12,774 matches
-
doi tipi ajunseseră la statutul de a treia Întâlnire. Nici unul nu ajunsese la a patra. Îmi repetasem de multe ori că nu era nimic În neregulă cu mine - și o pusesem și pe Penelope să-mi confirme asta În mod regulat -, dar Începusem să mă Îndoiesc serios de validitatea acestei afirmații. Mi-am aprins Încă o țigară de la prima și n-am băgat În seamă privirea câinească dezaprobatoare a lui Millington. Disprețul față de propria-mi persoană Începea să-mi cuprindă umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trebuie evitată. Încă de la Început se purtase straniu, era genul care făcea comentarii subtile, dar răutăcioase, despre părul, iubitul sau ținuta ta și apoi simula groaza și regretul când inevitabil te arătai jignită. Îi dădeam papucii adesea și În mod regulat, dar niciodată nu părea să priceapă. Dimpotrivă, ne căuta compania În mod deliberat, ca să ne indispună. Deloc surprinzător, nu avusese niciodată prietene adevărate, dar Își făcea de lucru pătrunzând În fiecare frăție studențească și echipă atletică din Emory. —Apogeul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fracțiune de secundă față de mișcarea buzelor. — Martorii oculari n-au nici o valoare. Trebuie să fie vii ca să depună mărturie. Înțeles? Detectivul Upshaw se întoarse, cu un pahar cu apă în mână. Mal văzu un tânăr de talie mijlocie, cu trăsături regulate, ochi căprui, păr tuns scurt, castaniu, și câteva tăieturi de la bărbierit pe pielea palidă. Arăta suplu și musculos. Ceva de la el amintea de băieții chipeși din fotografiile lui Claire De Haven. Vocea îi era de bariton. — Dă-o peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și al morții, care crescuse cutremurător În acea zi. Sufletul tânărului era inundat de suferință și nici un alt semnal din lumea energiilor nu putea depăși În intensitate această revelație Întunecată. Își mai apăsă o dată palma deasupra inimii, Îi simți bătaia regulată, apoi se ridică și păși spre palat. Nu mai era mult și acel palat va deveni ceea ce fusese deșertul Gobi pentru cei o sută de Cuceritori. Un loc al morții. Aceeași zi, ora 13.40, Cetatea Albă, Moldova Apărătorul izbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
azi mai lungi, mototolind cu nervozitate un ziar. Figura ei de păpușă blondă, de păpușă de Nurenberg, cu gura roșie și mică, cu obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat, auriu ca o perucă, erau deformate și corpul majestuos, plin, totdeauna conștient de statura lui bogată, sta lânced, obosit, învelit fără grijă în chimonoul de dimineață. Din când în când apuca brusc mâna Linei fără să spună
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile regulate ale aleilor, odăilor deprinderilor și oamenilor, și acum iată că un vis greu, de amiază plictisitoare, făcea pe Mini să gândească că acea Mika-Le era și pricina dezordinei morale de acolo. Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca într-o cetate a ei proprie, de durere și rS drept la respectul durerii - Halii-pa ieși, totuși. Se auzi clopoțelul vibrând puternic, pași de servitori, ordine. Elena, cu pas încet și cu o expresie de întuneric pe obrazul ei regulat și senin, se coborî și ea spre apartamentele tainice ale casei. Câteva silabe ascuțite ajunseră până în hali. Lenora avu o zvâcnire a mușchilor, apoi căzu iarăși moale - așa de ciudată, cu succesiunea aceea de leșinuri, care păreau a speria mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fin și parfumat cu iasomie, care-și ascundea corolele mici undeva in boschete, spre ieșire. - E dădaca lui Mika-Le! zise Lina. Pe capră bătrânul se întoarse pe jumătate, rupt de șale, ca și cum l-ar fi chemat pe el. Luîndu-și mers regulat și lin, trăsura apucă șoseaua. După o tăcere lungă, ca sculată din somn, Mini făcu o mișcare de dezmorțire și suspină. Toate trei, în adevăr, după ziua ostenitoare, fuseseră învăluite plăcut de răcoarea și umbra serei, și lunecatul lin al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lucruri nepipăite prevesteau, deviau traiul lor banal. Cele mai dezordonate legi ale simțirei turburau așezarea statornică