18,995 matches
-
fie antipatică, ceea ce nu înseamnă că nu convinge și în clipele de reflecție cînd la opulentul birou al tatălui își retrăiește nostalgiile infantile, grevate de frustrarea de a nu fi fost băiat, adică moștenitorul adecvat. Perfect adecvat și-a permis regizorul să-l desemneze protagonist pe Al Pacino, vechiul antrenor aflat el însuși la un prag de vîrstă critică. Efect subtil de distribuție fiindcă actorul se confundă cu eroul sensibilizînd infinit trama, toate reproșurile de "îmbătrînire" primindu-le defel impasibil. În ciuda
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
Nord-Vest, la un deceniu de la terminarea celui de al doilea război mondial. Întâmplarea a făcut ca acest subiect să ajungă pe ecrane astăzi când s-au adresat reciproce scuze la cel mai înalt nivel, în speranța unei definitive reconcilieri americano-nipone. Regizorul Scott Hicks - la rândul său născut în Africa, copilărit în Anglia și trăit în Australia, sensibil la coabitarea naționalităților în comunități mai mult sau mai puțin omogene - a fost cucerit de această carte dinainte de a deveni cunoscut datorită succesului cu
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
cea mai bună dintre lumile posibile?" odată cu o suită de conferințe și colocvii, workshop-uri și proiecții video. S-a lucrat meticulos începînd cu alcătuirea juriului - criticul Cristina Modreanu, dr. ing. Elena Ionescu, scenograful Helmut Stürmer, prof. dr. Calvin McClinton și regizorul Alexa Visarion - și pînă la orientarea spectatorului. Prof. univ. dr. Odette Blumenfeld și Tom Erskine au sugerat interesante unghiuri de abordare teoretică, dar și practică a ofertei repertoriale referindu-se la ""Celălalt" în dramaturgia americană" și respectiv "Corespondențele teatru-film". Dacă
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
poeziei Savianei Stănescu tînărul Radu Afrim a încercat să o convertească într-o estetică "underground" prin contribuția remarcabilă a Monicăi Ristea-Horga, eroina din Infanta R. mod de întrebuințare, Teatrul Ariel, Tîrgu Mureș. La Naționalul tîrgumureșean, împreună cu Horațiu Mihaiu, același tînăr regizor s-a încumetat la o dramatizare a romanului lui Raymond Jean Cititoarea - lectura celor patru fabule Job, o actriță excepțională: Suzana Macovei. Polemizînd cu Molière dintr-o contemporană perspectivă a "războiului sexelor", Loie Brabant în Femeile savante - Theatre des Ateliers
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
la Bărbierul din Sevilla făcut la "Țăndărică", Arta Comediei la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești și recenta premieră cu Nunta lui Krecinski de A.V. Suhovo-Kobîlin pe scena "Amfiteatru" a Naționalului bucureștean. Așa cum se poate observa din această enumerare, repertoriul regizorului Felix Alexa este unul solid, bazat pe texte majore. Și-a ales cu scrupulozitate colaboratorii, fie debutanți ca și el - și mă gîndesc în primul rînd la scenografii Irina Solomon și Dragoș Buhagiar de care l-au legat și alte
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
du Nord de la Paris. Tot ce i s-a întîmplat artistic lui Felix Alexa pînă acum poate fi pus în primul rînd sub semnul acumulării, al tentației de a se defini și așeza în raport cu ceilalți și cu universul. Este printre regizorii tineri care a reușit din prima, fără echivoc, dar am simțit întotdeauna că Felix Alexa are puterea interioară care să-l facă să știe exact cîtă frumusețe și cîtă întristare are fiecare spectacol al său. Nunta lui Krecinski este poate
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
sa, în care nimic nu este demonstrativ, în care există rigoare și nebunie, în care deciziile sînt conținute și asumate, în care dispare aerul cuminte și școlăresc care-i însoțea, uneori, montările. Mi se pare că în Nunta lui Krecinski regizorul Felix Alexa se lasă pentru prima oară pînă la capăt pe mîna aventurii teatrului. Un sprijin major i l-a oferit piesa în sine a lui Suhovo-Kobîlin pe care o citește sub lupa descifrării mecanismului nebuniei: nebunia impostorului, înfumuratului, mincinosului
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
soi de malefic. Confruntarea directă de pe scenă naște un tip de demență cu mai multe fețe, demență construită în evoluție și condusă chiar spre momente paroxistice. Scenografia Dianei Ruxandra Ion - și ea tînără și aflată nu la prima colaborare cu regizorul, cu care deja face o echipă bună - marchează și imprimă spectacolului rafinament, o cromatică și ea distinctă cînd este vorba despre casa familiei Muromski și alta cînd ne aflăm în casa lui Krecinski, cu detalii de decor și de costum
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
