2,072 matches
-
fug și să revin apoi. Vreau să spun adevărul ce s-a născut în noi Să știu ce n-am știut, să văd lumina Orbită în esența numărului doi Să tac, să strig și să-mi ucid cu glasul vina. REGĂSIRE Am uitat să-nvăț cum să trăiesc Știință de furtuni la întâmplare Văd șoapte și cuvinte ce orbesc Și am ajuns firesc oăoarecare. Pierdută fac din focurile stinse Cenușa ce se transformă în pulbere amară Amestecată-n vorbele aprinse Și
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
secund a drepturilor individului, în favoarea impunerii în sfera publică a drepturilor de grup.Este vorba însă de o nouă percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care dă identitatea de grup, ci apartenența la grup creează cadrul general de regăsire a identității personale. În acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identității și a culturii. Procesul este insoțit de o recunoaștere a pluralismului valorilor, a diferențelor și acceptarea punctuală și temporară a unor discriminări pozitive menite să corecteze
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
evocat determină în corpul nostru aceleași mișcări de reacție ca atunci cînd l-am văzut prima oară. Recunoașterea prin imagini, dimpotrivă, înseamnă relaționarea imaginii (percepute sau evocate) unui obiect cu alte imagini, formînd împreună un ansamblu sau un tablou; înseamnă regăsirea legăturilor acestui obiect cu alte obiecte, care pot fi și gînduri sau sentimente. Nu vom pune, deocamdată, întrebarea dacă între aceste două moduri de recunoaștere există o diferență de natură sau una de grad. Remarcăm doar că, în cazul de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
același lucru ca unui om care și-a îngropat comoara într-un cufăr cu o încuietoare atît de complicată încît nu mai reușește să-l deschidă, că nu mai știe cifrul lacătului și este silit să lase în seama hazardului regăsirea acestuia? Există însă o explicație mai firească și mai simplă. Între amintirile pe care le evocăm intenționat și cele asupra cărora se pare că nu avem control se află, în realitate, toate gradele. Condițiile necesare pentru ca unele sau altele să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
poate cu greu să facă obiectul unei analize școlare. Opera este concepută ca expresie a conștiinței subiectului, iar scriitorul, prin opera sa, "exprimă" o "viziune personală asupra lumii". Studiul unei opere literare înseamnă decelarea, în opera respectivă, a conștiinței fondatoare, regăsirea conștiinței creatoare în spatele viziunii asupra lumii. Putem vorbi aici despre o stilistică "organică", deoarece opera este văzută ca o totalitate care nu poate fi descompusă. Cel mai celebru apărător al acestei viziuni asupra stilisticii este, fără îndoială, Marcel Proust, care
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ministrul de Interne, temutul Alexandru Drăghici. Ieșirea din sistem la momentul 1965 este clipa descătușării, iar cariera de profesor și cercetător al epocii moderne nu mai cunoște opreliști. Cartea pare așadar o revizitare în general onestă a trecutului, precum și povestea regăsirii adevăratei vocații 17. Ion Ianoși între internaționalism și "comunism național" Prin intermediul volumului de memorii al profesorului Ion Ianoși - Internaționala mea. Cronica unei vieți - cititorul român are șansa de a cunoaște o autobiografie intelectuală la fel de necesară ca și cea a lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pătruns ori de divulgat: respectul față de Zeițe este atât de mare încât îți sugrumă glasul" (418 sq., traducerea lui J. Hubert). Imnul homeric se referă la două tipuri de inițiere; mai precis, textul explică întemeierea Misterelor din Eleusis atât prin regăsirea celor două zeițe cât și ca urmare a eșecului de imortalizare a lui Demophon. Povestea lui Demophon se poate compara cu vechile mituri relatând tragica eroare care, într-un anumit moment al "istoriei" primordiale, a anulat posibilitatea dobândirii nemuririi de către
