5,064 matches
-
Nu mă interesează cum o cheamă pe nevastă-ta! Evrica, am zis, nu Erica! Evrica! strigă din nou triumfator vulpea, am găsit soluția ca să-l facem bine pe Pandelaș! A cerut de la un țăran, un briceag ascuțit și s-a repezit cu el spre buba lui Pândele. Toată lumea a rămas înmărmurita de cruzimea vulpii. Inimile tuturor s-au oprit. Dalila, cu grijă, foarte stăpâna pe șine, cu o îndemânare de chirurg, a înfipt vârful briceagului în umflatura lui Pândele. Ursul a
POVESTE DIN MUNŢII CARPAŢI (ROMÂNĂ, ENGLISH, MAGYAR, DEUTSCH) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342291_a_343620]
-
apoi, nu se culca decât după ce i se cânta ori i se vorbea mult timp cu voce domoală și mângâietoare, după ce era dezmierdat și pupat. La treaba asta se pricepeau bine de tot bunicii, mai ales că Ioana îl mai repezea pe copil, că era și ea obosită de câte făcea zilnic, ori chiar plictisită de toanele permanente ale celui mic. Și uite așa, pe măsură ce treceau anii, Gabriel se simțea tot mai neîndreptățit de părinți și bunici. Nu că dragostea lor
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
rost de niște viteji uriași care să-l păzească. Iar vitejii și-au făcut rost de niște soldați, strașnic înarmați, care să se lupte și să moară pentru împărat. După ce dușmanii împăratului erau vlăguiți în lupta cu soldații, atunci se repezeau asupra lor vitejii cu buzduganele și-i făceau zob. Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
-Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
rost de niște viteji uriași care să-l păzească. Iar vitejii și-au făcut rost de niște soldați, strașnic înarmați, care să se lupte și să moară pentru împărat. După ce dușmanii împăratului erau vlăguiți în lupta cu soldații, atunci se repezeau asupra lor vitejii cu buzduganele și-i făceau zob. Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
-Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să-l mănânce. Alerga îngrozit prin zăpadă, gâfâind și lovind furios cu nuiaua toți acești monștri apăruți în calea sa. În tăcerea lor, fantasmele lovite de el urlau : -Uuuu ! Uuuu ! Te sfâșiem ! Te sfârtecăm
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
fără stele, fără posibilitate de orientare. Doar licăritul slab al becului de veghe de la stațiunea meteorologică de lângă hotel mai arunca o scânteie de lumină spre cârdul de lebede înghețate. Zorile începeau să-și facă apariția. Situația era dezolantă. Valurile se repezeau cu forță în mal, aruncând cu putere sute de hectolitri de apă rece spre cârdul de lebede. Stratul de gheață își mărea mereu dimensiunile. Cum începu să se mijească de ziuă, masculul dominant se îndreptă spre plajă, își luă întreaga
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
să revin la asumata mea singurătate prăfuită, trecând prin satele minuscule, scăldându-mi privirile cu locurile sărăcăcioase, am dat dat brusc peste imaginea perfectă. Cât pe ce să mă opresc în șanț, am smuls aparatul de pe banchetă și m-am repezit ca un ghepard să fac fotografia carierei mele. O simțeam și o știam. Acea fotografie eram eu și avea să-mi schimbe viața. Ah, senzația aceasta sublimă, de adrenalină invadându-mi venele, urmată de mulțumirea și nerăbdarea de a obține
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
mea să o dea pe spate? Să mi se arunce în brațe și să-mi spună că va face orice pentru a fi cu mine? Nu fusesem eu cel care o respinsesem? Ce Doamae iartă-mă căutam aici? M-am repezit ca un nebun spre dormitorul nostru, pardon, al ei. Nu era nimeni acolo. Doar umbra plăcută a jaluzelelor în culoarea lavandei și așternutul presărat cu florile macilor de pe lenjeria de pat, într-o dezordine ordonată. - Ce cauți? Vocea ei era
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
cunoașterii: să se vadă cu doamna care-i răspunsese abia după treisprezece săptămâni de corespondență. Ea va scrie prima. Apoi el. Și tot așa. Când găsi întâiul plic în căsuța poștală, se simți tulburat. De când nu mai primise scrisori?! Se repezi în casă citind pe nerăsuflate conținutul. Totul era peste așteptări! Fire de intelectuală, doamna se vădea o adevărată calofilă, având un vocabular luxuriant, stil elegant și bogăție de cunoștințe. Dincolo de caligrafie, răzbăteau o gândire și o simțire alese. După fiecare
MATRIMONIALĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341637_a_342966]
-
mine ciosvârte cât niște continente mai minore. Îmi lipseau deja o treime din oase, un ochi și jumătate din urechea stânga. Loveam în ei cu piciorul rămas întreg, și cu pumnii. Țipau speriați, si se trăgeau puțin înapoi, dar se repezeau înapoi cu o ură tâmpa în ochii lor mici și diavolești, și cu dinții plini de sânge. Doi dintre ei se băteau pe coastele mele din dreapta, și vreo cinci-șase se îgrămădeau si isi smulgeau unul altuia parte din ficat. Tu
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