bună - marchează și imprimă spectacolului rafinament, o cromatică și ea distinctă cînd este vorba despre casa familiei Muromski și alta cînd ne aflăm în casa lui Krecinski, cu detalii de decor și de costum care se mulează perfect pe gîndul regizorului. Și în acest spectacol Felix Alexa a lucrat cu actori mari, cu actori care au în spate zeci de ani de experiență și de disciplină scenică și care nu au uitat că această meserie se face și cu generozitate, dincolo de
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
clasei muncitoare din Europa. Dacă ați văzut filmu' lu' Șpilberg, ăla cu balaurii... aflați că așa ceva ieste și la noi: Giurasic Parc. Veniți de vedeți" - începutul filmului 10 minute cu clasa muncitoare, turnat la "Semănătoarea"; film de absolvență ATF al regizorului Florin Iepan (1991), trecut pe generic ca "lucrător". "De ce despre clasa muncitoare"? îl întrebam atunci pe Iepan. Pentru că, vreme de decenii, atât sintagma cât și categoria desemnată de ea au fost un fel de obsesie națională. După '89, balonul a
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
intenționat senzația de artificialitate, de prescriere a monologurilor rostite de personajele-muncitori). Laconic: Pentru că n-am fost niciodată adeptul distincției clasice "ficțiune/documentar". Pentru că - îmi permit să adaug - în loc să se plaseze dintru început în grupul de behalfers autohtoni (denominativ ironic pentru regizorii care-și construiesc discursul de tip documentar cramponîndu-se de postura lor de vorbitori în numele/ on behalf of celor considerați ca lipsiți de acces la discursul public), Iepan preferă o poziție - cred - mai subtilă: mimarea unei atitudini îndelung exersate de produsele
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Nu întîmplător, cel care funcționează ca ghid în hățișurile "parcului" post-comunist autohton trece, în grupul lui, drept un "tip cu probleme", ca urmare a unui șoc trăit în decembrie '89. De fapt, e un om care i s-a părut regizorului că "începuse să vadă altfel". Privirea lui - bulversată cu siguranță, în proces de vindecare, poate - e aceea care ne ajută să vedem absurdul reportajului cu muncitori încremeniți în rolul de perpetuu "raportori" ai succeselor de muncă cu care am fost
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
către senzațional, marginal, obiect "altfel", și către "decuparea" acestuia în consecință. "Răceala" camerei de filmat, non-intersectarea subiect-obiect sunt de fapt cele care au perpetuat în produsele recente: un exemplu fiind chiar o secvență dintr-un film realizat ulterior de același regizor. În Ultimul jidan, protagonistul, un evreu din Fălticeni, închis cu camera de filmat într-o mașină înconjurată de rromi cu care se află într-o relație tensionată, se roagă, sub privirea impasibilă a camerei tăcute, să fie dus de acolo
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
din exterior". Pe de o parte, excesul de reportaj TV local, realizat de behalfers încrîncenați, ancorați exclusiv pe zonele dureroase de "real", la care se adaugă filmele "de ficțiune" românești recente care dublează stîngaci același "real", "documentînd" în fond incapacitatea regizorilor de a crea în conformitate cu genul pentru care au optat. Pe de altă parte, privirea documentară outsider-ilor, aproape invariabil profesionistă însă, din păcate, în aceeași măsură epidermică: ea însăși cantonată, din lipsă de timp pentru "cunoaștere aprofundată", în tematica obligatoriu-socială
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
Marina Constantinescu Un proiect mai vechi al regizorului Mihai Măniuțiu, realizat de altfel și acum cîțiva ani cu scenografa Doina Levința în Marea Britanie, capătă alte contururi zilele astea pe scena Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Este vorba despre spumoasa comedie moralizatoare a lui Shakespeare, Îmblînzirea scorpiei. Decorurile îi
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
cîțiva ani cu scenografa Doina Levința în Marea Britanie, capătă alte contururi zilele astea pe scena Toma Caragiu a Teatrului Bulandra. Este vorba despre spumoasa comedie moralizatoare a lui Shakespeare, Îmblînzirea scorpiei. Decorurile îi aparțin scenografului Mihai Mădescu, vechi colaborator al regizorului Măniuțiu, iar costumele sînt semnate Janine. Spectacolul este o co-producție Smart-Teatrul Bulandra. Deși această nouă producție s-a dorit și se dorește a fi un eveniment, așa cum au fost alte spectacole ale lui Mihai Măniuțiu, nu cred că Scorpia îmblînzită
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
lui Mihai Măniuțiu, nu cred că Scorpia îmblînzită poate intra în această categorie. Premiera a avut loc de curînd și nu a produs tulburarea pe care realmente o așteptam cel puțin noi, oamenii de teatru. Din păcate, aș spune că regizorul Măniuțiu a pierdut ceva din spiritul său esențializant, a renunțat parcă, de o vreme, să-și pună în valoare o idee, o motivație clară de a monta în scenă un text și nu altul. Piesa lui Shakespeare nu este doar
