2,374 matches
-
versantul celălalt al vieții, eu abia îl urcam. Vorbea într-o limbă ce-mi părea necunoscută, îi spuneam „nu înțeleg, tată”, însă nu auzeam nici un răspuns, o depărtare se așezase între noi, dar îl iubeam imens. „Ți-aduci aminte de revelionul din 1921, dinaintea nașterii mele, petrecut în casa doamnei și domnului Lunacearschi? Dar dumneata, fostă domnișoară Marcela Lunacearschi? (și în clipa aceea mă uitai la ea, era în capătul opus al mesei față de locul în care mă aflam), ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însă undeva... Dar cine știe? Scrisoarea conținea câteva rânduri: „Iubite, domnule judecător, noi toți ai familiei vă invităm încă de pe acum - ca să preveniți vreo piedică ce vi s-ar ivi, cum ar fi o altă invitație între timp - să petreceți revelionul cu noi. Vă veți simți, suntem siguri, ca la dumneavoastră acasă. Vă îmbrățișăm cu toți și vă așteptăm răspunsul care am vrea să fie cel dorit de noi”. Sunt sigur că scrisoarea a fost citită de Ana peste pagina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei, mult deasupra acestei lumi, nu poate înțelege, chiar dacă i-ai explica nu va pricepe!” - „Nu se știe!” răspunsei. - „Ce-ai spus?” întrebă Ana. - „Nimic, ți s-a părut. Îmi pare rău că n-am să pot să vin de revelion să petrecem împreună” - „Păcat! te așteptam toți cu bucurie, eu însă și cu legitimitate”. - „Ai început să ai vocabular juridic, observ”. - „De la tine am învățat, dragul meu; ai avut puterea să mă deformezi, lăsându-mi în schimb convingerea că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zile șuierând a pustiu. Mergeam către sfârșitul anului, ploua și ningea, o vreme tot mai umedă pătrundea în oase împreună cu înserarea ce cădea repede, la orele cinci după amiază era întuneric; orașul, înecat în el, încerca optimismul tradițional al apropierii revelionului. Eram acum în seara zilei de 30 decembrie, și postul de radio ascultat prin megafoanele din centrul orașului unde mă aflam atunci anunță abdicarea Regelui făcută și în numele urmașilor săi. El, altădată în uralele mulțimilor, tânăr, înalt, drept; - și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
preocupările privind modul cum se vor fi descurcat cu multiplele privațiuni cei patru membri ai familiei mele, rămasă la București, în plină iarnă și în condițiile când aprovizionarea cu minimul necesar de alimente era foarte dificilă. Vorbisem, în noaptea de Revelion, la telefon, cu Nicoleta, care mă asigurase că aveau cele necesare pentru sărbători, că pătura din lână de lama este binevenită, fiind foarte călduroasă, că le-a lipsit tradiționala vacanță la munte și odihna activă de pe pârtiile de la Predeal și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cauciucurile cu periuța de dinți. Jacqui repeta întruna că e un ticălos și că se săturase, nu, de data asta chiar se săturase de el, dar întotdeauna îi mai dădea o șansă. Apoi se despărțise de ea în noaptea de Revelion și fusese devastată. Jacqui n-a apucat să-mi răspundă. De parcă n-aș fi zis nimic, Rachel a spus: —Ai o mulțime de mesaje pe robot. Ne-am gândit că ai prefera să fie cineva aici în timp ce le asculți. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și, din cele opt cupluri, doar cinci erau mixte. Dar Jacqui își făcea griji că ea era singura femeie care fusese părăsită de tatăl copilului. Ce-i drept, Joey o sunase din când în când. Mă rog, de Crăciun, de Revelion și de ziua lui, mai exact - momente la care, după cum a zis ea pe bună dreptate, era beat și devenise sentimental - și îi lăsase mesaje dezlânate și spăsite, pe robot. Jacqui nu-i răspundea niciodată și nu-l suna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-ți explic cât de rău Îmi pare. Tocmai au sunat părinții mei să ne spună că au Închiriat o vilă la Las Ventanas pentru săptămâna dintre Crăciun și Anul Nou. Le-am spus că deja Îmi făcusem planuri de Revelion, dar ei mi-au zis că Îi invitaseră pe părinții lui Avery și pe fratele lui, așa că trebuie să mergem cu toții și n-am ce să fac. Ca de obicei. Era prea frumos ca să fie adevărat. —Serios? Te duci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
