3,455 matches
-
de vorbitor, așa cum sînt și eu, depinde mult de revelație. Wakefield face aici o pauză dramatică și lungă, care le dă celor șase sute de ascultători așezați În scaunele confortabile din amfiteatrul aerisit ocazia să se Întrebe ce adevăruri pot fi revelate de cineva care habar nu are ce va spune. CÎtă lipsă de eficiență, aproape opusul modului de a face o prezentare pentru colegi, folosind schițe În Power Point și notițe; dar cît de asemănătoare sînt aceste clipe cu primele momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mondial tînărul Vinea scrisese elogios despre poezia postsimbolistului Émile Verhaeren, un „precursor” el însuși. „Deschidem această anchetă asupra poeziei mondiale cu Belgia - scrie el, într-un P.S. al amintitului grupaj belgian - pentru că poeții ei au fost primii care ne-au revelat, prin Verhaeren, frumusețea lumii moderne” (este invocat și un „precursor” american - Whitman - acesta însă „tîrziu descoperit”). Și, mai departe: La parole est aujourd-hui a M. Georges Linze - aux poetes, peintres et constructeurs de Liége et de Bruxelles: imbus de modernisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Hefter, F. Aderca și T. Arghezi, replicînd acuzatorilor că montarea nu a fost - cum s-a spus - „constructivistă”, ci „sintetică: în alt sens decît de teatru pur, poate. Regisorul a redus la tipic personagiile Căsătoriei. La radiografie ni i-a revelat nuzi, dincolo de carnea care înșală: vidul iremediabil. Ceiace a vrut s’a înfăptuit; în limitele stricte și după prescripțiile textului. (...) deaceia: inutil să dovedești divorțul dintre textul vechiu și regia mecanică. Un regizor poate surprinde valori permanente în orice fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trecuseră de ușa apartamentului, o lipise de perete și o sărutase, declanșînd În ființa ei o sumedenie de sentimente de nedescris. Și o feerie de culori schimbătoare precum o aureolă boreală. Christian Bréhat făcuse dragoste cu ea, Lucas Fersen Îi revelă dragostea. După ce o aduse la marginea extazului, o Îndepărtă ușor, căutînd În privirea ei Încuviințarea de a merge mai departe, iar ea Îl imploră să continue. În brațele lui, deveni rînd pe rînd sclava ce n-ar fi bănuit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singură În urma ei, Marie tresări. Glasul lui Ryan coborî atunci spre ea, răsunînd În imensa scară. - Te așteptam. În mod straniu, senzația de teamă dispăruse. Urcă treptele gîndindu-se că destinul ei, pe care-l crezuse mereu banal și pașnic, se revela ciudat de crud: În aceeași zi, descoperea cine era tatăl ei, apoi trebuia să-l anihileze. Treaptă după treaptă, Își repeta că datoria ei o silea să facă acest lucru, omul acela fascinant, și-o mărturisea În sinea ei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
militare, dar nu‑ți oferea nici un indiciu asupra a ceea ce simțea sau gândea ea. Vela avea buza de sus țeapănă. Am fost Întotdeauna Înclinat să acord buzei de sus o importanță de diagnostic. Dacă există vreo tendință despotică, aceasta se revelează În buza de sus. Când examinez o fotografie, obișnuiesc să izolez trăsăturile. Ce‑ți spune fruntea asta sau poziția ochilor? Sau mustața? Hitler și Stalin, clasicii dictatori ai secolului nostru, purtau mustăți foarte diferite. Dacă stai să te gândești, buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fiica să accepte o ceremonie religioasă după datini. - Cum? Pe patul meu de moarte? - Da. De dragul copiilor. Am venit aici ca să le salvez sufletele. Dar niciodată nu poți obține lucrul autentic, comenta Ravelstein. Ceea ce e realmente important trebuie să se reveleze, nu să se efectueze. Numai puțini oameni posedă imaginația și calitatea de caracter necesare pentru a trăi prin autenticul Eros. Nehamah nu numai că a refuzat să‑l vadă pe rabinul ortodox adus de mama ei la patul de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
protagonistului și grădina „demonizată” sub forma unor hățișuri care înconjură bordeiul (coliba sacră), amintind descrierea din Sărmanul Dionis, de Mihai Eminescu. La rândul său, labirintul este diferențiat în funcție de dihotomia trup suflet, drumul parcurs fiind orientat de la exterior spre adâncurile inconștientului, revelat prin coșmarul în care suferă agresiunea lumii materiale. În acest vis indus de licoarea magică, el trăiește experiența extatică a unirii momentului inițial al existenței (poziția foetală) cu cel final al înfășurării în perdeaua- giulgiu. Elementele comune sunt întunericul, singurătatea
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
