6,418 matches
-
fost aleși democratic la conducerea revistelor sale (România literară sau Secolul XX, pentru a nu lua decât exemplele cele mai prestigioase) sau a editurii Cartea românească, precum și În Consiliul de Conducere al Uniunii. Dar Uniunea Scriitorilor, În pofida faptului că-și revendică originile mai mult din Societatea Scriitorilor Români, fondată În 1909, decât din Uniunea Scriitorilor Sovietici, căreia Îi datorează numele, nu era ușor de reformat. Deja În 1989, scriitori din exil Încercaseră să fondeze o Societate a Scriitorilor Români, alternativa Uniunii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Fier», precum și responsabilității sale În orientarea unui număr Însemnat dintre discipolii săi către extremă dreaptă, Nae Ionescu reprezenta Incarnarea râului istoric absolut pe care regimul comunism pretindea că reușise să-l extirpe. Denunțând efectele perverse ale unei cenzuri care, desi revendicându-se dintr-o tradiție antifascista, făcuse imposibilă o adevarată abordare critică a trecutului, Voicu demonstrează complicitatea dintre foștii cenzori și noii adepți. El compară principalele figuri retorice ale discursului apologetic asupra lui Nae Ionescu În anii ’90 cu cel din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
substitute degradate ale vechiului «socialism (sau comunism) științific»? Mimetismul științific, aparențele de științificitate - precum marile titluri academice - nu se Înscriau neapărat Într-o tradiție marxista, ideile bastarde sau folclorice internaționale fiind de toate culorile. Este mai curând pierderea monopolului epistemic revendicat de fosta știință oficială, care pretindea că dispune de o explicație ultima pentru orice fapt social, care a plasat pe cei mai puțin dotați dintre agenții săi pe poziții marginale sau În exteriorul câmpului științific. Incapabili de a renunța la
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
puțin de trei PEN-Cluburi germane (din Est, din Vest și cel al scriitorilor germani din exil). Asupra istoriei acestei instituții, vezi și Mihai Dinu Gheorghiu (1996, pp. 9-12). PEN-Clubul din RFG a fost constituit de 112 scriitori, În timp ce 13 scriitori revendicau continuitatea unui centru al Întregii Germanii, PEN-Zentrum Ost und West, sub președinția lui Arnold Zweig; acesta a devenit Centrul PEN-RDG abia În 1967. Printre cei 13 scriitori din Est, 11 erau exilați de foarte mult timp. Cazul lui Johannes Tralow
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Mircea Eliade În această polemică «internă», În România. Relațiile foarte strînse dintre Eliade și Monica Lovinescu excludeau, după părerea mea, vreo divergență asupra fondului chestiunii. Pe de altă parte, simpatia pe care o putea arăta Monica Lovinescu celor care se revendicau, Într-un fel sau În altul, de la Eugen Lovinescu, nu putea depăși cadrul politic strimt al acestui post de radio anticomunist. A se vedea În acest sens evoluția relațiilor dintre Monica Lovinescu și Eugen Simion, principalul editor al operei lui
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de opera iluminiștilor francezi. Opiniile politice, marcate de josefinism, au ca sursă opera lui J. Lanjuinais (Le Monarque accompli). Morala îi este cunoscută prin opera lui Fr. S. Karpe, care susținea doctrina dreptului rațional sau natural, iar ideile pedagogice se revendică de la filantropism, prin J. H. Campe, urmașul lui Johann Basedow. L. a fost unul dintre primii adepți la noi ai filosofiei lui Immanuel Kant, după care a redactat cursuri de filosofie, logică și metafizică, pierdute însă. Ideile lui se reflectă
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
și de „braț voinicesc”. Mai interesant, discursul dedicat domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822 dezvoltă într-un stil mesianic, ce îl anunță pe acela al lui I. Heliade-Rădulescu, o filosofie a istoriei de inspirație iluministă. Dialectica istoriei se revendică de la antinomia bine-rău. Convertibilitatea celor două esențe determină evoluția ciclică a omenirii. „Roata veacurilor” este mișcată de alternarea stărilor de sărăcie (răul) și de bogăție (binele). Discursul se încheie cu o personificare a patriei, dând expresie mândriei de a fi
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
este grav și adânc, totul are accentul serios al destinului și freamătul eternei neliniști umane”, povestirile constituind „o epopee modernă în chip de povestire orală poporană”. Iar Octav Șuluțiu, în „Vremea” din 1931, afirma că „Panait Istrati nu poate fi revendicat nici de spiritul francez, nici de spiritul românesc”, categorisindu-l drept „oriental”. De multe ori, autorul Chirei Chiralina a fost privit ca o curiozitate, ca un exponent al senzaționalului excentric, etichetat drept „vagabond intercontinental”, „haimana internațională”, „cavaler rătăcitor.” În I.
