1,839 matches
-
toate țin de cultura populară tradițională și de cultura comunistă în care bucuria din motive personale era un delict. Ce părere aveți despre cazul Eliza Iliescu? Sunt mai multe probleme în joc. Unul ține de acordul sau dezacordul cu tehnologiile reproductive aplicate unei persoane de vârsta aceasta. O altă problemă este legată de felul în care s-a discutat cazul în România. Mi se pare că este o temă foarte serioasă de discuție până la ce vârstă poți asista din banii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
studenții de la Cornell University: „De ce voi românii vă urâți copiii?”. Gail Kligman a răspuns în locul nostru, cu luciditate, cu simpatie comprehensivă și cu empatie asumată. A răspuns academic și simplu, pentru cercetători, pentru politicienii mereu ispitiți să controleze statal facultățile reproductive ale femeilor, dar și pentru un public mai larg care vrea să știe cu ce fel de lume a fost contemporan: „Cazul României trebuie să fie viu în mintea celor ce ar încerca să interzică avortul în Statele Unite (sau altundeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
în care indiferent de cât de mult se detestau doi soți, ei nu puteau divorța decât cu grave consecințe sociale; și, oricât de mult se plăceau doi oameni, ei aproape nu aveau dezlegare să facă legal dragoste decât în scopuri reproductive și doar în interiorul „celulei de bază a societății”. „Statul paternalist a uzurpat «dreptul» patriarhal și patrilinear al bărbatului de a «proteja» sexualitatea și pântecele femeilor, desființând atât controlul legal al bărbaților, cât și pe cel al femeilor în privința fertilității femeiești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a elimina o sarcină nedorită nu le sunt accesibile. Pe scurt, femeile își riscă viața ca să poată obține controlul fertilității proprii... accesul la cunoașterea metodelor contraceptive, atât de către femei cât și de către bărbați este aspectul critic al practicilor sexuale și reproductive și, desigur, al controlului fertilității” (Kligman, op. cit., pp. 245-246). Citatul anterior e o concluzie majoră a unui demers care este o demonstrație de cercetare cantitativă și calitativă făcută la standarde înalte. Gail Kligman s-a aplecat asupra datelor empirice (statistici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cei care, profesori fiind, am ocolit în educație subiectele referitoare la sexualitate și reproducere ca „nedemne” de înalta cauză a educației socialiste. Cele mai multe femei care au mărturisit despre avorturi au mărturisit și faptul că nu aveau cea mai elementară educație reproductivă. Gail Kligman nu ne acuză. Dimpotrivă, ea încearcă să decodifice mecanismele sociale prin care am ajuns victime colaboraționiste ale unui sistem care ne-a pătruns până la nivelul controlului uterin, mecanismele care ne-au făcut duplicitari și complici. Mai mult, ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cel al propagandei. Propaganda a devenit singura ofertă care a excedat cererea. Nici o resursă nu a fost folosită cu zgârcenie. Doar ea hrănea până la greață viața noastră cotidiană sleită și frustrantă. Specia de propagandă analizată de către Gail Kligman este cea reproductivă. Ea a început să curgă imediat după Decretul 770 din 1966. Ce este curios este faptul că seamănă ca două picături de apă cu discursurile actuale ale inițiatorilor proiectului de lege pentru interzicerea avorturilor și cu discursurile naționaliștilor care tremură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nici de memorialistica pură, nici de cercetări cantitativist-destrupate. Acestea au rolul lor, dar nu sunt prin ele însele genitoare de politici sociale, pe când o lucrare ca cea a lui Gail Kligman, categoric da. Sfera Politicii, nr. 62/1998. Etatizarea facultăților reproductive Articol trimis, dar nepublicat de către ziarul Curentul, în 1998, după înaintarea Proiectului „Moisin” în Parlamentul României. Senatorul PNȚCD (Partidul Național Creștin și Democrat), Ioan Moisin este un parlamentar creativ. El a cugetat profund la binele țării și a decis: cetățenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Ioan Moisin este un parlamentar creativ. El a cugetat profund la binele țării și a decis: cetățenii se împuținează. Producția de cetățeni trebuie să crească. Statul trebuie să preia controlul asupra acesteia prin lege, o lege care interzice utilizarea capacității reproductive de capul prioritar a cui o are, adică a femeilor. Domnul senator Moisin a uitat că femeile nu rămân singure însărcinate și nu a prevăzut în proiectul său articole dure care incriminează bărbații insuficient de activi în fecundare, inclusiv pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a uitat că femeile nu rămân singure însărcinate și nu a prevăzut în proiectul său articole dure care incriminează bărbații insuficient de activi în fecundare, inclusiv pe cei cu opțiune monahală care se sustrag cu totul să dea curs facultăților reproductive. În acest fel, închisorile patriei ar fi populate