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
pălesc (și în primul rînd Bianca, interpretată de Anca Sigartău) și nu știu dacă neapărat în favoarea protagoniștilor. Jocul celor mai mulți actori este mediocru, forțat, șablonard. Distribuția ne pare în aceste condiții mai degrabă o alegere a Smart-ului și mai puțin a regizorului, care valorifică puțin trupa Teatrului Bulandra. Un aer sărăcăcios și neinspirat este imprimat personajelor și prin costumele (în special cele ale Biancăi) din materiale nescenice și într-o cromatică care nu rimează cu nimic în contextul dat. Înclin să cred
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
valorifică puțin trupa Teatrului Bulandra. Un aer sărăcăcios și neinspirat este imprimat personajelor și prin costumele (în special cele ale Biancăi) din materiale nescenice și într-o cromatică care nu rimează cu nimic în contextul dat. Înclin să cred că regizorul Mihai Măniuțiu traversează o perioadă artistică și estetică de redefinire a personalității sale, așteptînd să dea naștere, după împlinita "trilogie a dublului", unui alt ciclu, cel puțin la fel de incitant, în care forța și rigoarea ideilor sale să circule în jocul
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
iată-i pe toți - Ludovic, Colbert, Prințul de Condé, iată-l pe Depardieu, iată toată Curtea Franței și tot filmul (Vatel) vorbind englezește! Cannes-ul 2000 a fost inaugurat, așadar, de o superproducție franțuzească, jucată în engleză, sub bagheta unui regizor britanic... În 1671, regele și suita vin în vizită la țară, la palatul Prințului de Condé. Trei zile și trei nopți de serbări fastuoase, de ospețe pantagruelice, de intrigi de curte, de povești de alcov, de aventuri de capă și
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
scrie o scrisoare femeii iubite și se sinucide. Autoarea scenariului, tînăra Jeanne Labrune, este, ea însăși, regizoare. Dar, fiind vorba de un buget mare (peste 30 de milioane de dolari), producătorii n-au vrut să riște, și au preferat un regizor cu experiența marilor montări (Roland Joffé, premiat la Cannes, în'86, cu Palme d'or, pentru Misiunea). Păcat! Poate că, într-o regie mai "provincială", filmul ar fi pierdut din anvergura plastic-decorativă, dar ar fi cîștigat în profunzime. Rămîne de
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
cîștigat în profunzime. Rămîne de văzut în ce măsură Vatel, intrat în circuitul difuzării, își va scoate banii. Înclin să cred că nu. Deși trecutul vorbește despre prezent: "Curtea lui Ludovic XIV e o închisoare aurită, așa cum e Hollywood-ul de azi, zice regizorul. Trăim într-o lume condusă de bani. Sîntem sclavii ei. Valorile esențiale - demnitatea, mila, dragostea pentru lucrul bine făcut - dispar...". Întrebat, după proiecție, ce impresie i-a făcut filmul, Lionel Jospin (primul prim-ministru în exercițiu al Franței, prezent la
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
de-al doilea război), timp de trei ore de proiecție. Și, oricîtă eleganță cinematografică ar fi în joc, cele trei ore se simt! La rigoare, filmul ar putea fi difuzat sub formă de serial tv. Doar că, așa cum remarca Depardieu, regizorii francezi buni privesc cu superioritate televiziunea, nu îi interesează, o consideră oarecum degradantă ("Și greșesc! În Monte-Cristo, făcut la televiziune, m-au văzut cîteva sute de milioane de chinezi!")... E adevărat că televiziunea e un bun suport de difuzare, dar
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
pe cap, și cu starea: " Ce m-a apucat să mă înham la toate astea?" (raționament pe care l-a împins, în scenariu, pînă la ultimele consecințe logice!) În fine, ultimul film francez al competiției - Cod necunoscut - a aparținut unui regizor austriac de teatru și film, Michael Haneke. Un puzzle în mișcare, o continuă intersectare de fragmente din povești diferite, din lumi diferite (Estul, Vestul, realitatea, ficțiunea), lumi cu "coduri" existențiale diferite, și cu limbi diferite (franceza, africana, limbajul gestual al
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
acestui film care se petrece azi, răsună cîntecul " Am cravata mea, sînt pionier!" N-am înțeles subtilitatea. Una peste alta, din detalii infinitezimale, se adună o reacție finală de respingere, senzația că e vorba de o Românie contrafăcută. De fapt, regizorul a și spus că a cunoscut România numai prin intermediul unor filme românești! Strîmtă cale! Unii critici francezi au văzut în filmul lui Haneke un discurs despre incomunicabilitate și "refuzul celuilalt". Deși refuzată, Maria noastră (a lor!) tot o zbughește, ilegal
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]