2,802 matches
-
să expunem aparatul teoretic și să evidențiem factorii externi ce contribuie la definirea operei de artă. Dacă în cadrul operei literare vorbim de o stratificare ontologică, în cadrul operei vizuale vom aplica o arhitectonică ontologică. Facem acest lucru pentru a diferenția modul relațional al elementelor constituente operei, fără a elimina din cadrul arhitectonicii artei vizuale prezența și modul distinctiv de funcționare a straturilor ontologice. Ce dorim să evidențiem este următorul lucru: în cadrul artelor vizuale elementele compoziționale au o libertate de manifestare mai mare decât
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de artă, chiar dacă orice definiție este problematică deoarece opera de artă, prin natura sa, depășește mereu limitele unei definiții universale. Pentru a simplifica problematica definitorie a operei de artă, înțelegerea sa contemporană se face prin intermediul caracteristicilor instituționale, adică prin intermediul proprietățiilor relaționale ale operei de artă. După cum am arătat, trăsătura esențială a operei de artă este cea de existență trans-istorică, de aceea o înțelegere (universală) a sa implică o interpretare a istoricității sale. Trebuie să apelăm, astfel, la diferitele perioade artistice date
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiu, în timp ce poezia articulează sunete în timp. Însă, artele au și o sumă de caracteristici asemănătoare, întrucât obiectul de artă există în timp și spațiu, ca obiect prezent opera poate avea diferite aparențe și se poate afla în diferite stări relaționale. Capitolul I Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară Înțelegerea operei literare presupune înțelegerea proprietăților ce constituie literalitatea, deci compoziția lingvistică împreună cu narativitatea compozițională și dimensiunea sa estetică. Definirea calităților literare presupune înțelegerea compoziției artistice - a creației - unui text literar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
vorbim de un obiect pictat, nu putem să-i atribuim și reprezentarea, întrucât ea ține de un anumit context. Expresivitatea, reprezentarea și alte proprietăți specifice picturii se află în relație cu proprietățile obiectului. Identificarea obiectului cu pictura ține de contextul relațional, în timp ce proprietățile obiectului picturii sunt contingente. Pictura, înțeleasă ca proces creativ, dar și ca produsul (său) final, implică vopseaua, pigmentul și culoarea ca elemente folosite pe o suprafață reală. De aceea anumite proprități însușite de obiectul real devin suport pentru
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
limitată în cultura barocă. Prin intermediul istoricității putem apropia funcționalitatea fotografiei de pictură, apropriere care arată anumite elemente comune ambelor arte. Prin urmare, conținutul reprezentațional nu este reprezentațional doar prin apariția sa ca imagine, ci și prin proprietățile sale istorice și relaționale. Proprietățile istorice nu ne ajută la a înțelege modul de existență al operei prin reprezentarea sa, întrucât nu pot fi transformate într-un conținut compozițional. Fotografia, ca toate artele, pretinde o structură complexă a cărei înțelegere pornește de la natura sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
cinematografică duce la suprarealism prin simbolicul imaginii și narativitatea fantastică, așa cum se întâmplă în Un chien andalou regizat de Luis Buñuel și Salvador Dalí. Expresivitatea narativității suprarealiste este posibilă prin juxtapunerea anumitor fragmente de imagine. Posibilitatea lor constă în modul relațional dintre elementele ontologice componente filmului. Prin intermediul unei astfel de expresivități, imaginea crează o nouă realitate sintetizând diferite senzații. Filmul oferă posibilitatea unei autoreflecții metaficționale, lucru posibil prin combinarea tropilor ontologici. Totodată, fotografia și narativitatea realistă fac posibil ca filmul să
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
resurselor adecvate învățării Asigurarea resurselor de învățare este responsabilitatea managementului grădiniței. La nivel instituțional, central de formare asigură resursele pentru învățare prin: achiziția de manuale și alte publicații, abonamente la reviste naționale și internaționale și accesul la baze de date relaționale, multiplicarea materialelor didactice în tipografie. III.2.STANDARDE ȘI STANDARDE DE REFERINȚĂ Standardul reprezintă descrierea cerințelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activități în educație. Standardul de referință reprezintă descrierea
Calitatea actului managerial din grădiniță by Anghel Viorica [Corola-publishinghouse/Science/542_a_1329]
-
Wallon și Renî Zazzo și reabilitând categoriile de persoană și libertate. în anii 1980, comuniștii europeni și latino-americani reabilitează psihanaliza, ca psihiatrul francez Bernard Muldworf a cărui lucrare din 1986 Le Divan et le Prolîtaire recuză biologismul, „care anulează dimensiunea relațională a sexualității”, și sociologismul, „care îi escamotează aspectul subiectiv”. Totuși, această reflecție nu duce la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și antidepresivele nu sunt folosite decât
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
