1,973 matches
-
pus întrebări legate de copilărie, am spus eu ridicând din umeri. Nu știu de ce m-am supărat așa de tare. Sper că n-o iau razna. Deloc, a protestat Chris. E perfect normal. Gândește-te! Ani de zile, ți-ai reprimat sentimentele cu ajutorul drogurilor. Acum, că nu mai poți recurge la ele, decade întregi de durere, furie și alte chestii de genul ăsta vor ieși la suprafață. Asta a fost tot ce s-a întâmplat, a încheiat el cu bunătate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gesturi recurente (de departe, cel mai așteptat moment era vizita la terapie intensivă). Și printre gesturile acestea, cum ziceam, scrisul nu intra. Cumva, spitalul e și el o închisoare. Deținuții au voie la o plimbare în curte, dar mama își reprimă orice plăcere sau satisfacție. Acolo, la etajul 5 al Spitalului Universitar, de la fereastra care da spre intersecția de la Eroilor (ironia, soarta, întâmplarea ? Nu știu cum s-a făcut că patru ani mai târziu, când s-a născut băiatul - tot prematur -, am nimerit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Georgiana Sârbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1781]
-
aveam chef. ― Nu vreau să mai chem pe nimeni, iam spus Mariei. Dar oricum nu vreau să merg. Maria zâmbi din nou, cu toată gura. ― Perfect, te aștept jos. După ce am văzut-o dispărând din cameră, nu mi-am putut reprima zâmbetul. Deși nu recunoșteam asta, Îmi plăcea la nebunie felul ei de a fi. Mi-am pus blugii și o cămașă primită de la Victor. Nu ar fi trebuit să mă mai ating de cadourile de la el, dar cămașa aceea era
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
că nu am scris decât câteva pagini. Viața mea nu e atât de interesantă Încât să necesite așa de mult spațiu. De fapt, singurul lucru despre care a meritat să scriu a fost...ei bine, tu. Nu mi-am putut reprima zâmbetul. ― Glumești. Ai scris despre mine? Își dădu ochii peste cap Într-un mod incredibil de adorabil. ― Oau...am spus eu. E foarte drăguț. I-am oferit unul dintre cele mai frumoase zâmbete ale mele. ― Ești foarte drăguț, vreau să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Am nimerit fritr-un restaurant și acolo, timp de două ore, am pus la cale căsătoria noastră, fixîndu-i data, locul și celelalte amănute. (Îmi stătea pe buze s-o întreb pe Mihaela cine era tânărul care o ceruse, dar mi-am reprimat curiozitatea amînînd-o pe altă dată, când aveam să fim singuri.) Eu trebuia să fac un drum în provincie pentru a cere părinților consimțământul. Mi-era indiferent dacă mi-l dădeau sau nu (eram major de mult). Îmi făceam mai mult
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
la sfârșitul căruia bărbatul este fie învingător, liber și singur, fie învins, prizonier și îndrăgostit. Numai în pustiu asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Dar și acolo cu condiția să-și supravegheze bine visele și să-și reprime rușinoasele momente de slăbiciune. Sprijinindu-se pe mărturiile unor bărbați învățați și chiar sfinți, autorul broșurii dorea cu înverșunare să apere "vitejia" masculină de perspectivele înfrîngerii și să demaște momeala folosită de diavol pentru atragerea spiței bărbătești în Infern, dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aș dori... Pe plajă "vreau", "doresc". Sau, poate, nu mai trebuie "să vreau", "să doresc" . Mă bucur de ceea ce "este", fără să-mi mai bat capul cu altceva. De ce am respecta furia "flagelanților" care își biciuiau trupul pentru a-și reprima dorințele? Ea ridică, aș zice, mai degrabă, o problemă de psihiatrie decât una religioasă. Căci trupul nostru face parte și el din Creație. Dumnezeu n-ar mai fi lăsat să existe dorință în carnea noastră, dacă această carne trebuia biciuită
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și, cum Nemesis avea rolul de a menține ordinea în univers, concluzia care se impune e că zeii grecilor socoteau nu doar normală, ci și obligatorie pasiunea! Iată încă un motiv ca să mă îndoiesc de triumful "rațiunii clasice". Nemesis a reprimat în povestea lui Narcis tocmai disprețul pentru pasiune, pe care zeii nu-l puteau tolera, fără să bănuiască, probabil, că specialiștii în Olimp nu vor dori să le înțeleagă deciziile. Adaug că, de câte ori am vrut să mă lămuresc ce înseamnă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