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Atena, când hierofantul o evoca pe Kore, el lovea într-un gong de bronz, și contextul lasă să se înțeleagă că împărăția morților răsuna (W. Otto, p. 27). 99. "Secrete" și "Mistere" Se poate admite că epifania Persephonei și regăsirea cu mama ei constituia episodul central al epopteiei și că experiența religioasă decisivă era provocată chiar de prezența zeițelor. Nu cunoaștem cum se realiza această regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Otto, p. 27). 99. "Secrete" și "Mistere" Se poate admite că epifania Persephonei și regăsirea cu mama ei constituia episodul central al epopteiei și că experiența religioasă decisivă era provocată chiar de prezența zeițelor. Nu cunoaștem cum se realiza această regăsire, nici ce urma după asta. Nu știm nici de ce o asemenea viziune putea schimba radical situația post-mortem a inițiaților. Dar nu ne putem îndoi de faptul că epoptul percepea un "secret divin", care îl "familiariza" cu zeițele; el era, întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe celălalt?", "îl pot ajuta pe semenul meu care e în situație de criză, de nevoie majoră?". Asistența socială înclină și spre alteritate. Dacă privim alteritatea din perspectivă teologică, ea reprezintă nu doar un simplu interes pentru celălalt, ci chiar regăsirea mea în celălalt (Sofronie, 1999, pp. 115-116), care este un fel de reflexie (poate un fel de oglindire sigur, ținând cont de diferența ontologică dintre Dumnezeu și om) a perihorezei 14 treimice din Dumnezeu între oameni. Deci centrarea activității în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
Îl prezintă pe lona Înghițit de un pește uriaș; Încearca el să să se lupte, strigând după ajutor: „Eh, de-ar fi măcar ecoul!”, dar Întâmplarea Înseamnă pornirea personajului dramei Într-o aventură a cunoașterii, Într-o călătorie inițiatică de regăsire, de redescoperire a sinelui. În cel de-al doilea tablou, Iona se află În „interiorul pestelui I”, În Întuneric, asta semnificând neputința de comunicare, iar faptul Îl determină să constate că „Începe să fie târziu În mine. Uite, s-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu un gest rutinat, după ce tăiase un nesfârșit șir de burți ale pestilor Înghitiți unii de altii, simbolizând evadarea din propria carceră, eliberarea din propriul destin, din propria captivitate. Drama ia sfârși cu o replică sugerând Încrederea dată eroului de regăsirea sinelui, fiindcă „e greu să fii singur”, simbolizând un nou Început: „Razbim noi cumva la lumină”. Acest ultim gest al lui Iona, de a-și spinteca propria burtă, poate fi un reflex ori o sinucidere, o părăsire voită a lumii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la eterna condiție de prizonier (al vieții, al societății, al familiei, al propriului caracter, a propriei mentalitati etc). Iona este constrâns la un exil forțat În spațiul singuratății absolute; caută mereu comunicarea cu ceilalți, fiind preocupat de solidaritatea umană, de regăsirea sinelui În setea sa pentru libertatea de exprimare și de acțiune. Îmbătrânit, În sensul Înțelpciunii, Iona iese la lumină după ce spintecă ultimul pește, pe o plajă pustie, dar orizontul din fața lui il Înspăimântă, pentru că și acesta este alcătuit dintr-un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lui Alexandru Vlad, Curcubeul dublu, un „roman“ alcătuit din mici fragmente poetice, aparent separate între ele, dar care sunt legate de un fir invizibil, un fir al Ariadnei, cu ajutorul căruia autorul-personaj pornește „în căutarea timpului pierdut“. Spațiul căutării (și al regăsirii?) este satul curcubeielor duble, în care se ajunge pe o șosea ce ține locul unei „autostrăzi virtuale“, care există doar pe hârtie. Scrierea cărții pare să coincidă cu „refacerea traseului“, cu acea căutare a ceasului, metaforă a timpului pierdut. Curcubeul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cărțile într-o singură carte? Omul era finito, și cartea infinită. „Refacerea traseului“ sau căutarea „obiectului pierdut“ începe din „ultimul loc în care putem fi siguri că l-am avut“. În acest sens, satul „curcubeielor duble“ este un spațiu al regăsirii sau doar un punct de plecare? Și una și alta, adică un punct de plecare și, în dorința autorului-personaj, un spațiu al regăsirii. Personal mi-am petrecut 25 de ani din viață încercând să ajung de la sat la oraș (părinții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