a familiei, pentru că un om trecuse pe-acolo, cîndva: italianul. Mini se gândi la casa de moșie nici rustică, nici modernă, cu arhitectura solidă, regulată; cu confortul ei orășenesc și totodată gospodăresc; la mobilierul simetric, onest, la budua-ul plin de horbote, panglici de culori amoroase și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la moșie ;.vea o impresie de haos și despre mersul plutit al trăsurei largi, pe apele serei cu lună, o impresie de scufundare. Pe o parte, zgomotul faptelor, de-acolo de la Prundeni, îi asurzise fina ascultare a ininiei, acel ceasornic regulat, neobosit, care lucra în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a întins mâna. Atunci Scampolo, cu surâsul ei ofilit și pueril, a întins desenul. O comedie!. Ovalul frumos al Elenei era tras cu o linie neagră, îl umpluse tot cu negru, culoarea ei favorită. Două alte linii negre desenau tâmplele regulate, rămase în alb; cerceii erau verzi. Cât venin o fi pus în verdele ăsta! E invidioasă pastelista! Drăcia de portret semăna totuși. Am aprobat și am dat dezlegare. Dar ce-o fi pățit Bonifaciu! A fost pus desigur la expiațiuni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
îndesat între cearșafurile negre pline de praf, așa că nu-i poate vedea fața înroșită a celui care trudește la spatele lui. Este totuși conștient că izbiturile acestuia sunt subliniate de ritmul în care îi sunt pleznite fesele și de strigătele regulate, guturale, ca de vânătoare, ce-i ies din gâtlej. Pe măsură ce starea de excitație a maiorului se amplifică, "Hopa-șa!" se transformă în "Haide! Haide! Haide!“ și patul geme în efortul de a-și menține integritatea structurală. Unii ar fi tentați poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
morților, văd câteva sute de bărbați și femei Fotse, într-un cerc marcat de torțe aprinse. Pe o parte stau cei care bat tobele, șase la număr și bat în ritmul țăcănit al mașinii de cusut, suprapunându-se peste ritmul regulat de whoop whoop al unei tobe enorme, cu două fețe. Legănându-se pe o parte și pe alta, înaltă de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central al adunării. În spațiul liber din fața ei dansează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încălzirea patului meu. Încălzitorul de sub kang nu funcționează cum trebuie. El e convins că e mâna lui Shim, că eunucul-șef îmi trimite în acest fel un mesaj: fie voi trăi o viață confortabilă dându-i lui bacșiș în mod regulat, fie îmi va fi frig iarna și cald vara. Ușor sau dificil, Shim îmi spune că e alegerea mea. Atâta vreme când sunteți una dintre cele trei mii de concubine, nu puteți scăpa de el, mi-a spus An-te-hai. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pierdut, iar eu am recâștigat atenția Majestății Sale, grație copilului nou-născut. Împăratul vine din nou a doua zi. Stă mult, ținându-și fiul în brațe. Fac o regulă din a nu-l întreba nimic. Începe să mă viziteze în mod regulat, întotdeauna după-amiaza. Treptat, începem din nou să stăm de vorbă. Pălăvrăgim despre copilul nostru, iar el îmi povestește ce se mai petrece la Curte. Se plânge de cât de mult timp durează totul și de incapacitatea miniștrilor săi. În cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perna lui Mitsuhide pâlpâia ca și cum ar fi fost zgâlțâită de un spirit rău. Mitsuhide se întoarse pe partea cealaltă. Cu toate că era anotimpul nopților scurte, avea impresia că dimineața nu mai venea. În sfârșit, chiar când respirația îi redevenise adâncă și regulată, dădu iarăși cuvertura la o parte și se ridică, cu o tresărire. — E cineva acolo? strigă el, spre odăile pajilor. Undeva, departe, se deschise o ușă glisantă. Pajul de gardă intră tăcut și se prosternă la podea. — Spune-i lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zi dimineață, părăsi tabăra de la Shimo Toba și urcă, prin Trecătoarea Horagamine, în Yamashiro, loc unde stabilise să-și unească armata cu cea a lui Tsutsui Junkei. — Tsutsui Junkei n-a fost zărit încă? își întreba Mitsuhide cercetașii, la intervale regulate, pe tot parcursul zilei. Întrucât Mitsuhide fusese în cârdășie cu Tsutsui Junkei încă dinaintea atacului asupra Templului Honno, nu avusese nici nu motiv să se îndoiască de loialitatea aliatului său - până acum. La căderea nopții, încă nu se vedea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
