3,646 matches
-
de violență, ca în timpul manifestației împotriva venirii la Paris a generalului Ridgway în mai 1952. PCF o ia pe calea unei retrageri sectare care se traduce printr-un net recul al efectivelor sale și o „a doua glaciațiune stalinistă”. Expuși represiunii, militanții strâng rândurile în jurul partidului și al URSS, practicând un dezlănțuit cult al personalității cu prilejul celei de-a 70-a aniversări a lui Stalin în 1949 sau a celei de-a 50-a aniversări a lui Thorez în 1950
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exprimate). Este împărțit între mai multe sensibilități, una dintre cele mai originale fiind aceea a teoreticianului marxist Antonio Gramsci. Primul său conducător, Amadeo Bordiga, în dezacord cu directivele IC, va fi exclus încă din 1926. PCI este supus în 1923 represiunii declanșate de Mussolini, aflat la putere din octombrie 1922: nu mai numără decât 9000 membri, iar la alegerile din 1924, care se desfășoară într-un climat de violență, nu obține decât 2,7% din voturi. Bolșevizarea impusă de Moscova bulversează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Stalin* și devine în 1929 șeful partidului și un conducător important al IC. Dezvoltă mai ales linia „clasă contra clasă”, cu a sa denunțare a socialiștilor - „social-fascismul” - care-i tulbură pe militanții ce se confruntă, în plus, cu o dură represiune fascistă. Numeroase epurări* duc la excluderea opozanților succesivi, ca Alfonso Leonetti, Pietro Tresso, Paolo Ravazzoti sau Angelo Tasca și Ignazio Silone. Din închisoare, Gramsci își exprimă opiniile divergente, dar moare în 1937. începând din 1934, Stalin constrânge PCI să aplice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Brigăzile internaționale. El încearcă să acționeze și în Italia până în rândurile organizațiilor fasciste în care și-a infiltrat militanții din 1929, neezitând ca, în 1936, să apeleze la „frații în cămașă neagră”. Deși foarte stalinist, PCI nu este ferit de represiunea lui Stalin. Mulți dintre militanții săi refugiați în URSS sunt victime ale epurărilor, iar Comitetul Central îi este desființat în 1938, ceea ce-i permite IC să-și aleagă niște conducători încă și mai fideli. PCI este atunci o organizație foarte
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
generală a populației, luptă împotriva disidenților*. Dispunând de trupe de elită, KGB veghează și la securitatea frontierelor - foarte importantă într-un stat totalitar care-și închide populația -, a comunicațiilor, a transporturilor, dar și la administrația lagărelor și a centrelor de represiune specializate (închisori cu regim special și spitale psihiatrice). Este poliție politică și serviciu de informații, dispunând de mijloace impresionante în oameni, materiale și finanțe, cu o mare eficacitate. Exportarea modelului Sovietizarea democrațiilor populare* după 1945 deschide o a treia fază
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
totul luată prin surprindere -, care vor rămâne, pe drept cuvânt, convinse că stabilitatea sistemului comunist nu este defel asigurată. în noiembrie 1956, Revoluția maghiară* confirmă vulnerabilitatea puterii comuniste din clipa în care tolerează o slăbiciune represivă sau o veleitate democratică. Represiunea este condusă personal, chiar din Budapesta, de șeful KGB, generalul Ivan Serov - adjunctul lui Hrușciov* în Ucraina între 1938 și 1941, responsabil pentru nenumărate masacre și deportări -, și de ambasadorul sovietic, Iuri Andropov, care va deveni, la rândul său, șeful
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și deportări -, și de ambasadorul sovietic, Iuri Andropov, care va deveni, la rândul său, șeful KGB în 1967, apoi conducător suprem al URSS în noiembrie 1982. Polițiile politice trag concluziile: de-acum înainte trebuie să controleze societatea* nu numai prin represiune sau amenințarea constantă cu represiunea, ci și infiltrându-se la toate nivelurile, pentru a recunoaște o eventuală escaladare a pericolelor. De la o situație de represiune violentă și spectaculară se trece la niște forme de supraveghere mai discrete, care recurg la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietic, Iuri Andropov, care va deveni, la rândul său, șeful KGB în 1967, apoi conducător suprem al URSS în noiembrie 1982. Polițiile politice trag concluziile: de-acum înainte trebuie să controleze societatea* nu numai prin represiune sau amenințarea constantă cu represiunea, ci și infiltrându-se la toate nivelurile, pentru a recunoaște o eventuală escaladare a pericolelor. De la o situație de represiune violentă și spectaculară se trece la niște forme de supraveghere mai discrete, care recurg la o represiune cu obiective precise
