1,852 matches
-
15 mai 1998, cei șase inculpați au fost trimiși în judecată pentru uciderea a 26 de revoluționari și rănirea altor 52, fiind acuzați de omor calificat și instigare la omor deosebit de grav. Ioachim Moga a fost dat în judecată pentru reprimarea manifestațiilor de la Cluj din decembrie 1989, soldată cu uciderea a 26 de persoane și rănirea altor 52. La data de 9 aprilie 2003, s-a pronunțat prima sentință în dosarul uciderii manifestanților anticomuniști de la Cluj din decembrie 1989. Faptele comise
Ioachim Moga () [Corola-website/Science/311738_a_313067]
-
care ei se consideră nevinovați, magistrații au apreciat că faptele lor s-au prescris și cerând achitarea lor. În ședința publică din 23 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, l-a condamnat pe Ioachim Moga pentru reprimarea manifestanților de la Cluj la următoarele pedepse : În baza art.33 lit.a, b și art.34 lit.b Cod penal, Înalta Curte a contopit pedepsele în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 8 ani de închisoare, 5 ani
Ioachim Moga () [Corola-website/Science/311738_a_313067]
-
plătească importante sume de bani ca daune materiale și morale. Sentința este cu drept de recurs. La data de 20 martie 2006, Înalta Curte de Casație de Justiție a dat sentința finală în procesul privindu-i pe cei implicați în reprimarea revoluției, la Cluj. Instanța a respins recursul acuzaților, emițând mandat de executare a pedepselor pe numele lui Ioachim Moga, condamnat la opt ani de închisoare . La scurt timp după pronunțarea sentinței, avocații săi au cerut instanței și au obținut amânarea
Ioachim Moga () [Corola-website/Science/311738_a_313067]
-
șef al Direcției contrainformații economice din Departamentul Securității Statului. S-a născut la data de 9 octombrie 1927, în municipiul Galați, fiind fiul lui Vasile și Profira Macri. A absolvit numai cursurile de liceu. A condus, împreună cu generalul Nicolae Pleșiță, reprimarea minerilor care au participat la greva minerilor din Valea Jiului din 1-3 august 1977. În 1989 era șef al Direcției contrainformații economice din Departamentul Securității Statului (Direcția a II-a a Securității). În seara zilei de 16 decembrie 1989, generalul Iulian
Emil Macri () [Corola-website/Science/311764_a_313093]
-
1989, generalul Iulian Vlad l-a trimis la Timișoara, cu o echipă de ofițeri pentru a depista organizatorii și agenții puterilor străine presupuși a fi implicați în declanșarea manifestațiilor antidictatoriale și anticeaușiste din acel oraș, precum și pentru a contribui la reprimarea demonstrațiilor. Ajuns la Timișoara, a luat măsuri de intensificare a muncii de culegere de informații, a organizat audierea persoanelor reținute și depuse la penitenciar, precum și a răniților din spitale, a dat dispoziții să se trimită ofițeri de securitate în rândul
Emil Macri () [Corola-website/Science/311764_a_313093]
-
lit. a. a Codului penal. În interogatoriile luate cu privire la faptele de care era incriminat, el a susținut că, deși sub aspect moral se consideră vinovat, totuși, prin activitățile pe care le-a organizat și desfășurat la Timișoara nu a urmărit reprimarea armată a manifestanților, ci numai culegerea de informații specifice muncii de securitate în legătură cu organizatorii și conducătorii manifestațiilor, cu eventualul amestec al unor puteri străine, pentru a putea să raporteze situația reală celor cărora le era subordonat (filele 2-20, 21-33, 34-45
Emil Macri () [Corola-website/Science/311764_a_313093]
-
regiunea Parisului o lungă perioadă de timp cel puțin o divizie aliată. Totuși, Charles de Gaulle a negociat cu Aliații, amenințând că va trimite Divizia a 2-a blindată franceză ("2ème DB") să lupte pentru eliberarea Parisului, pentru a preveni reprimarea insurecție din capitala franceză într-un mod asemănător cu a celei din Varșovia. Până în cele din urmă, Eisenhower a cedat insistențelor francezilor. Pe 24 august, generalul Leclerc, comandantul Diviziei a 2-a blindate franceze, a refuzat să mai se supună
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
Nouă lideri ai mișcărilor studențești au fost împușcați, iar alți tineri au fost deportați în lagărele de concentrare. Portofoliul educației naționale a fost în credințat unui colaboraționist, colonelul Moravec . Hitler a considerat că von Neurath a acționat prea blând în timpul reprimării demonstrațiilor, l-a numit pe 24 septembrie ca adjunct al primului pe Reinhard Heydrich. De fapt, von Neurath a fost lipsit practic de orice putere. Din momentul în care a ajuns la Praga, Heydrich a luat măsuri hotărâte pentru înăsprirea
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
