5,383 matches
-
Enion, De ce ai luat-o pe Ierusalim cea dulce dintr-ale Sufletului meu străfunduri? Las-o în taină să sălășluiască în blîndul ascunziș al întunericului și tăcerii. Nu Iubire simt pentru Enitharmon. Ci Milă. Ea-n sînu-mi și-a găsit refugiul și s-o alung nu pot. 30 Oamenii rănile de moarte și-au primit și Emanațiile lor fugit-au La mine pentru adăpost și nu pot ca să-i izgonesc, din Mila." Enion spus-a: "Teamă ta să tremur m-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în șiroaie de lacrimi. Los ședea-n Golgonooza, în Poarta lui Luban acolo unde Multe încăperi el înălțase în locul unde Tainicul copac ramuri dădea, 435 Unde Spectralii morți se jeluie; și astfel suspinînd vorbi lui Enitharmon: "Dulce-ncîntare-a Oamenilor, Enitharmon, umbros refugiu în fața mîniosului război, Dulce răspas e sînul tău cel diafan 215 sufletelor care plîng Ale acelor victime sărmane ale bătăliei; acolo ele dorm în întuneric fericit; Din viața noastră se hranesc; noi sîntem victimele lor. Simt 440 Groaznică dorința să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar, mai întîi, ca să își Dea însuflețitul trup Să fie sfîșiat și despărțit, pentru că trupul cel Spiritual să fie Revelat. 265 Mielul Domnului statu în fața lui Satan În Entuthon Benithon 258, în umbre de cazna și durere Pe înălțimile-Amalecului, găsind refugiu-n brațele-i Victimele fugit-au de pedeapsă, căci toate cuvintele sale erau pace. Urizen chemat-a Sinagoga lui Satan în groaznicul Sanhedrin 270 Pe Mielul Domnului prin judecată la Moarte să-l trimită că pe-un tîlhar și-un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fermecata." Să te-ascund cu puterea-mi și ... 15 Și-acum te-ntuneci în prezența-mi; nicicînd de sub privirea-mi ... ¶6 Mielul Domnului statu în fața lui Urizen 358 În Entuthon Benithon, în umbre de cazna și durere Pe înălțimile-Amalecului, găsind refugiu-n brațele-i Victimele fugit-au de pedepsă, căci toate cuvintele sale erau pace. 5 Urizen chemat-a sinagoga lui Satan în sumbrul Sanhedrin Pe mielul Domnului prin judecată la moarte să-l trimită că pe-un tîlhar și-un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
caută pentru a-i despărți. Tabloul 2. Arvino a aflat deasemenea că Păgâno este prin apropiere și este hotărât să-l prindă și să-l pedepsească odată pentru totdeauna pentru toate păcatele lui. Tabloul 3. Oronte și Giselda își găsesc refugiu în peștera pustnicului. Acolo rânitul este botezat și moare în brațele iubitei sale (Qui posa îl fianco... Giselda ! io manco). Actul IV Sfanțul Mormânt Tabloul 1. Arvino sosește cu pustnicul în peștera și își regăsește fiica. Pustnicul îi cere lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cunoaște cum a intrat în contact cu piesa lui Antonio Garcia Gutiérrez El Trovador, deși este foarte probabil ca acest lucru să se fi întâmplat la Paris, oraș care ținea o legătură directă cu Madridul, întrucat constituise ani de zile refugiul tuturor scriitorilor spanioli exilați. Piesă s-a găsit în colecția personală a lui Verdi din epoca petrecută în Franța și este posibil că însăși Giuseppina Strepponi să fi asigurat traducerea ei în limba italiană. De altfel o altă piesă a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Verdi sugerase că la vederea lui Manrico, Leonora pur și simplu să leșine și să fie recuperată înainte de depunerea jurământului. Așa cum s-a dovedit mai tarziu, cenzorii au interzis orice referire la mănăstire (în locul ei fiind introdus un loc de refugiu) la fel ca și orice altă referire la vreun lucru sacru, vrăjitoare, rug sau sinucidere (Leonora urma să ia otravă într-un loc ferit de privirile audienței). În mod surprinzător, Verdi a arătat mult mai multă considerație ideilor lui Cammarano
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ricco d'onore). Leonora care s-a ținut departe de privirile lui Carlo, află că Don Alvaro este încă în viață și se gândește că acesta a abandonat-o în voia sorții. Tabloul 2. Mănăstirea Madonna degli Angeli. Leonora caută refugiu la Mănăstirea Madonna degli Angeli. Ajunsă în zorii zilei și epuizata de efortul călătoriei, ea adresează, înainte de a sună la poarta lăcașului, un fierbinte apel Sfintei Fecioare (Sono giunta!...Madre, pietosa Vergine). Fratele Melitone se arătă profund supărat de a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
etc. pentru numeroase specii de animale acvatice și semiacvatice? Delta Dunării este un adevărat paradis faunistic, aici viețuind 98% din fauna acvatică europeană, întreaga faună de odonate, lepidoptere acvatice și de moluște gasteropode din Europa și tot aici își găsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra și Felis silvestris? În Delta Dunării, peștii sunt reprezentați prin 65 specii, cei mai mulți de apa dulce (60%), restul migrând primăvara din Marea Neagră? Faima deltei se datorează celor 327 specii de păsări, care