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1982. Polițiile politice trag concluziile: de-acum înainte trebuie să controleze societatea* nu numai prin represiune sau amenințarea constantă cu represiunea, ci și infiltrându-se la toate nivelurile, pentru a recunoaște o eventuală escaladare a pericolelor. De la o situație de represiune violentă și spectaculară se trece la niște forme de supraveghere mai discrete, care recurg la o represiune cu obiective precise. Dacă cele mai multe lagăre sunt închise în Europa de Est în 1950 și în URSS după 1956, polițiile politice practică o represiune numită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amenințarea constantă cu represiunea, ci și infiltrându-se la toate nivelurile, pentru a recunoaște o eventuală escaladare a pericolelor. De la o situație de represiune violentă și spectaculară se trece la niște forme de supraveghere mai discrete, care recurg la o represiune cu obiective precise. Dacă cele mai multe lagăre sunt închise în Europa de Est în 1950 și în URSS după 1956, polițiile politice practică o represiune numită concentrică, ce atinge fragmente din ce în ce mai mari ale populației. Toate formele de rezistență - politică, culturală, economică - sunt urmărite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de represiune violentă și spectaculară se trece la niște forme de supraveghere mai discrete, care recurg la o represiune cu obiective precise. Dacă cele mai multe lagăre sunt închise în Europa de Est în 1950 și în URSS după 1956, polițiile politice practică o represiune numită concentrică, ce atinge fragmente din ce în ce mai mari ale populației. Toate formele de rezistență - politică, culturală, economică - sunt urmărite. „Sabotorii” și alți „trădători” ai „construirii socialismului” sunt arestați și condamnați la grele pedepse cu închisoarea, pedeapsa cu moartea devenind mai rară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din ce în ce mai mari ale populației. Toate formele de rezistență - politică, culturală, economică - sunt urmărite. „Sabotorii” și alți „trădători” ai „construirii socialismului” sunt arestați și condamnați la grele pedepse cu închisoarea, pedeapsa cu moartea devenind mai rară și slujind drept „exemplu”. Intensitatea represiunii variază atunci în funcție de contextul geografic. RDG, care nu este încă izolată de Zidul Berlinului*, are o politică de represiune mai puțin brutală decât România sau Bulgaria. Dar este adevărat că, la sfârșitul anilor 1950, practic toți opozanții regimurilor comuniste au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialismului” sunt arestați și condamnați la grele pedepse cu închisoarea, pedeapsa cu moartea devenind mai rară și slujind drept „exemplu”. Intensitatea represiunii variază atunci în funcție de contextul geografic. RDG, care nu este încă izolată de Zidul Berlinului*, are o politică de represiune mai puțin brutală decât România sau Bulgaria. Dar este adevărat că, la sfârșitul anilor 1950, practic toți opozanții regimurilor comuniste au plecat în exil*, au tăcut sau au fost lichidați. Dat fiind faptul că „educația socialistă” a dat roade, polițiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a puterii lor - sof power. URSS, China, Cuba nu ar fi putut niciodată să obțină atâta sprijin pentru cauza lor fără puterea de atracție ideologică. Intervențiile sovietice în Europa de Est și Afganistan, Revoluția Culturală* în China, intervenția cubaneză în Africa* sau represiunea internă a acestor regimuri nu și-ar fi aflat apărători, dacă toate acestea nu ar fi fost îndeplinite în numele „socialismului”. în plus, ideologia le oferă conducătorilor comuniști o grilă de interpretare a lumii și faptelor sociale pornind de la care își
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe plan intern. într-adevăr, regimurile comuniste se tem ca o prea mare integrare în ordinea internațională să nu aibă o influență nefastă asupra propriei ordini politice interne, ca influențele străine să nu le „contamineze” populațiile. De unde și campaniile de represiune, reactivarea periodică a teoriei complotului, închiderea frontierelor, controlul strict exercitat asupra fluxurilor informative, restricția schimburilor și limitările draconice impuse libertății de circulație. Dar această politică a replierii duce la izolare și la pierderea beneficiilor socializării: schimburi comerciale, acces la tehnologii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
URSS în 1991 le-a permis celor cinci republici sovietice din Asia Centrală să-și obțină independența, deși, înainte de 1917, nu aveau vreo existență etatică, iar populația îndurase aceleași constrângeri ca și restul URSS - colectivizare* forțată, industrializare*, colonizare masivă de către ruși, represiune și teroare*. Pe plan economic, se numărau printre cele mai sărace și primeau, în cadrul planificării sovietice, un ajutor important. Nomenclatura locală, dar și populațiile au fost, prin urmare, ostile la perestroika lui Gorbaciov* care, pentru a combate corupția, îi demisese