formări efective a participanților adulți (pacienții) sunt: 1. adulții învață ceea ce au nevoie să știe; 2. învață făcând; 3. învață într-o atmosferă informală: a. adulții doresc ca formarea legată de locul de muncă să fie corespunzătoare situațiilor și contextului relațional; b. au o eficiență mai mare în învățare când este recunoscut statutul lor de adulți care învață, atunci experiențele lor relevante anterioare sunt acceptate și folosite; c. indiferent de antecedentele adultului care este format în cadrul procesului, cel mai bun credit
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
dacă s-a ținut cont de alte programe ce pot interveni (dacă este timp suficient); Discutarea cu participanții a obiectivelor și a metodelor de formare. Modalități de identificare a unei clinici potrivite (de stat ori private) pentru formarea de abilități relaționale (și chiar la nivel de cabinet): Trebuie să existe posibilitatea de acces la o echipă cu experiență clinică (ginecologie); la educatori și persoane care consultă (medicul care a promovat inițiativa), care să fie suficient de activ din punct de vedere
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
care organismul uman le generează. În acest mod, se contribuie pe cale indirectă la optimizarea funcțională a structurilor biofizice DEMO ale organismului uman (animal) și la instituirea principiului vindecător al terapiilor asociate întemeiat pe descoperirea (diagnosticarea) cauzelor subtile, de ordin emoțional, relațional, afectiv (informațional, în ultimă instanță), de care majoritatea disfuncțiilor organismului sunt generate, cu atât mai mult, cu cât acestea sunt frecvent ignorate. Afirmarea de către specialiști a faptului că cea mai mare parte din afecțiunile civilizației sunt generate de stres (intră
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
subordonat sau invers, din posturi de conducere în posturi de execuție, din compartimente funcționale în compartimente productive, au loc „învestiri” cu noi statute sau „retrageri” de statute, se pun probleme pe direcția învățării și jucării noilor roluri încredințate); schimbarea sistemului relațional (trecerea într-un alt post de muncă implică pătrunderea într-un nou grup de muncă cu structura sa, cu normele, tradițiile și obiceiurile sale, fapt care îndeamnă la stabilirea unor noi relații interpersonale și care pune probleme de adaptare și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modelului conducerii ca funcție a persoanei se va înregistra în momentul în care elementele lui componente vor fi articulate și sudate într‑un tot unitar. Când trăsăturile de personalitate vor fi interpretate ca provenind din exterior, din relațiile și contextele relațional‑situaționale ale omului, altfel spus ca interiorizări ale acestora, iar comportamentele vor fi considerate exteriorizări și obiectivări ale trăsăturilor sau ale actelor cognitive ale individului, abia atunci se va fi realizat o imagine globală, unitară și, totodată, extrem de funcțională. S
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
derivă necesitatea studierii stilului de conducere?tc "2. De unde derivă necesitatea studierii stilului de conducere?" Necesitatea investigării stilului de conducere derivă, în primul rând, din efectele deosebit de relevante pe care practicarea lui le poate avea atât asupra climatului psihologic, socioafectiv, relațional din cadrul organizațiilor sociale, cât și asupra productivității muncii. Un conducător care nu știe să primească, să zâmbească, să strângă mâna, să asculte doleanțele oamenilor, să li se adreseze, să‑i încurajeze, care are atitudini superficiale sau brutale față de problemele ridicate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
superficiale sau brutale față de problemele ridicate poate traumatiza, poate produce decepții (personale sau colective), poate da naștere la răspândirea unor comentarii nefavorabile la adresa conducerii întregii organizații, plantează neîncrederea, incită resentimentele membrilor grupurilor și organizației, toate acestea putând afecta grav planul relațional, moralul organizației, precum și planul productiv. În al doilea rând, necesitatea studierii stilului de conducere derivă din faptul că el are o mare capacitate de a se difuza în rândul membrilor grupului, este molipsitor pentru întreaga organizație. În procesul concret al
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sarcină, iar în cel de‑al doilea pe relații umane. Scorurile mici denotă distanțarea socială mai accentuată a liderilor față de subordonații lor, prezența unei motivații profesionale, absența complexității cognitive a liderului. Evident, scorurile ridicate indică exact contrariul: apropiere socială, motivație relațională/psihosocială, complexitate cognitivă a liderului. La o primă vedere, orientarea liderilor spre sarcină și spre relații umane pare a fi identică sau, oricum, foarte asemănătoare cu „structura” și „considerația” din cercetările Școlii de la Ohio. În realitate, între ele există o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