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
mai are importanță cine ești și cum te cheamă. Nu degeaba pidosnicului Popescu îi vine ideea să-și construiască un cavou. Nevroza lui, provocată de scurtcircuitările comunicării, de degradarea unor idealuri, de măcinișul cotidian, îl împinge să-și caute un refugiu. Soluția de care se cramponează îl ajută să uite un timp neadevărul în care, ca într-o mlaștină, s-a împotmolit. Strînsoarea și injoncțiunile unui context vătămător generează, iată, și un asemenea marasm. Sub zarea plumburie, drumul egal al fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
despre evaziune și alienare, piesa are rădăcini în actualitatea imediată, propunînd o radiografie într-o tonalitate tragicomică asupra unui cuplu conjugal copleșit de neputință, banalitate și ratare. Salvarea e căutată într-o invenție a imaginației, în acceptarea unui fals, în refugiul într-o zonă imaginară, într-o zonă a convenției. Locuind acest spațiu imaginar, cei doi soți simt însă acuta nevoie de evadare... în viață, de întoarcere la real. Întoarcerea la punctul de plecare nu mai este însă posibilă și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a instalat în noi, definitiv, ca o boală incurabilă ce ne devoră cu voluptate, secretând periodic amintiri și atitudini. Amintirile ne îmbălsămează vârstele prin care trecem implacabil, iar atitudinile, de cele mai multe ori, ni le otrăvesc. Nu toate trecuturile sunt limpezi, refugii exaltante în "epoci" miraculoase; unele sunt tulburi, insalubre, maculate de compromisuri și de trădări. Mizerabilul calvar numit comunism a mutilat multe trecuturi și chiar dacă, cumva involuntar și firesc, cultivăm uitarea ca pe un panaceu tămăduitor, aceasta nu înseamnă că rănile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spațiul În care te manifești prin primul gângurit, iar apoi Îți dai duhul. E un axis mundi, centru al universului din care totul poate fi revalorizat, pregustat. E sălașul iubirii față cei de jos și față de Cel de Sus. E refugiu și perimetru al regăsirii sinelui și al aflării celorlalți. E puntea de legătură dintre ceea ce a fost și ceea ce va fi. E pâinea caldă din cuptor, pe care o Împarți cu ai tăi sau cu megieșii tăi. Sunt merindele care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1979, familia regală a părăsit Teheranul. Cei patru copii plecaseră mult mai devreme și s-au instalat în SUA, unde intenționau să ajungă și să se stabilească și șahul cu soția, în speranța realizării a două deziderate majore: găsirea unui refugiu sigur și restabilirea sănătății deosebit de afectate a șahului, datorată în special evenimentelor dramatice prin care a trecut familia regală, începând din anii 1960. Niciunul din aceste deziderate nu a fost să se realizeze. Deznodământul tragic abia începuse. Avionul care a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe la patimile lumești, își găsește un aristocratic refugiu în studiu și creație. Prin Horațiu (din Fântâna Blanduziei, 1884), ca și prin Ovidiu (din drama cu același nume, 1885), el își mărturisește propriile frământări și neliniști. În Ovidiu - din care autorul trage și un libret ce urma să fie
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Smirna (Izmir), poliglot (cunoștea limbile greacă și latină, turcă și tătară, polonă și italiană), A. a fost timp de cinci ani (1709-1714) secretar de cancelarie și interpret al regelui Suediei Carol al XII-lea, aflat, după înfrângerea de la Poltava, în refugiu basarabean, în satul Varnița, lângă Tighina. Relațiile sale la Poartă și serviciile aduse suedezilor nu-i impun scrupule de fidelitate, căci întreținea relații epistolare și cu hanul tătarilor, dușmanul regelui. Ulterior, calitățile sale diplomatice sunt bine apreciate la Curtea Moldovei
AMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
publicații de cultură românească, care nu-și propune un program sau o direcție literară, nu-și pune problema „opțiunii sau adeziunii la una sau alta din școlile, tendințele și curentele existente” și nu refuză nici o experiență „în afara dogmatismului ultrasimplificator”. Dincolo de refugiul artistic - „întâlnire în parte întâmplătoare de tineri cărunți cu preocupări imaginar artistice, aparținând la diferite familii spirituale” -, A. caută să împlinească imperative culturale majore, cărora intelectualii români din exil nu au încetat niciodată să le răspundă. „Căci - declară autorul articolului
APOZIŢIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285409_a_286738]
-
Apriga matroană intuiește prea bine un adevăr, formulat cât se poate de simplu: În fond, clubul pare „o fortăreață pentru bărbații singuri”. Mai ostil căsătoriei decât chiar mănăstirile sau marile colegii, un club e Întâi de toate cel mai ocrotitor refugiu pentru un bărbat care vrea să Își păstreze libertatea. „Numai la club bărbații reci, rezervați, egoiști, Într-un cuvânt - terni, Își pot cultiva egotismul; numai acolo dușmanii doamnelor au mână liberă pentru a da formă intimității lor; iar dacă sunt
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e parcă predestinat să studieze dandysmul cel dintâi Între toți. Poate și pentru că, deloc Întâmplător, anii petrecuți la Caen, ca student, i-l readuc În memorie pe Brummell. Marele dandy al Angliei se stinsese treptat În acest oraș de provincie, refugiu al mai tuturor proscrișilor englezi. Când tânărul Barbey ajunge la Caen, Frumosul rămăsese doar o legendă, și ea intrată În uitare. Ceva din propria-i fire Îl face Însă pe francez să Îl simtă ca nimeni altul pe Brummell, mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din 1893 cu mixtura savantă de griuri a costumului, mănușilor și pălăriei. Și totuși, scandalul Wilde Îl afectează direct. E demis de la Yellow Book. Descumpănit, Îndurerat, Își găsește refugiul (În 1896) la o altă revistă, Savoy, singura care mai are curajul să publice texte și desene ale autorilor decadenți. Măcinat de tuberculoză, cu un corp scheletic, Înveșmântat Însă cu un rafinament desăvârșit, Beardsley se convertește la catolicism, Îndemnat de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian, e lovit deasupra Veneției, riscând să rămână orb. Căsătoria prematură, sinuciderea soției, răpirea unei prințese, fuga, arestul, legătura pasională cu celebra actriță Eleonora Duse, ruina materială, amenințarea cu Închisoarea datornicilor, refugiul În Franța, toate Îl prind ca un vârtej. Și apoi, o revenire spectaculoasă: după ce Își consumă reveriile egotist-estetizante, simte nevoia să trăiască nietzscheean, cu maximă intensitate, la limită. Acestei convingeri i se datorează destinul de nou condotier În timpul primului război
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
repudiat, blamat, supus oprobriului public și unui linșaj de presă, măcinat de o suferință mai veche a urechii și de o meningită care Îl răpune. Încă o dată (din păcate Însă și ultima), Parisul se dovedește pentru el un loc de refugiu. E Înmormântat la Père-Lachaise, lăsând posterității sute de pagini a căror justă valoare o intuiește, ca nimeni altul, Wilde Însuși: „Mi-am pus talentul În operă și geniul În viață”. WhistlerJames Abbot McNeil Whistler (1834-1903). Artistul american se Întoarce În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
antipatiile, propriile-i insatisfacții intră În amorțire.”1 Într-un studiu des citat, o altă psihanalistă, Françoise Dolto, leagă strict dandysmul de absența tatălui, punând câteva Întrebări deloc retorice. De unde provine sentimentul de abandon total al majorității dandy-lor?2 De unde refugiul În oglindă, singura prezență pe care se pot bizui? De demult, din copilărie și adolescență, când mare parte din dandy Înfiripă relații tulburi cu mamele lor. Nici pe departe efluvii de dragoste, sufocări protectoare, după care unii poate ar tânji
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
joacă și ceilalți, transformați instantaneu În spectatori, un proces de identificare, o idee pusă În scenă, o provocare a imaginației, o iluzie, o secvență evanescentă? Deși vom reveni asupra acestui aspect, să adăugăm aici Încă una dintre posibilele cauze ale refugiului dandystic În artificialul spectacolului, În substitutul stilizat al vieții: repulsia (dacă nu spaima) dandy-ului față de tot ceea ce ține de imperiul naturii și al naturalului. Slăbirea vitalității (În majoritatea cazurilor), blocajele sexuale, teama de Îmbătrânire (lege căreia i se supun
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi are În vizor doar pe cei de la periferia societății, nu pe răsfățații saloanelor. Nu rămâne deci fără explicație faptul că, În jurul lui 1890 (și mult după aceea), Parisul devine nu doar capitala lumii artistice europene, ci și orașul de refugiu al mai tuturor dandy-lor. Anglia Își Înăsprește, Începând din 1885, legislația, iar Articolul 175 răspândește teroare printre dandy-i Germaniei. Doar imensul scandal stârnit de „afacerea Wilde” pune o surdină temporară dezinvolturii afișate a pederaștilor dandy parizieni. Procesul redeschide subiectul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]