echitabil cu persoane culpabile de ambe sexe. Eu una nu mai vreau să consimt moral să văd în continuare că singurele victime ale politicilor pronataliste sunt femeile, cu excepția medicilor bărbați care erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cum copiii acelor femei rămân pe drumuri sau populează casele de copii în timp ce mulți dintre tații lor o iau inocenți de la capăt, căutând altă femeie să-și refacă viața. Prin urmare, propun ca senatorul, atât de grijuliu cu etatizarea capacităților reproductive femeiești, să extindă acest proiect înspre luarea în stăpânire, prin lege, și a capacităților bărbătești. Facem, cu alte cuvinte, un experiment imaginar. Aceasta înseamnă adăugarea unor noi articole perfect simetrice cu cele existente în proiectul domniei sale: 1. Utilizarea de către bărbați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ne conducă se comportă ca și când au primit mandat să ne îndrepte spre un stat fundamentalist. Să dăm deci Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Să lăsăm oamenii să decidă liber asupra facultăților lor reproductive, în funcție de morala și religia la care consimt. Este problema propriei lor conștiințe, neconfiscabilă de către stat. Inegalele „egalilor” Enunțul: „Toți oamenii sunt egali” nu poate să fie acceptat decât cu precizarea clară a referențialului egalității: suntem egali în fața lui Dumnezeu (aceasta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
parte se oprea maximum la învățământul mediu și acela orientat spre bune maniere sau menaj), dreptul de proprietate pentru femeile măritate, dreptul de administrare a averii, cariere socotite prestigioase (magistrat, medic etc.), inițierea divorțului, adesea libertatea de decizie asupra capacității reproductive, alegerea locuirii. Femeile nu aveau dreptul să voteze și, evident, nu erau alese. Constituția din 1923 le așeza politic în rândul minorilor, senililor, criminalilor și idioților. Nu susțin că o viață supusă și dependentă în care ești „ocrotită” nu poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
un Stalin retardat și naționalist, au ridicat pe „înalte culmi” glorificarea femeilor comuniste abstracte: muncitoare fără preget, mame, adesea cu de-a sila, eventual eroine entuziaste, magiciene ale unei bucătării fără resurse, constructoare devotate ale comunismului. Ceaușescu a etatizat facultățile reproductive ale femeilor, extinzând totalitarismul până la controlul uterin. Comunismul a sprijinit creșterea copiilor și dependența femeilor și bărbaților față de partidul-stat-„bun părinte”, infantilizând pe toată lumea. Întreprinderile comuniste nu aveau deloc doar rol economic. Teoretic un om putea să se nască în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
energia noastră se consumă în strategii de supraviețuire, nu în dezvoltare și autoafirmare, comportamentul nostru față de copii este adeseori suprarealist: avem mai multe avorturi decât nașteri și tratăm amoral problema avortului - dacă nu cumva încercăm din nou să etatizăm facultățile reproductive (vezi „Proiectul Moisin”), făcem copii în mod iresponsabil, fără să le putem asigura condiții minime de creștere și educație, lăsându-i în grija Domnului sau în cea a Statului. Când nu procedăm așa, supradimensionăm rolul mesianic al copiilor în viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
abilități casnice, îngrijirea propriei persoane, a copiilor și a celor aflați în neputință, igiena persoanei și a casei, planningul familial, relațiile de cooperare în familie, prietenie și vecinătate, cultura loisir-ului, participarea comunitară. Pe scurt, ea are în centru educația reproductivă (de întreținere a vieții cotidiene) și pe cea comunitară (de formare, dezvoltare și afirmare în comunitatea proximă sau locală). Lipsa, trecerea în derizoriu sau demixtarea acestei educații au următoarele consecințe: a) întăresc conservatorismul de gen și ideea că viața privată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
atitudine față de responsabilități, crește capacitatea de muncă intelectuală, se formează concepte, motivații. De remarcat este faptul că, la vârsta școlară mică, memoria motrică este în strânsă legătură cu memoria vizuală. Imaginația fiind simplă, orientată spre obiecte concrete, se dezvoltă imaginația reproductivă și cea creatoare. Pe măsură ce se înmulțesc senzațiile, gândirea începe să capete un caracter logic. Același fenomen se remarcă și la memorie. Se trece de la memoria intuitivă (67 ani) la memoria logică datorită influenței procesului de învățământ. Capacitatea de prelucrare, reproducere
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
încerca să plece să trăiască în altă parte decât în sine însăși. Specia umană a căutat dintotdeauna să se distanțeze de propriul mod de reproducere. Pentru a se distinge de regnul animal, s-a străduit mai întâi să nege funcția reproductivă a sexualității, apoi să-i dea o altă semnificație. în ordinea rituală, cea mai mare parte a cosmogoniilor afirmă, de altfel, că trăsătura specifică a zeilor este că nu s-au născut în urma unei relații sexuale: religiile monoteiste, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