multitudinea procedurilor de control, planuri detaliate care interzic orice suplețe - acestea constituind tot atâtea piedici care apar în calea exercitării procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de patologii relaționale au fost însă descrise cu mult înaintea lui Kets de Vries., Încă din 1942, pornind de la o abordare strict psihanalitică a afectivității iraționale și de la interpretarea liderului ca persoană centrală în jurul căreia se formează grupul, Fritz Redl a stabilit zece
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fost însă descrise cu mult înaintea lui Kets de Vries., Încă din 1942, pornind de la o abordare strict psihanalitică a afectivității iraționale și de la interpretarea liderului ca persoană centrală în jurul căreia se formează grupul, Fritz Redl a stabilit zece cupluri relaționale anormale, ilustrate prin relațiile dintre copii și educator (profesor). Redl arată cum așteptările și trebuințele copiilor complexați predetermină comportamentele adulților. În ochii copiilor, un „bun adult” (lider) va fi acela care va răspunde cel mai bine propriilor lor probleme afective
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
relațiile oficiale, formale. Așa că nu trebuie să ni se pară surprinzător faptul că Roger Mucchielli (1976), a transferat relațiile dintre copii și adulți la nivelul relațiilor dintre șefi și subordonați. Ghidându‑se după Redl, Mucchielli caracterizează următoarele cupluri de patologie relațională: 1. suveranul patriarhal, pe de o parte, și nevoia de „tată” sau de „mamă” a subordonaților, pe de altă parte (șeful paternal‑maternal, protector, căutând adorație filială și dependență, răspunde subordonaților dependenți într‑o manieră infantilă, aceștia din urmă căutând
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul reușește să surprindă un stil charismatic, particularizat prin: însușiri afective (capacitatea de a comunica trăiri afective, automonitorizarea conduitei afective, echilibrul afectiv); însușiri cognitive (stilul cognitiv interpersonal, percepții sociale, imagine de sine); însușiri relaționale (empatie, extraversie, orientare prosocială) (ibidem, pp. 108‑109). Leadership‑ul charismatic a ridicat în psihologia organizațional‑managerială o serie de întrebări, printre care mai importante ar fi cele de mai jos: 1) Care sunt factorii de personalitate considerați a fi
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Integrarea este obiectivă, spune autoarea, referindu-se la acțiunile și interacțiunile practicate de indivizi într-un cadru, sistem sau structură formală/informală care le oferă posibilitatea de a influența și controla deciziile organizaționale. Implicarea este intențională și reflexivă, integrarea este relațională și comportamentală. Deși autoarea optează pentru sfera restrânsă a noțiunii de participare, avem senzația că prin explicațiile furnizate, ea depășește unele dispute sterile referitoare la caracterul individual sau de grup al participării. Se remarcă totodată surprinderea și sublinierea clară a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cel puțin până la soluționarea lor. Dacă participanții (angajații sau conducătorii lor) n-ar dispune de capacitatea de a suporta și mai ales de a depăși asemenea situații, participarea ar putea fi compromisă. În fine, participarea este prin excelență o activitate relațională ce presupune încrederea unora în alții, a angajaților în reprezentanții lor și a acestora în conducere sau invers. Încrederea este o trăsătură caracterială, una dintre caracteristicile majore ale personalității maturizate psihologic și social. Or, participarea fără intrarea în acțiune a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
excesiv, care întrece măsura, al unei persoane; de asemenea, ea desemnează lipsa de rațiune, intensitatea mare cu care (re)acționează cineva. Christine Marsan consideră că diferența între conflict și tensiune constă în aceea că tensiunea reprezintă energia subiacentă conflictului, intensitatea relațională, presiunea pe care opoziția o aduce între protagoniști. Violența este rezultatul conflictului, descărcarea sau explozia, agresivitatea excesivă produsă de conflict (Marsan, 2005, p. 14). Și această distincție trebuie interpretată dintr-o perspectivă practică. Identificând tensiunile, observând violențele verbale sau comportamentale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
său, în care șeful manifestă rolul de dominator, iar subordonatul pe cel de dominat, sups. Dat fiind faptul că fiecare își asumă și își acceptă rolul, conviețuirea lor este perfectă. Intervenția unei a treia persoane poate declanșa însă perturbarea echilibrului relațional dintre cei doi. Noua persoană ar putea profita de pe urma relației dintre cei doi sau i-ar putea dezbina pentru a prelua conducerea. Se înțelege de la sine că armonia diadei originare este total bulversată putând apare un conflict între noul venit
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
arbitrării. Se recomandă ca aceste limite de timp să nu fie forțate sau premature − dimpotrivă, este bine ca ele să fie impuse când decizia ce urmează a fi luată se conturează destul de bine. Spre deosebire de mediator, care este amplasat în interiorul triunghiului relațional format de cele trei părți (în care cele două părți se pot uni împotriva lui sau el devine un fel de zonă-tampon între părți), arbitrul rămâne detașat și neutru. Conducându-se după o serie de reguli și fiind împuternicit să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]