2,221 matches
-
rămas decât aceste foi de caiet, la magazinul sătesc de la libresse invisible până la lamă din oțel de coasă găsești orice numai blocuri de desen nu, caiete cu linii cu pătrățele, nu vreți cu foi veline, domn profesor? să fie numai resemnare ceea ce mi se întâmplă sau să fi ajuns fără știrea mea la acea înțelepciune a pământului ce vine dintr-o înțelegere profundă a întâmplărilor lumii și-mi spun, Nu lumea e absurdă, ci omul a fost pus într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
destul de mulți bani până acum încât să se poată lansa în industria artei, dorința sa de a promova arta tânără, de a ispiti cu geniu, neschimbat rusul Boris, Sabina mulțumită și împăcată cu destinul ei își acceptă bărbatul cu bucuroasă resemnare, i-a dăruit lui Boris o fetiță și Boris, din ispititor ajunge să fie el însuși ispitit cu o viață tihnită, pictez fără tragere de inimă, fiindcă îmi stă gândul numai la Paris, Via crucis, cele douăsprezece stațiuni, am împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
et, ans, polonez, frecventau același profesor de desen, mă străduiesc să înțeleg cât mai multe din cuvintele ei necunoscute, o urmăresc tot mai greu prin labirinturile întortocheate ale limbii franceze, povestește frumos Anne și-n cele din urmă renunț cu resemnare la efortul de a înțelege și de a reconstitui evenimentele acestei istorii, mă las numai în voia senzațiilor și în felul acesta o percep mult mai adânc, ca și cum aș fi deschis dintr-o dată o ușă către lumină, mă las purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu Theo nu mai puteam vorbi, pentru că el, de când se întorsese la mănăstire, părea alt om și se chinuia zilnic cu durerile de ochi și de cap și parcă îmbătrânise dintr-o dată, suferea cumplit și-și purta mâhnirea cu o resemnare pe care nicicând la el n-o mai cunoscusem, fă, Doamne, un miracol! repetam ore în șir aceste cuvinte gândindu-mă deopotrivă atât la Theo cât și la părintele Ioan, printre călugări surprind frânturi de cuvinte, cine va fi succesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și frântă. — Pe drum. Am găsit-o pe drum. Trei arici, două ciori, un pescăruș, o pisică tărcată, două pisici cu blana lungă, alb cu negru, o fată, nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi putut ascunde mașina. Nimic. Avea să fie o noapte lungă. Agenta Watson privea afară pe geamul bucătăriei, uitându-se la zăpada care șfichiuia Înainte și-napoi prin vântul furios. Agentul Rennie plecase de cincsprezece minute și În acest timp resemnarea plictisită i se schimbase Într-o așteptare nervoasă. Nu-și făcea griji că Martin Strichen ar fi putut să se-ntoarcă - În definitiv, așa cum zisese Simon Rennie Ticălosul, putea lesne să-l rupă-n bătaie. Lăsând modestia la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
De către zei Împotriva oamenilor? De ce, mă rog, atâtea depășiri, atâtea Erinii, atâtea răzbunări etc.? „Motorul“ hybris-ului Îl ambalează la maximum și Shakespeare. Numai la noi nu se Întâmplă nici o depășire de măsură. Prea rezolvăm totul pe furiș În lirică resemnare. Se pare că ne lipsește tăierea de capete?! (toamna) M-am surprins astăzi spionând Împrejur un al doilea plan al spațiului; dacă te uiți cu atenție foarte aproape de tine, descoperi o prăpastie fără fund și Începi să te temi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea poate pătrunde asemenea grozăvii? Petre, oare tu m-ai mințit că pleci pentru a scăpa de vizitele pe care mi le făceai? Anda te-a văzut azi la Dinamo, Petre, tu m-ai Înșelat. Totuși, te voi aștepta cu resemnare, așa cum Își așteaptă un condamnat moartea, când știe că ea e sigură. Și când te gândești că acum, când eu sunt extenuată de Învățat, o femeie se strânge În brațele tale, poate mă bârfiți Împreună, poate ești fericit... Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
printre mai mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol. Doi pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-și ziarul în jos și îngrămădindu-l în poală cu un foșnet scurt. —Salut, îmi spuse și, după o pauză, ce-i? Cum adică? am răspuns eu, știind, desigur, exact ce voia să spună. Eram suficient de conștientă de sugestia resemnării triste căreia îi permisesem să-mi cuprindă trăsăturile când m-a întâmpinat. Deși acum habar nu am la ce școală fusesem în inspecție, îmi amintesc că avusesem o zi deosebit de frustrantă și obositoare, dar nu cred că aveam vreo scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
doar să aflu la care dintre obiecte se referea întrebarea, ci și ce înseamnă exact „cu pug“? —Ce era... Îmi cer scuze, am îndrăznit eu, încă nu prea... —E Cumperi Una, Primești Una Gratis. Știați? Bagheta. Tre’ să vă întrebăm. Resemnarea plictisită din vocea ei mi-a spus că, probabil, nu eram singurul ignorant și că fusese nevoită să traducă acronimul de multe ori până atunci. Eram bucuros să fiu singur la casă, nestânjenit de vreo casnică chicotind în spate (bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o speranță atât de exagerată că părea mai degrabă un om pe cale să se înece care tocmai zărise un colac de salvare decât cineva întâmpinat de soția sa. Însă privirea nu durase mult și fusese rapid înlocuită de una de resemnare aproape mânioasă. —Judy, mi-a zis, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici? Tonul fusese unul atât de nefamiliar că mă șocase. Tocmai se pregătea să mai spună ceva, dar clar se răzgândise și privea în altă parte. —Charlie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