unde a îndeplinit timp de cinci luni, funcția de șef de stat major al Corpului XIV Armată. La 7 septembrie 1900, a fost repartizat în statul major al "Comandamentului Corpului Expediționar din Asia de Est", care a fost implicat în reprimarea Răscoalei Boxerilor. După o lungă ședere în Manciuria și Coreea Falkenhayn a revenit în Germania. La 18 octombrie 1903, a fost numit comandant de batalion la Regimentul nr 92 din Braunschweig, iar la 15 septembrie 1905 a fost avansat locotenent
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
(n. 13 noiembrie 1931) a fost un comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. A fost membru al Comitetului Central al PCR și ministru
Tudor Postelnicu () [Corola-website/Science/311307_a_312636]
-
fost înaintat la gradele de căpitan (dec. 1948), maior (1949), locotenent colonel (1950) și colonel (1954). În perioada Revoluției din Ungaria din 1956, colonelul Marin Dragnea era comandantul Corpului 38 Armată și al Garnizoanei Timișoara, având un rol important în reprimarea mișcărilor studențești de solidaritate din acel oraș. Studenții au alcătuit o listă cu revendicări, în care cereau condiții mai bune de trai în căminele studențești, desființarea cotelor din agricultură, retragerea din țară a trupelor sovietice, libertatea presei, autonomie universitară. Martorii
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
Reabilitați în 1991. Ștefan V. Cibotaru (n. 1892). Încadrat în “chiaburi”și supus represiunii în 1949. Grigore D. Cojocaru (n. 1888), Zinovia I. Cojocaru, soția (n. 1895), Irina F. Spânu, fiica (n. 1925). Deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Motivul reprimării: famiglie de “chiaburi”.Reabilitați în 1989. Atanasie N. Cojocaru(fost primar de Baraboi), Zinaida (Zamfira) I. Cojocaru, soția (n. 1880). Acuzați de colaboraționism și deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Reabilitați în 1991. Vasile A. Cojocaru (feciorul lui Atanasie și
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
decembrie 1989, apoi în dimineața următoare cenușă rezultată a fost aruncată într-o gură de canal de pe raza comunei Popești-Leordeni. La 20 decembrie 1989, cei doi generali au fost trimiși la Arad, unde, din Hotelul Parc, au condus operațiunile de reprimare. În acel oraș au murit în decembrie 1989 nouăsprezece persoane. După ce devenise evident că Revoluția va izbândi, în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 cei doi generali au luat trenul de la Arad spre București, dar au fost arestați la Deva
Velicu Mihalea () [Corola-website/Science/312840_a_314169]
-
asociația "17 Decembrie" a răniților și familiilor îndoliate din revoluție din Timișoara. În cadrul acestei asociații a propus înființarea "Comisiei pentru adevăr și dreptate" care să urmărească popularizarea adevărului despre revoluție și tragerea la răspundere a celor care dăduseră ordin de reprimare a revoluției. Este inițiator al boicotării activității Comisiei Senatoriale Decembrie 1989 de către revoluționari din Timișoara. La respectivul boicot a aderat apoi și Laszlo Tokes. Într-un comentariu de pe internet, Marius Mioc declara: ""Am fost cel care a inițiat boicotarea lucrărilor
Marius Mioc () [Corola-website/Science/310080_a_311409]
-
baza de antrenament de la Tzeelim, apoi a stat în fruntea serviciului de contrainformații al armatei. apoi în fruntea Comandamentului de centru.În 1999 a devenit adjunct al șefului Statului Major, secondându-l pe generalul Shaul Mofaz și a comandat lupta pentru reprimarea Intifadei Al Aqsa. Între 2013-2016 Yaalon a îndeplinit funcția de ministru al apărării al Israelului în guverne conduse de Binyamin Netanyahu. În mai 2016 au apărut divergențe între el și primul ministru Netanyahu. La 20 mai 2016 a anunțat că
Moșe Iaalon () [Corola-website/Science/310174_a_311503]
-
("Qara Yanvar" în azeră), reprimarea violentă a mișcării naționale de eliberare din Azerbaidjan de către conducerea Uniunii Sovietice prin folosirea armatei regulate. După anul 1988, în diferite reguinii din Uniunea Sovietică au luat un nou impuls mișcările naționale. Cele mai mari mișcări antisovietice au ieșit în
Ianuarie negru () [Corola-website/Science/309192_a_310521]
-
atât în timpul războiului (exemplare capturate), cât și după război până la începutul anilor 1960. Multe au fost îmbunătățite cu echipament din Vest, precum sistemul optic. T-34 a fost folosit și de către țările Pactului de la Varșovia. Tancul a fost folosit pentru reprimarea revoltelor din 1953 (RDG) și 1956 (Ungaria). A mai fost folosit în războaiele din Orientul Mijlociu, în Războiul din Vietnam și în Războiul din Bosnia. Tancurile T-34/85 au fost folosite în diverse acțiuni și conflicte din fosta Iugoslavie. Armata
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