funcție decât reproducerea: plăcerea. La fel ca în ordinile anterioare, reproducerea rămâne astfel o predeterminare zoologică pe care psihanaliza încearcă, odată cu sfârșitul secolului al XIX-lea, s-o facă tolerabilă. în secolul XX, Ordinea economică se străduiește să elimine rolul reproductiv al sexualității, artificializând maternitatea prin tehnici din ce în ce mai sofisticate: pilula contraceptivă, nașterea prematură, fecundarea in vitro, mamele purtătoare. în hiperimperiu, Ordinea economică va merge până la a disocia reproducerea de sexualitate: aceasta va ține de domnia plăcerii, iar reproducerea, de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
iar apoi să creeze corpuri pe care să le înlocuiască. Se vor produce, mai întâi, sisteme de celule-mamă, fără distrugerea embrionului, ceea ce va face acceptabile din punct de vedere etic terapia prin gene, apoi clonarea terapeutică și, în sfârșit, clonarea reproductivă. Până la urmă, ființa umană va fi fabricată ca un artefact pe măsură, într-un uter artificial, având caracteristici alese anterior. Ființa umană va deveni atunci un obiect de piață. Grație formidabilelor progrese pe care le putem aștepta de la nanoștiințe, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de la buget. După cum leoaicele sunt responsabilizate pentru procurarea hranei, la fel și femeile au fost responsabile într-o mai mare măsură cu producerea PIB decât cu consumul lui. Puterea leului a îmbrăcat o altă formă în comunism odată cu confiscarea capacităților reproductive ale femeilor. Volumul de față analizează și adoptarea reglementărilor legislative de interzicere a avortului în România comunistă, urmărindu-se pașii care i-au condus pe liderii PCR către decizia din 1966. Veți vedea că, pe de o parte, genul influențează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
și cel de biologie sunt teme recurente în teoria feministă (Jaggar, 1989, p. 21-42; Anthony, 2000, p. 8-14; Held, 1990, p. 337-344). Alison Jaggar critică perceperea biologiei ca aparținând regnului animal și separarea strictă a acesteia de raționalitatea umană. Biologia reproductivă și în special creșterea copiilor sunt un exemplu elocvent al unor relații interdependente, existente nu numai între părinte și copil, cel din urmă necesitând atenția și grija mai multor adulți pe parcursul dezvoltării sale și devenind la rândul său îngrijitor (Jaggar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
a avortului în România comunistă (1966)tc "Corpuri femeiești, putere bărbăteascĂ 1. Studiu de caz asupra adoptării reglementărilor legislative de interzicere a avortului în România comunistă (1966)" Raluca Maria Popa Ideea că femeile au dreptul să decidă asupra propriilor capacități reproductive era aproape total necunoscută în România ultimelor decenii de comunism. România a avut, din 1966 până în 1989, o legislație antiavort extrem de agresivă. În opinia cercetătorilor, doi factori principali au părut să fi motivat adoptarea Decretului nr. 770/1966 și propaganda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
să nu pună accentul pe modificarea legislației ca soluție principală la problema demografică. „Studiul privind situația natalității...” este mult mai puțin agresiv decât legislația adoptată doar două luni mai târziu, pentru că nu încearcă să impună ideea controlului legislativ al comportamentului reproductiv al cetățenilor României și, mai ales, al femeilor, ci propune diverse metode de stimulare a natalității 1. Documentarea și soluțiile propuse în „Studiu” par, de altfel, a fi concepute pentru a rezolva două probleme distincte: scăderea numărului de nașteri în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
nici un fel de asistență suplimentară unor familii care erau deja împovărate de lipsa spațiului de locuit și de prețurile ridicate pentru alimentele de bază. Decizia era astfel violentă pe plan intim-personal, pentru că se interpunea între femei și propriile lor funcții reproductive, dar și pe plan social, condamnând numeroase familii la sărăcie și numeroși copii la abandon. Cu toate acestea, toate propunerile de încurajare a natalității prin asistență socială suplimentară ă formulate în „Studiul privind situația natalității...” ă au fost refuzate în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
pe linia „eticii comuniste”. Aceste motivații nu sunt legate de dezvoltarea economiei socialiste sau de protejarea și creșterea națiunii, ci de o ideologie tradiționalistă extremă. Ideologia „tradiționalismului comunist”, caracterizată prin atitudinea conservatoare față de familie, încercarea de a controla strict comportamentul reproductiv și sexual, mai ales pe cel al femeilor, și de a impune ca toți indivizii să fie „judecați” după normele eticii comuniste sunt destul de direct ancorate în „patriarhatul rural”1 (Pasti, 2003, p. 187). Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]