să distingă niște umeri lați și musculoși, un păr întunecat, destul de lung și de sălbăticit și un zâmbet larg, cu niște dinți foarte albi. Când tipul și-a mișcat capul, lumina soarelui a căzut asupra lui dintr-un alt unghi. Revelând un chip ca desprins dintr-o pânză de Botticelli: un nas fin, buze pline, pomeți proeminenți. — Bună, a reușit să emită Alice din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
făceau pe Theo să arate ca un Hannibal Lecter cu aripioare de plastic întinse de-o parte și de alta a feței. Dar, când Hugo l-a dezbrăcat pe Theo, motivul care determina cumințenia complet necaracteristică a copilului s-a revelat instantaneu, în toată hidoșenia sa. Petele de un roșu pal care erupseseră pe pieptul și pe stomacul lui Theo își schimbaseră aspectul. Se multiplicaseră de câteva sute de ori, căpătaseră o culoare purpurie bătând în negru furios și ieșiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aștepta și pe el? Oare așa ceva se putea întâmpla cu-adevărat? După ce el și Theo trecuseră împreună prin atâtea? —Fii atent la mine, a spus Amanda cu un triumf amar. Am să... Dar înainte ca amenințarea nenumită să poată fi revelată, un zgomot venit de-afară i-a distras atenția. Amanda s-a dus la fereastră și a deschis-o ca să vadă ce s-a întâmplat. — Fir-ar al dracului! Sunt nenorociții ăia de ziariști! —Ziariști? Amanda i-a întors o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-l găsim decât în misterul și necesitatea de a ni-l da cu orice preț. Conceptul de valoare morală apare tocmai în această clipă de dramatism. Actul pe care îl săvârșește omul este momentul particular în care persoana se revelează și doar acțiunea care presupune ca agent persoana are o semnificație morală. Se înțelege că binele și răul se manifestă doar prin acte și prin ele omul este părtaș la bine sau la rău. Experiența acestor valori morale (binele și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care pretinde să fie completat; chipul este apel, expresie constitutivă a unei nevoi; chipul este îndreptat spre Infinit, al cărui semn și urmă este el. Chipul este spațiul în care Celălalt-infinit se revelează și semn al Chipului care este ascuns, dar, în același timp, mereu prezent. „Chipul este prezent în refuzul său de a fi conținut. În acest sens el nu ar putea fi înțeles, adică înglobat. Nici văzut, nici atins - căci, în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
distinge între „în mod simplu a voi”, de „în ce fel a voi”. De fapt, doar al doilea tip de voință se raportează la ipostază. Această diferență se înțelege astfel: în momentul în care puterea, și operația care îi corespunde, revelează natura, persoana dă o formă modului de a opera și o determină potrivit alegerii sau tendințelor sale. De asemenea, o idee semnificativă în gândirea lui Maxim o constituie diada imagine - asemănare (είκών - όμοίωσισ) a lui Dumnezeu. Această diadă se află
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
valorii oricărui lucru, pe care o unește cu raportul său natural cu Dumnezeu. Acest lucru se vede mai clar în critica pe care o face împotriva umanitarismului, care a voit să fie „iubire față de umanitate”, dar în realitate s-a revelat ca un „pathos senzual rebel”. El construiește edificiul propriu al comunității creștine pe fundamentul omului, în baza a trei principii. Primul principiu, conform căruia ceea ce face posibilă inserarea concretă a persoanei în comunitate și așezarea în cadrul ei este dimensiunea interioară
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este procesul genetic al expresiei, ci analiza formulei conciliare și a semnificației pe care ea o posedă în ansamblul ei și în interiorul contextului în care se află. Opinia împărtășită este că, prin expresia „în lumina Evangheliei”, se înțelege „izvorul” divin revelat în cunoașterea morală, iar prin „experiență”, izvorul uman rațional. Vrem să precizăm că scopul documentelor conciliare nu poate fi redus doar la clarificarea unor probleme, ci oferă indiciul unei perspective de fond, în interiorul căreia e posibil ca problema să fie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
auto-revelație. Isus Cristos este expresia perfectă a vieții divine iar moartea sa pe cruce - momentul rezumativ al unei vieți care este în întregime ascultare perfectă, dăruire de sine, răspuns de caritate la iubirea lui Dumnezeu Tatăl (In 10, 17-18). Isus revelează chipul profund al lui Dumnezeu: Dumnezeu este caritate (1 In 4, 8). Raportul lui Dumnezeu cu omul devine sensul existenței umane (In 17, 20-26). Unicul izvor al datoriei morale în N.T. constă în faptul că Dumnezeu ne-a iubit (1
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