citesc. Chiar și atunci când mi-am tras pătura îaspră, îmbibată cu un miros ciudat) peste cap, prefăcându-mă că am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spațiilor părăsite de ei, le înconjuram și le umpleam. Așa că foarte curând după plecarea lui Mike, de pildă, locul gol în formă de Mike a fost umplut, iar acum acolo creșteau flori. Și-apoi, pentru că oameni noi veneau în mod regulat, totul era oricum diferit, așa că nici nu mai aveai de unde să știi că rămăsese un loc gol. La sfârșitul celei de-a șasea săptămâni, grupul meu era format din Barney, un tip cu o față ascuțită, despre care puteai crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi înțepe ochii. Fii profesionistă, m-am mustrat singură, ștergându-mi lacrimile mânioasă. Jurasem că n-o să mai plâng niciodată la serviciu. Cu toate că văzusem duzini dintre colegii mei făcând chiar asta. Toaleta femeilor de la etajul doisprezece răsuna, în mod regulat, de ecoul plânsetelor, iar Phil îmi spusese că și toaleta bărbaților era la fel de întunecată. Am sunat-o pe Beatrice. Aveam nevoie de o secundă de relaxare înainte să mă arunc, cu capul înainte, în treburile zilei. — Cred că șefa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ușurare, Mara preluase și cartea bucătarului Mario. Asta după ce omul fusese lăsat baltă, atât de abrupt, de Grant Books. De când începusem lucrul la Grant, n-o mai văzusem pe Mara decât de câteva ori, dar ne trimiteam e-mail-uri în mod regulat - un biet substitut pentru conversațiile noastre zilnice, dar tot era mai bine decât nimic. Tocmai mă apucasem să-i răspund la mesaj, când un nou e-mail de la Mara mi-a răsărit pe monitor. Către: Claire Truman ctruman@grantbooks.com) De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în lumina și împrejurările potrivite - să trezească în el licărirea dorinței. Unele îmbunătățiri erau ușor de făcut. Lentilele de contact au înlocuit ochelarii; garderoba s-a înnoit; brațele și picioarele i-au fost supuse unor dureroase tratamente depilatoare la intervale regulate. Dar existau și factori asupra cărora Harry nu avea control, eforturi pe care proaspăta lui mireasă va trebui să le facă singură. Și Bette le-a făcut. Cu toată disciplina și abnegația unei surori întru Christos, a reușit să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
chilipiruri față de prețul inițial. Vreo 30 de sticle de dizolvant zac pe jumătate pline în fundul șifonierului meu. Și cutii peste cutii de pastile: care să mă mențină slabă, cu părul strălucitor, picioare curate, sinusuri desfundate, dinți albi, voioasă, cu ciclu regulat și conștiința împăcată. Nu știi niciodată când ai putea avea nevoie de aceste mici comori, nu? Până la urmă, într-o bună zi nu o să mai zbor, și cum o să mai fac atunci rost de tuburi foarte mari de cremă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mike îmi atinge genunchiul când ne oprim la semafor. —Scuze. Revin imediat în lumea celor vii. Mă las dusă de val uneori. — Te întrebam dacă vezi ceva în viitorul meu. Mă uit atentă la profilul lui. Are fața perfectă, trăsături regulate, piele bronzată, gene negre și dese și păr negru ca abanosul. Într-o bună zi, mă gândeam eu, o să facă o femeie foarte, foarte fericită. Și dacă o să aibă vreodată copii, probabil o să-i adore. Ar fi un tată minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
tatei e frumos aranjată, ca Întotdeauna, și bea bere dintr-o cană Înaltă, de argint. Încăperea a fost redecorată de curând, dar cupele obținute de Kerry la concursurile de Înot sunt tot la locul lor. Mama le lustruiește În mod regulat, În fiecare săptămână. Și mai sunt și rozetele mele de la concursurile de echitație. Pe astea cred că le dă fâl-fâl cu pămătuful, rapid. — Bună, tată, zic, pupându-l. — Emma ! Își duce o mână la cap, jucând surpriza. Ai reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]