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
discursului ideologic. Prin literatura publicată se prefigurează un peisaj care va deveni definitoriu în următoarele decenii. Colaborează cu poezie Ștefan Tita, Basil Dahl, Ion Pribeagu, Mircea Florentin, N. Nasta, cu proza - Horia Iancu, Teodor Mazilu, Eusebiu Cămilar, Elisabeta Luca. Articolele revendică, dintr-o perspectivă maniheista, figuri culturale importante. Semnează studii și articole Ștefan Voicu (Dobrogeanu-Gherea, critic literar, o actualizare a figurii criticului, pe temeiurile doctrinei gheriste sociologizante), Mircea Florentin (Misiunea socială a scriitorului, o teoretizare a literaturii de factură realist-socialistă, si
REVISTA MUNCII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289234_a_290563]
-
V. Fărcășanu. Cu proză sunt prezenți D. Stăncescu, Th. D. Speranția, neînsemnații G. Dympolescu, Aug. R. Clavel, D. P. Manolescu, superficialul N. G. Rădulescu-Niger, dar și I. A. Bassarabescu (din 1897) și Mihail Sadoveanu (în 1900 și 1901). Scriitorii pașoptiști, revendicați de „Literatorul” ca tradiție literară, sunt retipăriți și în paginile R.l.: Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu (cu romanul Elena). Studii de istorie literară publică M. Gaster (Din scrierile lui Constandin Golescul ), T. G. Djuvara (Încercări asupra literaturii române de la început până în
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
de îndemnuri și deplângeri uvriere”, în numărul 112-113/1912 se reproduce Noapte de mai de Al. Macedonski, căruia îi apăruseră aici, în numărul 1/1900, și câteva pagini de jurnal ficțional (Din caietul unui dezertor). Proza din R.i. se revendică de la modalitatea realistă sau naturalistă și este profund moralizatoare. O ilustrează autori precum Valeriu Bernard, I. Neagu. În mod oarecum surprinzător - dată fiind epoca literară pe care o traversează -, publicația cultivă reportajul, fie prin traduceri, fie realizat de autori români
REVISTA IDEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289217_a_290546]
-
de o excepțională ținută intelectuală, R.F.R. joacă un rol extrem de important, alături de „Viața românească”, în mișcarea literară și culturală interbelică. Beneficiind de colaborări spectaculoase, revista își configurează și își menține un profil cultural de talie europeană. Modelele de la care se revendică în primă instanță sunt, pe de-o parte, „Revue des deux mondes” (cu care se aseamănă în format, număr de pagini, atitudine intelectuală sobră și profil enciclopedic) și, pe de altă parte, „Nouvelle revue française” (de care se apropie prin
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
în câteva luări de poziție ulterioare, precizând orientarea revistei și zonele de interes către care se îndreaptă atenția acesteia. Astfel, în nota intitulată Paul Zarifopol (6/1934), semnată de redacție la moartea redactorului-șef, este invocată atitudinea criticului, care se revendica explicit de la spiritul promovat de Junimea: „prin acțiunea ei, acea grupare ne-a lăsat o moștenire prețioasă și grea: aceea a unei obligații supreme de a combate cultura neautentică”. Modelul junimist, imprimat orientării R.F.R., urmărește „să organizeze o disciplină a
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
dreptul negativist. Literatura română e prea tânără ca să ajute la definirea specificului, lipsește tradiția literară și culturală, lipsesc și individualitățile eminente. Foarte curios, R. ignoră complet folclorul, pe Miron Costin ori pe Dimitrie Cantemir, pe scriitorii pașoptiști de la care se revendica, cel puțin în parte, „Viața românească”, pe B. P. Hasdeu, și mai ales pe Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale (invocat o dată). Deși cele două condiții nu ar fi satisfăcute, el se încumetă totuși să întreprindă o „încercare de caracterizare