experiența exterioară). Experiența este unită cu înțelegerea, care are la bază intuiția intelectuală a faptului că „omul acționează”. În felul acesta, actul său este perceput ca un act al persoanei care îi indică o capacitate esențială, aceea de a se revela sau de a se manifesta. Așadar, actul este cel care revelează persoana. Actul este momentul particular în care persoana se revelează, iar acțiunea care presupune ca agent persoana are o semnificație morală. Etica nu poate să facă abstracție de faptul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
intuiția intelectuală a faptului că „omul acționează”. În felul acesta, actul său este perceput ca un act al persoanei care îi indică o capacitate esențială, aceea de a se revela sau de a se manifesta. Așadar, actul este cel care revelează persoana. Actul este momentul particular în care persoana se revelează, iar acțiunea care presupune ca agent persoana are o semnificație morală. Etica nu poate să facă abstracție de faptul că binele și răul se manifestă doar prin acte și, prin intermediul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
actul său este perceput ca un act al persoanei care îi indică o capacitate esențială, aceea de a se revela sau de a se manifesta. Așadar, actul este cel care revelează persoana. Actul este momentul particular în care persoana se revelează, iar acțiunea care presupune ca agent persoana are o semnificație morală. Etica nu poate să facă abstracție de faptul că binele și răul se manifestă doar prin acte și, prin intermediul lor, omul este participant la bine și la rău. Experiența
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Revelației. Există două documente conciliare care vorbesc despre sensus fidelium: documentul conciliar Lumen Gentium nr. 12 oferă o descriere completă, iar Dei Verbum nr. 8 îl menționează ca a treia formă de cunoaștere a Revelației. Problema este că nu se revelează legătura dintre experiență și sensus fidelium, fie din cauza mentalității pe care deja am descris-o, fie din cauza conceptului de experiență care are nevoie de o inserare corectă în contextul teologiei. Tocmai categoria experienței ne permite să descriem sensus fidei. Constituția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
apocaliptică la Apocalipsul lui Ioan Apocaliptica (apocalipsis, din gr. apokalyptein - a lua vălul) înseamnă a descoperi lucruri care aparțin misterului creației, voit de Dumnezeu, și istoriei, călăuzită de Dumnezeu. Aici voim să prezentăm câteva elemente esențiale ale apocalipticii: adevărurile sunt revelate prin intermediul ființelor care aparțin lumii divine; maeștrii apocalipticii, adesea, așază scrierile sub profilul unui personaj eminent al istoriei mântuirii, fapt care conferă autoritate textului; se face uz frecvent de un mod de a proceda numit antedatare (a prevedea cu o dată
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tronului - simbolul celor șapte spirite ale lui Dumnezeu - 4,5) și prin Isus Cristos „Mielul”, care prin victoria sa asupra celui rău este unicul în măsură să citească această carte și să realizeze proiectul lui Dumnezeu. Viziunea este fundamentală deoarece revelează (ținând cont de momentul în care se află Ioan, adică este vorba despre separarea dintre iudei și creștini; creștinii percep Vechiul Testament realizat în Cristos - Mesia, în timp ce iudeilor le scapă această viziune) că Isus, Mielul jertfit care poartă semnele răstignirii, este
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
1, 29). În calitate de „Miel”, Isus este în măsură să deschidă Scripturile și să devină interpretul acestora. Așadar putem să înțelegem lucrarea lui Dumnezeu, pornind nu de la creație, ci de la cruce, așa cum Israel înțelegea creația pornind de la exodul din Egipt. Cristos revelează istoria mântuirii - istoria răvășirilor (cele șapte sigilii). Este important să ținem cont de faptul că sulul de pe care sunt deschise cele șapte sigilii este Vechiul Testament. Deci autorul Apocalipsului face o relectură a istoriei mântuirii. Calul roșu al celui de-al
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
revelații a lui Isus Cristos este acela de a consola și de a întări comunitățile oprimate de o „suferință dură”. Cartea profetică vrea să fie, înainte de toate, o carte de îmbărbătare pentru Biserica oprimată și persecutată pe pământ. Nimic nu revelează mai clar această finalitate. Concluzie Ceea ce l-a convins pe Nietzsche să considere Cartea Apocalipsului ca pe o „explozie a spiritului de răzbunare” este pasajul în care se vorbește de un timp al mâniei judecății lui Dumnezeu (Ap 11,17-18
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]