inteligența pentru a ne găsi consolări și când ele sunt dăunătoare pe termen lung. Poate că tot Orientul ne-a dat viziunea pasivă asupra vieții. Și, fără îndoială, unele apucături n-ar strica să le pierdem, ori să ni le reprimăm. Am micșora distanța dintre bășcălie și ironie, între altele. Dar ce-ar rămâne din identitatea noastră după ce am termina de distrus Orientul din noi? Orice eroare provine dintr-o excludere, ne-a avertizat Pascal. Pe întuneric, valurile, chiar slabe, au
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
chiar în toată Elveția. Adaugă: "Poșta mă cunoaște. E de ajuns să fie trecut pe plic numele meu". Sunt gata să mă mir cum de-l cunoaște toată poșta elvețiană ― datorită celebrității familiei? sau datorită lui? ― dar, iarăși, renunț, îmi reprim curiozitatea. Iau "coperta", căreia i-a alăturat un poem, și plec. În cabină, mă apuc să le studiez. Pe contracopertă, lângă fotografia lui Theo deghizat în femeie, se află un catren în germană: Ach Thea von der Schmitten, ich kenne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Fericiți că totul s-a terminat astfel, spectatorii se duc să-și încerce norocul la ruletă. Nici spectacolul nostru nu e mai breaz. Mult zgomot pentru nimic. Ies asurzit, cu un mare dor de deșert. Mă străduiesc, însă, să-mi reprim oboseala. Vom sta o singură noapte la Las Vegas și aș vrea să-mi fac o idee despre acest oraș halucinant unde se află "cel mai mare hotel din lume", "cel mai înalt termometru din lume", luminile cele mai zgomotoase
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
luate niște decizii în consecință. Presupun vă vom putea găsi o persoană autorizată pentru a discuta acest lucru la noi! - Voi aranja ca roboperatorul să facă în așa fel încât să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non-A. - La revedere și succes. Se auzi un declic și imaginea intensă se șterse de pe ecran. Gosseyn ordonă roboperatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gest normal dar prompt levierul la zero și înapoie placa Nirenei. Se simțea cât se putea de calm și în apele sale. Corpul lui Ashargin, liniștit, accepta aceste violențe evidente cu o fermitate de bun augur. - Succes! îi spuse Nirena. Reprimă o dorință a lui Ashargin de a-i spune unde se ducea și nu pentru că Enro nu va afla în câteva minute, dar era de părere că, dacă i-ar menționa destinația, i se vor pune bețe în roate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
clanului Oda nu cunosc mila. Ce vină i-au putut găsi unui preot fără vedere? Cum ar fi putut avea putere să se împotrivească? Acum, însă, putea cugeta mai profund la propria lui moarte. Își rodea încontinuu buzele și-și reprima valurile care îi răscoleau adâncurile inimii. „Dacă-mi dau frâu liber mâniei astfel,“ medită el, „ar putea crede că sunt descumpănit și până și vasalii mei se vor simți făcuți de rușine.“ Existau mulți oameni care nu vedeau nimic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de spus. Înțelegând exact ce însemna expresia din ochii lui Mitsuhide, continuă să-l dăscălească: Ceea ce am observat din momentul când v-am întâlnit a fost culoarea pielii. Păreți să fiți foarte speriat sau foarte îngrijorat de ceva anume. Vă reprimați furia din ochi, dar îmi dau seama că sunt plini nu numai cu mânie bărbătească, ci și cu lacrimi femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să pună planul în aplicare. Dar Hideyoshi, în sinea lui, alesese cursul acțiunii. Dacă nu accepta propunerea lui Shonyu, poziția acestuia și cea a lui Nagayoshi ca războinici aveau să devină oneroase. Mai mult, era sigur că, dacă le erau reprimate temperamentele îndărătnice, acestea aveau să răbufnească ulterior. Era o situație primejdioasă în ceea ce privea comanda militară. Mai mult decât atât, Hideyoshi se temea că, dacă Shonyu era nemulțumit, Ieyasu avea să încerce să-l ispitească spre a schimba taberele. Actuala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
convalescență“, cum o numeau cei de la Alcoolicii Anonimi, reacțiile sale sexuale, dacă le putem numi astfel, se înrăutățiseră. Dave 2 îl avertizase pe Dan că ar putea trece printr-o perioadă de o extremă vulnerabilitate, copilărească și sentimentală, pe măsură ce emoțiile reprimate de alcool vor reveni la suprafață. Emoții care ar fi fost perfect normale în adolescență, dar pe care, cu ajutorul berii Lamot, el reușise să le atenueze și apoi să le smulgă din sine. Dintotdeauna, comportamentul sexual al lui Dan fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