foarte, foarte rău. Bineînțeles că Îți plătesc eu biletul pe care nu-l mai folosești și Îți cumpăr altul ca să vii la mine cât mai repede. Te rog doar să mă ierți. Dacă te face să te simți mai bine, Revelionul meu o să fie un coșmar absolut... Părea atât de Înnebunită Încât Îmi venea s-o Îmbrățișez. —Pen, nu-ți face probleme... Serios? Ești nebună? — Dacă tot e vorba să fim sincere aici, te sunasem să-ți spun că nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Avem un nou client - o asociație sau așa ceva a proprietarilor de cluburi - și vor ca noi să promovăm viața de noapte din Istanbul. De fapt, exportăm acolo petrecerea și ne asigurăm că i se face publicitate. S-au gândit că Revelionul e momentul perfect să Înceapă treaba asta. Începu să râdă și spuse: Deci m-ai lăsat să duc la capăt toată povestea asta lacrimogenă când tu sunai oricum să contramandezi? Ce cutră ești! —Ăă.. scuză-mă, dar tu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și simplu n-aveam energie. —Bine, spuse ea, pe un ton ezitant. Habar n-am ce spui, dar sunt mereu pe aproape, știi? Numai un telefon ne desparte. —Știu, scumpo, și Îți sunt recunoscătoare. —Încă o dată, Îmi pare rău de Revelion, dar mă bucur că o să faci ceva mult mai extraordinar. O să citesc despre asta În ziare... — Apropo de asta! Nu ți-am spus... Cum am putut să uit asta? Știi că New York Scoop a scris toate chestiile alea scârboase despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
opt, aveam să luăm cina la un restaurant superb, să trecem prin două baruri superbe și să Încheiem cu un club superextra, ultraexclusivist, unde aveam să rămânem până aproape În zori, ca și tinerii turci și turiștii europeni. Seara de Revelion se deosebea de celelalte doar pentru că trebuia să ținem un toast cu șampanie - la televiziunea națională - la douăsprezece noaptea. Fotografii trebuiau să Înregistreze fiecare minut al superdistracției, iar Kamal se aștepta ca publicitatea obținută să fie de folos atât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
meargă acasă, să doarmă și să viseze: Kathy Hudgens, Buddy Jastrow, casa pătată de sânge de pe aleea din Kern County. Ieșind pe rampa de preluare a morgii, privi înapoi. Ralph Carter împărțea banii de mită cu doctorul, în pălărioara de revelion CAPITOLUL DOI Locotenentul Mal Considine se uita la o fotografie înfățișându-i pe soția și fiul săi, încercând să nu se gândească la Buchenwald. Tocmai trecuse de 8:00 A.M.; Mal era în biroul lui de la Oficiul de Investigații Criminale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stefan în cehă. „Sunt eu. Voiam să știi că poate dura câteva ore”. „Blonda ridică pretenții, Herr Lieutenent?” „Nu e nici o blondă, Celeste. Știi că nu e nici o blondă și știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine îl înfuriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz, în calitatea lui de șef al Serviciului de Pază și Securitate de la Hughes Aircraft, nu făcuse toată noaptea altceva decât să-i dirijeze pe cei de la Mighty Man în ceea ce Howard Hughes numea „perimetru de patrulare”. În noaptea de revelion paznicii angajați ai uzinei primiseră liber, iar de ieri seară în curtea respectivă patrulau niște spectre de bețivi inveterați. Momentul culminant al angajării lor îl constituia marele bonus oferit de Howard de Anul Nou: bena unui camion burdușită cu hotdogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești mereu, Românie, patria mea! Revelion Revelionul 2007 l-am început și l-am încheiat privind programele tv. Am suprasolicitat telecomanda pentru a ocoli nesfârșitele și agresivele spoturi publicitare cu care toate posturile au fost înțesate. Când a sosit multașteptata și emoționanta clipă a trecerii în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
