți oricând să te răzgândești. Poți să nu mai pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
departamentului, intră și îmi zâmbește. — Ce faci? — Bine, zic. Foarte bine. Ceea ce e adevărat. Însă, chiar dacă n‑ar fi - chiar dacă aș avea cea mai oribilă zi din viața mea - nu i‑aș spune niciodată așa ceva Christinei. Îi sunt atât de recunoscătoare pentru că și‑a amintit de mine. Pentru că mi‑a dat o șansă. Nici acum nu‑mi vine să cred ce drăguță a fost cu mine când am sunat‑o cu inima îndoită, pe neașteptate. I‑am amintit că ne‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un pic nedumerită și pierdută într-o clipă a amintirii, mă sfătuiește: Haide, lasă trecutul acolo unde e. Își dă ochelarii jos și se uită țintă la mine. Ai fost atentă când am zis cuvântul „a construi”? Așa că pricep. Sunt recunoscătoare, Kang Sheng Ge. Îi spun „frate mai mare” în dialectul din Shang-dong. Pentru nimic, răspunde el. Ține-mă la curent. Și uită-l pe Yu Qiwei. Din acel moment, Kang Sheng și cu mine devenim prieteni. Prietenia se transformă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Stuart Mill. Mai târziu, i se va cere să citească și ea toate aceste cărți, dar nu va fi în stare să treacă de pagina zece. Lui pare să-i placă nespus de mult să discute cu ea. Fata e recunoscătoare că n-o întreabă dacă a făcut cunoștință cu vreuna dintre cărțile pe care el le iubește atât de mult. Ea nu vrea să intre în discuții despre poezie. Nu se pricepe la asta. Îi este teamă de un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ochii de la mine. Ei fac tot ce pot pentru a mă distruge. Îmbrăcată în costum, eu sunt actrița principală. Sunt descrisă de vizitatorii lui Mao ca plăcută, drăgălașă și prietenoasă. Da, am toate motivele din lume să fiu mulțumită și recunoscătoare, și sunt. Totuși, pe dinăuntru, marea nu este niciodată calmă. Trebuie să mă controlez, să mă asigur că par așa cum trebuie, ascultătoare și îmblânzită. Îl iubesc îndeajuns de mult pe Mao ca să las în urmă o mare parte din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tutun. Ascultă ceea ce au ceilalți de spus și nu dă nici un răspuns. Țigara se plimbă dintre buzele lui la scrumieră. Când și când dă din cap, se forțează să zâmbească, dă mâna cu vorbitorul. Bravo. Ai vorbit în numele poporului. Sunt recunoscător pentru sinceritatea dumitale. Fii mândru că ești comunist. După o săptămână, Mao pretinde că e bolnav și își anunță demisia temporară. Vicepreședintele Liu preia treburile națiunii. Nu-mi arăt fața la nici una dintre ședințe, deși sunt la Muntele Lu. Citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se ivesc zorile, să-și etaleze extraodinarul. Secretara îmi zice că primarul Ke a venit cu două ore mai devreme ca să-mi aștepte sosirea. E o întâmpinare ceremonioasă. Menită a-mi arăta curtuoazia lui. Îi spun secretarei că îi sunt recunoscătoare primarului pentru ospitalitatea sa. Mașina silențioasă mă duce pe Șoseaua Hua-shan, la numărul 1245. Primarul Ke stă lângă mine și își notează fiecare cuvânt pe care-l rostesc. Îi transmit salutările lui Mao și îi spun că trebuie să găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acum aer rece. Unii membri încep să-și plănuiască scăparea, în timp ce restul așteaptă. Sunt singură cu soțul meu. A trimis doar după mine. Să fie cu mine este felul lui de a mă răsplăti. Se așteaptă ca eu să fiu recunoscătoare pentu asta, și sunt. Acum șase luni plângeam: Ce e un trup care e golit de suflet? Am cincizeci și doi de ani și am o căsătorie spirituală cu Mao. Afară, e o simfonie de greieri. Se aude magnific în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe unde e. Îți ține programul secret. Și se răzgândește adesea. Încerc să-mi văd de treburile mele. Încerc să mă gândesc la binele pe care mi l-a făcut Mao și trebuie să-mi aduc permanent aminte să fiu recunoscătoare. Ar trebui, într-adevăr, să fiu mulțumită de cum au ieșit până la urmă lucrurile pentru mine. Cu Dee la comanda platoului de filmare, mi se realizează filmele. Gloanțele mute care zac în încărcătoarele armelor soldaților săi vorbesc mai tare decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ultima masă în calitate de Doamna Mao. Îi poruncește Micuței Luni să i se alăture. Însă tânăra nu e în stare să mânânce, oricât s-ar sili. Desface scoicile cu bețișoarele și pune carnea pe farfurioara lui Jiang Ching. Mulțumesc. Îți sunt recunoscătoare pentru loialitate și mi-aș dori ca tu să fi fost Nah. Neghiobie de mamă. Acum s-ar părea... că ea nu a fost chiar atât de lipsită de înțelepciune... Deșertul Ninxia în care a fugit... Tărâmul lipsit de constrângeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
studiile clasice, atunci, imediat după război, când s-au desființat nu numai catedrele de latină și greacă, ci și cele de engleză ori franceză, iar copiii trebuiau să Învețe doar rusa, limba ocupantului. De aceea Îi voi rămâne pe veci recunoscător lui Anton... Îi faci temele, Îi pregătești juxtele pentru traducerea din greaca veche, Înveninat de amestecul indicibil de adorație și invidie, de fiecare dată când Închizi În urma ta ușa grea a casei Dobrotă, Îți dorești să fii el, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că ar avea intenția să plece mai devreme. Sunt Înglobați amândoi În delirul cuviincios al sălii- oameni de o bună condiție, mulți vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de cruzimea lui. Dar, în unele cazuri, ea devine un motiv pentru a putea oferi cu mult mai mult. Și chiar oferise. Iubirea lui pentru Mariam era deja o certitudine și o mare binecuvântare, pentru care nu înceta să fie recunoscător Atoateînțelegătorului în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în lungul camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi un răspuns de la Pinky, care nu credea în amânări. Fermă, îi propuse să fugă împreună cu rulota Hungry Hop și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
repede Fiona. Voiam numai să-ți dau numărul meu de telefon. Numărul era deja scris pe o bucățică de hârtie pe care femeia i-a întins-o lui Alison. —Mulțumesc. Alison nu era foarte sigură ce însemna asta, dar era recunoscătoare pentru gest. —Eu și câteva prietene avem un soi de club și m-am gândit c-ai vrea să ni te alături. Presupun că se poate spune că e un fel de grup terapeutic, a adăugat Fiona zâmbind liniștitor. Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-a zâmbit larg. —Mă bucur foarte tare că ai putut să vii. Cum a fost luna de miere? Arăți fantastic! —Mulțumesc, a răspuns Alison și s-a așezat recunoscătoare. A fost grozav! E un loc așa de frumos. Am făcut multe scufundări și am văzut niște pești incredibili. Măi să fie! Fiona era impresionată. — În luna de miere, eu n-am văzut nimic altceva decât tavanul. Trecuseră aproape trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]