așezate spate în spate, ca dintr-o supărare, Albert și-a închipuit că trece printr-un tunel. La capătul acestuia, o portiță șantalie i-a lăsat să treacă numai cu prețul unui scârțâit sfâșietor. O haită de câini s-a repezit asupra lor cu lătrături asurzitoare. Dacă ar fi știut să numere, Albert ar fi constatat că nu sunt mai puțini de șapte, cifră impresionantă la acea vreme. Oricum însă, tot nu i-ar fi numărat deoarece fusese cuprins de spaimă
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
de nedescris. * * * Arina, constatând că momentele de adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei și întrebă la întâmplare: - În fond, ce are Duruma cu tine? De această dată Albert nu o mai repezi. Zâmbi numai cu jumătate de gură, pufnind ușor pe nas: - Cine să înțeleagă?... * * * Referință Bibliografică: I. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2011, Anul VI, 03 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
ta. ...Cum sunt toate mamele, după ce am chibzuit îndelung la viitorul copilului meu, i-am sugerat că ar fi bine să urmeze o anumită carieră pentru viitorul lui, la cei douzeci și unu de ani împliniți, dar el m-a repezit ca pe un străin... Te iritase întrebarea mamei, că n-ai găsit altceva mai bun să-i spui decât aceste vorbe înveninate: „Nu vreau să fiu ca tine!” Dar toate eforturile pe care le făcea ca să-ți fie bine, să
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
despuiau și își puneau coronițe de bozii pe cap, se acopereau cu panglici roșii, își puneau la gât salbe de aur sau de argint și plecau să danseze pe la case. O fată cânta monoton, cu note scurte și cu tact repezit un text străvechi al Paparudelor. După ritmul cântecului dansează și bat din palme, pleznind din degete și repetând: „Ha! Ha!”. În acest timp gospodina ia o găleată de apă și le stropește. Paparudele se prefac că fug, dar până la urmă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
poartă. - Care ești, mă? A zis nea Stoian. Din căruță - nimic! Parcă ar fi auzit horcăieli, parcă nu. - Care ești, mă? Repetă nea Stoian și aprinde un chibrit. În lumina slabă a văzut doi ochi holbați, fixându-l. S-a repezit în curte, strigând la geam “nea Ioanee, hai că e Tache mort în căruță”! S-a aprins lampa în casă apoi nea Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
chibrit. În lumina slabă a văzut doi ochi holbați, fixându-l. S-a repezit în curte, strigând la geam “nea Ioanee, hai că e Tache mort în căruță”! S-a aprins lampa în casă apoi nea Ion, în izemne, se repede la poartă. Tache era rupt tot, picioare, mâni, dinți sparți, mort, ce mai... Ani de zile a zăcut, oblojit cu buruieni, cu alifii, i-a făcut popa maslu peste maslu, geaba! Rupt a rămas! Fără brâu e ca un snop
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
viață de-acolo pe unde sunt, le-ar fi cerut ajutor. Dar așa...La cine să mai apeleze? A rânjit Nae, misterios: --Dar mărfurile alea din spatele tău, măi nea Moto, abia așteaptă. --Ce așteaptă, Nae? --Hai, nu fi tâmpit! îl repezi Nae. Mi le dai, bă, să le fac eu bani, dacă tu nu te pricepi. --Nu, nuu! a țipat disperat Mototolea. Să nu te atingi de mărfuri, că nu sunt ale mele! Nu sunt achitate. --Dobitocul, tot dobitoc! Păi, asta
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
la negociere. --Mă, omule, nu înțelegi că am nevoie urgentă de bani? Lasă-mă, naibii, cu negocierea ta! Am pregătit și actele de vânzare-cumpărare. Doar completăm suma și, gata. --Cât? spuse nepăsător Mototolea. --Șaizeci, cât ai vrut și tu! se repezi Nae. --Năravul, tot nărav! râse Mototolea. Adică, ești la ananghie și... --Ai uitat, nea Moto cât mi-ai cerut? Și nici nu-ți pun la socoteală inflația. --O fi, însă...ai uzat amarnic mașina. Între timp, s-a și învechit
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
A, dacă ar fi fost cu tablă de la combinat, sau cherestea... ori lemn din pădure, parcă, parcă. Dar, cu țigări și băutură contrafăcută de la „noi”... Care „noi”? A îngăimat: --S-o întreb pe șefa. S-a îmbufnat Nae și l-a repezit: --Bă, chioșcar ai fost, chioșcar ai să mori! Am vrut să te ridic în rândul nostru, însă, văd că n-am pe cine. Deși, noi suntem cu ochii pe chioșcul tău. Este cel mai sigur și sperăm să colaborezi. Hai
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
este, un coșmar, dar când s-a mai liniștit, cu lumina aprinsă, și-a dat seama că a retrăit clipele petrecute în magazia de la C.A.P. Viorel apăruse din spatele său și cu ochii injectați de furie, ca un disperat, se repezise asupra ei și, oricât a țipat ea și l-a implorat să o lase în pace, el nu a auzit. Trăgea să-i rupă hainele de pe ea, o săruta pe obraz și se lupta să-i prindă gura, dar cum
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
să scoți trei cuvinte de la fiul meu! Se pare că ai trecut cu brio primul test. Alma rămase fără respirație. Vocea profund masculină o luase prin surprindere. Și era în genunchi. Dezavantaj, ea. - Poți să te ridici, domnișoară! Beth se repezi în brațele tatălui și îi cuprinse gâtul cu brațele. - Tati, ce bine că ai venit! îl strânse posesiv. Spune-i domnișoarei că nu avem nevoie de guvernantă! Lord M.Joseph o temperă pe fiica sa desprinzându-i ușor brațele, surâzând
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]