de stat pentru poliție și siguranță în Ministerul Afacerilor Interne în perioadele 10 - 14 septembrie 1940 (în Guvernul Ion Antonescu (1)) și 14 septembrie 1940 - 24 ianuarie 1941 (în Guvernul Ion Antonescu (2)). În această calitate a condus acțiunea de reprimare a Rebeliunii legionare din ianuarie 1941. În perioada iunie-august 1941 a fost guvernator al Bucovinei. La 22 iulie 1941, , împuternicitul generalului Antonescu pentru administrarea Bucovinei, a semnat Ordonanța referitoare la organizarea administrativă a teritoriilor din Bucovina eliberată. La 29 iulie
Alexandru Rioșanu () [Corola-website/Science/308851_a_310180]
-
decembrie 1989). În 1991, la propunerea lui Marius Mioc, în cadrul asociației s-a înființat o "comisie pentru adevăr și dreptate", care avea scopul contracarării "campaniei de măsluire a istoriei revoluției" și tragerea la răspundere a celor vinovați de încercarea de reprimare a revoluției. Comisia s-a manifestat prin articole publicate în presă legate de revoluția română din 1989. Deși niciodată desființată, în ultima vreme comisia este inactivă, foștii membri ai acesteia preferînd să activeze pe cont propriu sau în cadrul Asociației Memorialul
Asociația 17 Decembrie din Timișoara () [Corola-website/Science/308963_a_310292]
-
multe secțiuni. Prima secțiune a raportului se referea la moartea generalului Vasile Milea, concluzia lui Nicolaescu fiind că acesta s-a sinucis. A 2-a secțiune a raportului se referea la moartea generalilor Nuță și Mihalea, care fuseseră implicați în reprimarea revoluției de la Timișoara și fuseseră uciși prin doborîrea elicopterului în care se aflau, în contextul așa-zisei lupte antiteroriste. A 3-a secțiune se referea în general la revoluție. În partea despre acțiunile Departamentului Securității Statului se precizează doar că
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
s-a concentrat pe audierea persoanelor cu funcții de răspundere din fosta guvernare ceaușistă, efectuînd și cîteva deplasări în teritoriu. În martie 1993 Asociația "17 Decembrie" din Timișoara a cerut comisiei Gabrielescu "adoptarea unei declarații de respingere a teoriei legitimității reprimării revoluției", cît și "analiza gravelor dezinformări făcute de dl. Sergiu Nicolaescu" în lucrările date deja publicității în calitatea sa de fost șef al Comisiei Senatoriale. Se cerea o dezmințire publică prin toate mijloacele de informare în masă care difuzaseră raportul
Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989 () [Corola-website/Science/309991_a_311320]
-
la Congresul de la Paris, cu reprezentantul Austriei. Cavour nu a cerut nici o compensație pentru participarea la război, dar a obținut ca o sedință să fie dedicată pentru a discuta expres problema italiană. Reuși astfel să susțină în mod public că reprimarea guvernelor reacționare și politica Austriei erau adevărații responsabili de neliniștea revoluționară care exista în peninsulă și care ar fi putut constitui o amenințare pentru guvernele din întreaga Europă. În acest fel, Cavour îndrepta atenția puterilor europene asupra chestiunii italiane. Pentru
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
represiunea începută în 17 decembrie: Prin relatarea care o va face ulterior, Gușă neagă responsabilitatea sa în represiunea sângeroasă și pozează în erou: "" Am evitat un dezastru recuperând tancurile ajunse în mâinile răsculaților Timișoarei, dar n-am executat ordinele de reprimare și nici pe acelea de a-i aresta pe cei din clădirea Operei"" , declară el mai târziu într-un interviu acordat jurnalistului militar, col. George Vasile. Din declarațiile sale, ar reieși că din 20 decembrie, ora 15:30, ar fi
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
de a asigura siguranța și cetățenilor. Dar, membrii CFSN nu au fost de acord. O comisie guvernamentală de investigare a evenimentelor din 1989 de la Timișoara, condusă de Viorel Oancea, a propus în 1990 trimiterea sa în judecată pentru participare la reprimarea revoluției. În anul 1997, în rechizitoriul Parchetului Militar prin care au fost trimiși în judecată generalii Victor Atanasie Stănculescu și Mihai Chițac s-a constatat și vinovăția generalului Gușă - dar în cazul său procesul n-a putut avea loc ca
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
militari polonezi s-au refugiat în Franța, formând un guvern din exil. Din cauza apariției proletariatului și situației materiale precare, au loc incidente grave. În 1831 a fost create Legiunea Străină care va avea un rol în continuarea cuceririi Algerului și reprimarea rezistenței. În 1832 are loc o tentativă de insurecție regalistă care a fost anihilată. Legitimiștii au încercat declanșarea unei insurecții în Vandeea. În Alger, sub conducerea lui Abd-el Kader, algerienii încep un “jihad” împotriva francezilor și timp de un deceniu
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]