evoluție. O parte din SB este cea numită “rațiune” și face în multe cazuri greșeli în decodificarea corectă a algoritmilor din SN. Acest lucru se întâmplă mai cu seamă la “intelectualii raționali” care își controlează acțiunile cu ajutorul rațiunii. Ei își reprimă astfel subconștientul și pierd, în mare parte legătura cu SN. Aceste lucruri conduc de obicei la ajungerea în a ridica pe un piedestal Știința și Tehnicismul (știința, aparatele, invențiile etc.) închinîndu-se lor și la Ateism. Bine ați venit în minunata
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
homme sur la nature. Eroul rabelaisian este considerat cel mai potrivit pentru a demonstra originea și funcțiile grotescului, având un tip de comic ce “nu rezultă din contrastul față de idealitatea eroică, ci se manifestă ca descătușare și afirmare a materialității reprimate în personaje simbol ale râsului.” Astfel, eroul grotesc declanșează un râs colectiv ce triumfă asupra angoasei, violenței și reprimării. “Comicul grotesc rezultă din promovarea materialității și a corporalului până la un nivel permițând anularea distanței dintre contemplator și erou, într-un
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
face constatări importante despre caracterul social al râsului. Acest tip de comic abolește distanțele, regulile, convențiile pe care le impune viața socială; el apropie și amestecă ceea ce obișnuința și logica disting, permitând exprimarea a tot ceea ce, în mod normal, este reprimat. Carnavalescul este “în stare să încalce regulile, subversiv, profanator”, dar dispune de un caracter ambiguu care, pe plan ideologic și folosind aceleași procedee, îl ajută să facă la fel de bine jocul reacției pozitive, ca și pe cel al contestării. Honore Daumier
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
remarca drept o glumă, însă Vaughan păru să vorbească serios. Era deja mai calm, ca și când actul acela de violență îi scursese din organism o parte din tensiune ori golise de sens un tip de comportament violent pe care și-l reprimase mult timp. - Prea bine, anunță el, înlăturându-și fibra de sticlă de pe mâini. Acum plecăm - te duc eu acasă. La ezitarea mea, adăugă: - Crede-mă, Ballard, o tamponare seamănă cu oricare alta. Era oare conștient că îmi imaginam o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
destul de nonconformiste pentru o epocă impregnată încă, în ipostazele ei moderne, de stilul Art Nouveau. Coperta întîi înfățișează o mulțime de domni caricaturali cu joben, învălmășindu-se și fugind, în panică, pe treptele unei clădiri vaste. Imaginea — probabil, o manifestație reprimată de poliție — pare desprinsă dintr-o comedie mută. Scris (nu și semnat) de Ion Vinea, „Avertismentul“ prin care se deschide revista este un articol-program incisiv: „Apariția acestei reviste e antipatică. Explicațiunile de rigoare, oricît de abile, nu pot demonstra utilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înving. Sîntem păzitorii lași ai menajeriei noastre”. Metafora ironică din final este prezentă - în cu totul alt context - și într-un poem din epocă al lui Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment, războiul, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
transmită elevilor, ghicea cuvintele, frazele, întrebările misterioase ce se iveau și adesea explicațiile cele mai complicate păreau la îndemâna oricui. În prima zi de liceu a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegi fusese reprimată brusc de siguranța profesorilor. Doamna dirigintă Ghiurcă l-a așezat cu Magi în banca treia, rândul de la geam, deci mai crescuse nițel și nu trebuia să-l pună profesoara chiar în prima bancă, cum era obișnuit până atunci. Pe Magi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
el, cu mersul nesigur al celor care au tras prea mult la măsea. Și pricepu ce se Întîmplase cu cartea lui. - Ei, scriitorule! Tu trebuie să știi ce vrea să Însemne asta! Avea vocea cleioasă, duhnea a alcool. Ryan Își reprimă o mișcare de fereală. - Ce vrea să Însemne ce? - Un pescăruș care vine să-și dea duhul Într-un văl de mireasă, tu cum tălmăcești chestia asta? În fața tăcerii lui Ryan, Gildas Îi arătă cartea, Înălțînd-o. Pietrele care glăsuiesc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]