putem fi siguri că l-am avut“. În acest sens, satul „curcubeielor duble“ este un spațiu al regăsirii sau doar un punct de plecare? Și una și alta, adică un punct de plecare și, în dorința autorului-personaj, un spațiu al regăsirii. Personal mi-am petrecut 25 de ani din viață încercând să ajung de la sat la oraș (părinții încercau să ne scoată din mizeria rurală care se vedea deja la orizont, să ne găsească un rost), și următorii 25 încercând să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
facilitează, adesea, trăiri contradictorii și tensionate. Conștientizarea respectivei dizabilități generează revoltă, în special față de eticheta pe care micro și macrosocietatea i-o atribuie. Prin urmare, alături de celelalte persoane cu dizabilități, și deficientul de auz parcurge etape dificile în procesul de regăsire a propriei identități. Mitch Turbin<footnote doctor în psihologie, activitatea sa de cercetare s-a centrat pe adaptarea psihosocială a persoanelor deficiente de auz footnote> a identificat cinci astfel de etape precum negarea, furia, împăcarea, depresia și acceptarea și care
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși trăiește această dramă. La maturitatea creatoare, spre vârsta de 30 ani, Eminescu revine la tema religioasă, schițând o admirabilă Rugăciune. Aceasta nu este semn sigur de regăsire a credinței, ci, mai curând, ecoul desperatei căutări a valorilor creștine fundamentale concentrate în simbolul marianic: iubirea, mila, iertarea. Omul care suferea pentru întreg „neamul nevoii” (o expresie auzită la el în momente de adâncă depresie), fie bogat ori sărac
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
motive” (cum se mai scrie prin manualele școlare), mai bine-zis cuvinte-cheie ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de perenitate a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scrisă la 19 ani, surprinde momentul în care gândirea ucide credința. Tânărul scriitor însuși trăiește această dramă. La maturitatea creatoare, spre vârsta de 30 ani, Eminescu revine la tema religioasă, schițând o admirabilă Rugăciune. Aceasta nu este semn sigur de regăsire a credinței, ci, mai curând, ecoul desperatei căutări a valorilor creștine fundamentale concentrate în simbolul marianic: iubirea, mila, iertarea. Omul care suferea pentru întreg „neamul nevoii” (o expresie auzită la el în momente de adâncă depresie), fie bogat ori sărac
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
motive” (cum se mai scrie prin manualele școlare), mai bine-zis cuvinte-cheie ce definesc teritoriul imaginar circumscris propriei sensibilități. Zborul, dorul, norul, apa, clipa, iubirea, liniștea, moartea, lacrima etc. dezvoltă o dinamică interioară proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de perenitate a ființei. Sunt elocvente versurile din secțiunea Ipostaze - o metaforă „repetitivă” a prezenței în lume, modalitate discretă de „pozare” a eului pe un fundal cosmic. Risipirea în lucruri, scufundarea în peisaj ori zborul spre înălțimi sunt modalități de regăsire a sinelui, de „stabilizare” a gândului în expresie, în verbul destăinuirii. Sunt definite o serie întreagă de „identități” metaforice, asumate cu fervoare și dezinvoltură. Eul pare că se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înrolat în rezistență alături de tatăl său și cea de-a treia, familiei rămase acasă, soția Eufrosina Mărgineanu și cei doi copii, de nouă și doisprezece ani în momentul arestării tatălui, adică de douăzeci și cinci și respectiv douăzeci și opt de ani în momentul regăsirii. Fiecare secvență, împărțită în capitole cu nume inspirate, se încheie cu substanțiale capitole de documente facsimilate și numai cine s-a aflat în față cu mormanele de dosare poate aprecia cât de bine a știut tânăra cercetătoare să aleagă din
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
faptului imediat, a momentului prezent), aspirându-l pe acesta într-o reorganizare permanent superioară care sfârșește prin a restabili de fiecare dată, sintetic, unitatea perturbată de o dedublare specifică oricărei reflexivități. Aceasta din urmă mediază, așadar, o revenire sporită, o regăsire transfigurată în care doar se câștigă și în care este îngăduită renunțarea doar cu prețul unei desprinderi necesare de vechi. Conștiința de sine strânge laolaltă un întreg mănunchi axiologic, raportând omul la moralitate, la instrumentul cognitiv teoretic, la câmpul orizontului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]