striga fata roșie la față. Practic m-am ridicat în picioare în fața întregii surorități să vorbesc pentru tine și așa îmi mulțumești tu? Culcându-te cu prietenul meu? Tipa cu accent a oftat, după care a început să vorbească cu resemnare. — Annie, ți-am spus că-mi pare rău. N-aș fi făcut niciodată așa ceva dacă aș fi știut că e prietenul tău. Asta n-a calmat-o deloc pe cea care țipa. Cum adică n-ai știut? Suntem împreună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
făcea nicio plăcere să i se vorbească de parcă ea ar fi fost maică-sa, iar el un mucos care tocmai a mânjit covorul cu unt de arahide. În schimb, el zâmbi. Și nu era un zâmbet încărcat de nemulțumire sau resemnare; era un surâs sincer, înțelegător, cu care încerca să se scuze. — Iubito, nu vreau să te stresez. Știu cât de mult îți iubești meseria și vreu să te bucuri de ea cât mai poți. Nu te grăbi și vino să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Muștele roiau În jurul lor intrîndu-le În nări. După ce le ridicase În camion, doctorul Ransome era prea extenuat ca să le ajute și Își odihnea brațele pe genunchii săi grei. Soții femeilor stăteau unul lîngă celălalt și se uitau la ele cu resemnare, de parcă plăcerea de a zăcea Întinse pe podea ar fi fost o excentricitate oarecare a soțiilor lor. Jim se sprijini de acoperișul cabinei șoferului. DÎndu-și seama de prăpastia care Îl despărțea acum pe Jim de ceilalți deținuți, doctorul Ransome se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unui avion de luptă Hayate. Se uită la cerul de deasupra Shanghai-ului, așteptînd ca americanii să vină la aeroportul Lunghua. Deși nu mîncase nimic de două zile, avea mintea clară. — ...Aah...aah... Sunetul, un oftat adînc de furie și resemnare, venea de la marginea cîmpului de aterizare. Înainte ca Jim să se poată ascunde, se auzi o mișcare În urzicile din spatele avionului Zero. Un aviator japonez stătea la vreo șapte metri de el. Purta o salopetă largă de zbor, cu insigna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
devastatoare a problemelor așa-zis sociale. Convins că problema socială e insolubilă aici pe pământ, că totdeauna vor exista săraci și bogați și că nu e de așteptat altă alinare decât cea adusă de caritatea acestora din urmă și de resemnarea celor dintâi, își îndepărta spiritul de dispute ce nu duc la nimic util și se refugia în regiunea purisimă a artei imaculate, unde nu ajunge buruienișul pasiunilor și unde omul își găsește un refugiu consolator în fața decepțiilor vieții. Detesta, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te aștepți la orice. Și dacă cumva, zic, mă acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aștepți la orice. Și dacă cumva, zic, mă acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și digera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orice. Și dacă cumva, zic, mă acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și digera fericirea? Fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă da? Ah! Atunci nu rămâne decât resemnarea. Resemnarea? Da, resemnarea. Trebuie să știi să te resemnezi în fața sorții fericite. Și pesemne resemnarea în fața fericirii e știința cea mai dificilă. Nu ne spune oare Pindar că toate nenorocirile lui Tantal i-au venit din incapacitatea de a-și digera fericirea? Fericirea trebuie să ți-o digeri! Și dacă Eugenia îmi spune că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a acestuia din urmă, pentru a se descotorosi de el și a-i uzurpa locul. Hotărî să se Întoarcă la șifonier și să se studieze În oglindă. Și să-și privească trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape cărunte, umeri lăsați, pieptul atârnând, alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În adâncul pântecului ca o crisalidă avea să se ascundă de-aici Înainte, pentru totdeauna, copilul cu ochi mari și membre lungi și delicate. Resemnarea Însoțită de o ușoară ironie conține uneori propriul său revers: un dor interior nestăpânit după copilul, tânărul și adultul din al cărui pântec a apărut crisalida. Așa se făcea că din când În când simțea din nou, pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a intra În anul țapului, și care În zilele acelea avea o frumusețe feciorelnică minunat de delicată, era foarte Îmbătrânită și Încărunțită. Se lățise În șolduri. Semăna acum cu o femeie ultrareligioasă epuizată de atâtea nașteri, care Își accepta cu resemnare decrepitudinea. Camera răspândea un miros Închis, pătrunzător, de covoare groase și mobilă antică, masivă și scumpă, care respiraseră ani Îndelungați propriul lor aer, iar Fima Își aminti că mirosul acela domnise acolo dintotdeauna și că sub nici o formă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
seama de asemănarea dintre Wahrhaftig și Ben Gurion, care striga la tatăl său pe strada Rașba, acum patruzeci de ani. Împreună cu doctorul sosise și Tamar Greenwich, speriată, lăcrimând ușor, plină de intenții bune. Fima se Îndreptă spre ei, acceptă cu resemnare strângerea de mână și Îmbrățișarea, dar nu Înțelese ce Îi spuneau. Fără să-și dea seama, buzele sale murmurau: Nu-i nimic. Nu-i grav. Se mai Întâmplă. Nici ei nu păreau să Înțeleagă ce spunea el. Fură serviți imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]