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puternic aparat de securitate, organizat după modelul KGB. Clientelismul permite retribuirea fidelilor președintelui, puterea controlând întreaga economie. Electorii nu au dezvoltat nici o legătură partizană stabilă, iar partidele democratice sunt slabe, prost organizate și supuse unor presiuni, dacă nu chiar unei represiuni brutale. Situația este diferită de la țară la țară: Kârgâzstanul este mai aproape de criteriile democratice, Turkmenistanul și Uzbekistanul sunt dictaturi. în Uzbekistan, manifestațiile sunt practic interzise din 1991 încoace, controlul mass media este total, cei care se opun sunt închiși, lichidați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcarea. Din 8 iunie 1957, Mao pune capăt mișcării și îl transformă într-o „campanie anti-dreapta”, pentru a relansa, la o scară și mai extinsă, o mobilizare de aceeași natură cu aceea din 1955-1956: acesta va fi Marele Salt înainte*. Represiunea este violentă: 550000 persoane sunt închise ori exilate, iar familiile lor, persecutate. Este sfârșitul colaborării PCC cu intelectualii democrați și burghezia națională. A doua „primăvară” începe în toamna lui 1978, printr-un protest împotriva rănilor provocate tinerilor de Revoluția Culturală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de „firesc” care i-a frapat pe spectatorii independenți și-i face pe naivi să creadă într-o justiție liberă. Sensul procesului: pedagogia infernală Sensul acestor procese a fost definit la 20 februarie 1922 de către Lenin: „Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva dușmanilor puterii sovietice și agenților burgheziei (în primul rând, menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o justiție liberă. Sensul procesului: pedagogia infernală Sensul acestor procese a fost definit la 20 februarie 1922 de către Lenin: „Sarcinile momentului sunt: intensificarea represiunii împotriva dușmanilor puterii sovietice și agenților burgheziei (în primul rând, menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidității și al durității represiunii, din punctul de vedere al pedagogiei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
menșevicii și socialiștii revoluționari); instaurarea acestei represiuni prin tribunalele revoluționare și tribunalele populare în cel mai rapid și eficient mod revoluționar; organizarea - absolut necesară - unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidității și al durității represiunii, din punctul de vedere al pedagogiei lor, al educării maselor prin intermediul acestor judecăți și reflectării lor în presă) [...]”. Cele două axe principale sunt bine delimitate: lichidarea dușmanilor - reali sau presupuși - și mai ales „pedagogia infernală” (A. Kriegel), printr-o teatralizare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
duce la o chestionare a militantismului comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și antidepresivele nu sunt folosite decât încetul cu încetul și, mai ales în URSS, spitalele psihiatrice sunt locuri de represiune și de tortură chimică împotriva disidenților* - Bukovski, Pliuci. Totuși, se poate estima că toate puterile comuniste au insituit, prin ideologie*, propagandă* și teroare*, o gigantică experiență colectivă de inginerie psihică, aplicată pe populații încarcerate între frontiere ermetic închise și constrânse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
LUPTA îMPOTRIVA „OPIULUI POPORULUI” Religia, considerată de Marx „opiul poporului”, a opus comunismului modern - ateu și materialist - chestiunea lui Dumnezeu și a spiritualității. Ea a fost adesea locul rezistenței împotriva instaurării regimurilor totalitare comuniste și și-a atras o intensă represiune. De la comunismul creștin... Oricât de paradoxal ar părea, comunismul și-a aflat numeroase rădăcini în creștinism, dar a și fost combătut foarte devreme de Biserica catolică. Astfel, Faptele Sfinților Apostoli (2/44-45) predică o formă de comunism: „Iar toți cei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vocea patriarhului Alexis în 1944. Lupta masivă împotriva religiei nu se reia decât în 1959, sub forma unei propagande sistematice și a unor măsuri discriminatorii împotriva credincioșilor; și, din 1959 până în 1964, numărul bisericilor scade la mai bine de jumătate. Represiunea vizează și centrele de studii și de rugăciune ca Seminarul creștin pentru studierea renașterii religioase în Rusia al lui A. Ogorodnikov și V. Poreș, arestați în 1979 și 1980, sau Comitetul creștin pentru apărarea drepturilor credincioșilor al lui Gleb Yakunin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
torturați și siliți la umilitoare autocritici, ca Dmitri Dulko în 1980; iar persoane controlate de KGB acced în cadrul Bisericii, ca arhimandritul Gabriel la mănăstirea Pskov. Bisericile protestante și sectele care reprezintă în jur de 500000 persoane sunt supuse unei crunte represiuni începând din 1928, cu atât mai mult cu cât afișează un pacifism fervent; acestea aproape au dispărut la sfârșitul anilor 1930. Baptiștii și Martorii lui Iehova care refuză, după război, să intre în Consiliul Uniunii baptiștilor și creștinilor evanghelici, înființat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]