apele râurilor ce coboară repezi spre bătrâna Dunăre. Îți sărut picioarele, spălate de valurile Mării. Îți sărut mâinile cu care mângâi și alini durerile și suferințele românilor obidiți. Să trăiești în veci și să înflorești mereu, Românie, patria mea! Revelion Revelionul 2007 l-am început și l-am încheiat privind programele tv. Am suprasolicitat telecomanda pentru a ocoli nesfârșitele și agresivele spoturi publicitare cu care toate posturile au fost înțesate. Când a sosit multașteptata și emoționanta clipă a trecerii în noul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și cunoscuților. Am îmbrățișat cu privirea pe compatrioții mei care petreceau noaptea dintre ani în marile piețe, în restaurante ori în familie. Am ascultat cuvintele diplomatice ale înalților demnitari din forurile europene sosiți la București pentru a sărbători, alături de români, Revelionul Integrării. Am numărat împreună cu bădica Traian ultimele zece secunde ale anului ce se încheia, m-am sărutat cu singurătatea, cu care am întâmpinat Anul Nou de mai multe ori. Apoi.... a început să sune telefonul dar nu prea mult; câteva
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
nume cu adânci și semnificative rezonanțe religioase și istorice. Somnul a venit la puține ore după secunda zero. Am alunecat în lumea viselor cu privirile în ecranul televizorului și cu gândurile strecurându-se insidios spre vremurile de altă dată când Revelionul era o mare sărbătoare și un prilej de bucurie și de petrecere pentru familia mea, atunci întreagă și unită. Nădăjduiesc că voi avea șansa să sărbătoresc și primul revelion european al românilor, 2008. Dramă Năzuiesc spre viitorul cu iz de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu gândurile strecurându-se insidios spre vremurile de altă dată când Revelionul era o mare sărbătoare și un prilej de bucurie și de petrecere pentru familia mea, atunci întreagă și unită. Nădăjduiesc că voi avea șansa să sărbătoresc și primul revelion european al românilor, 2008. Dramă Năzuiesc spre viitorul cu iz de trecut bulversat, doresc să-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
se face, cum reușește un român să întoarcă pe dos mănușa tragică și s-o arunce în față destinului? Dintr-un dușman potențial își face un prieten pe viață. Devenind bucureștean și debutând în literatură, eram invitat la cenacluri, la revelioane. Asistam la veselia generală crunt și plin de orgoliul răspunderii universale pe care o simțeam că îmi apăsa umerii și părăseam aceste petreceri însumîndu-i pe toți. Cum se puteau sclifosi atât de inconștienți, mă întrebam eu, când știau totuși foarte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și ținutul Herța cu România, fiindcă în momentul decisiv, în loc de unire, Ion Iliescu și guvernul post-decembrist s-au grăbit să recunoască independența noului stat, nevrând să deranjeze Moscova. Cu două ore înainte de a se termina Anul Nou, am participat la Revelionul organizat de familia finilor Brătuleanu, cu belșug pe masă, cu multă voie bună, cu lumină în inimi și suflete, dar și cu o măsurată cumpătare. Doar discuțiile cu schimburi de idei au avut o largă prioritate, însoțite de bune urări
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de succes, aș putea scrie când vreau, în ce țară aș alege. Mi-aș face singură programul și aș putea chiar să nu-l respect, dacă nu vreau. Acum altcineva face asta. Altcineva decide dacă am liber de Crăciun sau Revelion. Ei hotărăsc la ce oră să-mi pun alarma și, Doamne, urăsc asta! Într-o zi, o să fac totul cum vreau eu! La asta visez, cel puțin. Vreau să-mi trăiesc viața cum îmi place. Și să nu fiu nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sune. Sunt o femeie puternică. Am multe calități și doar pentru că un bărbat nu m-a sunat încă nu înseamnă că e sfârșitul lumii. Scenariul meu începe să prindă formă și ar trebui să fie gata până la sfârșitul lunii. De Revelion e data limită. E o noapte bună pentru un termen limită, pentru că îmi dă ceva de făcut în cea mai urâtă noapte a anului. Doamne, urăsc Revelionul mai mult decât orice. Îmi place Crăciunul, dar Revelionul e cel mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să prindă formă și ar trebui să fie gata până la sfârșitul lunii. De Revelion e data limită. E o noapte bună pentru un termen limită, pentru că îmi dă ceva de făcut în cea mai urâtă noapte a anului. Doamne, urăsc Revelionul mai mult decât orice. Îmi place Crăciunul, dar Revelionul e cel mai rău, nimeni nu vrea să promită nimic, în caz că apare ceva mai interesant. Și desigur că nu apare niciodată nimic. Și toți oamenii ăia nehotărâți mereu rămân cu buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]