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Cristian Teodorescu, Eugenia Vodă, Adriana Bittel, Andreea Deciu, Marina Constantinescu, Ioana Pârvulescu și, fără a fi menționați în casetă, Mircea Grigorescu, Sorin Titel, Marcel Mihalaș, Dana Dumitriu, Virgil Mazilescu, Mircea Iorgulescu, Ștefan Agopian. Continuând în mod direct „Gazeta literară”, dar revendicându-se de la prestigioasa tradiție a revistelor omonime apărute sub direcția lui Vasile Alecsandri (1855), Liviu Rebreanu (1932-1934) și Cezar Petrescu (1939-1940), R.l. a fost fondată la sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă de relativ dezgheț ideologic și cultural, când proletcultismul
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
filosofie. Apărută în 1934, lucrarea cunoaște în 1968 ediția definitivă, din care sunt eliminate referirile (critice) la determinismul economic marxist. „Poem filosofic” situat la egală distanță de perspectiva sentimentală, ca și de cea sceptică sau cinică, Existența tragică poate fi revendicată și de literatură, grație vibrației ideilor („idei trăite”), „stării emoționale” (ce le încarcă de seva autenticului), cât și deschiderii problematicii, interesând direct și în mod major întregul câmp umanistic și cuprinzând valorizarea preeminentă a sentimentului estetic și a artei. Arhitectura
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
Continuă să colaboreze la Vocea Americii, „Lumea liberă”, „Origini”. Abordarea de tip tematist, imagologic, structuralist și psihocritic, care definește demersul practicat de R., e prea puțin pusă în valoare în preambulul volumului de debut Lecturi moderne (1978), unde autoarea își revendică miza discursului eseistic dintr-un impuls de tip sociologic sau superior etic. Aproape nimic din această ariergardă a esteticului nu va fi reluat în cărțile următoare, unde domină înțelegerea criticii de identificare sub forma unui scenariu-metaforă mitologic, expus la începutul
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
migrații din istorie. Locuitori de pe coasta de est, imigranți nou-sosiți și sclavii eliberați, dornici să găsească noi oportunități În Vest, s-au Îngrămădit pe frontiera americană. Coloniștii trebuiau să plătească numai o taxă de Înregistrare de zece dolari, pentru a revendica pământul, Împreună cu Încă șase dolari pentru titlul final și un comision de doi dolari pentru agentul imobiliar. Pentru a obține posesie definitivă, colonistul trebuia să construiască o casă și să cultive terenul În interval de cel mult cinci ani de la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pot recunoaște și aici trăsături comune cu creația lui Camil Petrescu, argumentul conflictului dintre individul cu aspirații înalte, vizând atingerea absolutului, și societatea preocupată doar de interese mărunte și imediate oferind substanța pledoariei dramatice. Personajele centrale ale pieselor sunt revoltați revendicându-și dreptul la o existență dacă nu desăvârșită, cel puțin corectă. Omul de prisos și Creditorii abordează această problematică din unghiul comentariului moral, în Șacalii primează demonstrația psihologică, iar în Turmele subiectul este dezvoltat cu apel preponderent la instrumentarul sociologicului
LUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
sfîrșitul vremurilor cei buni vor fi aleși dintre cei răi. Mai menționăm: cele șapte cărți Despre botez, împotriva donatiștilor (De baptismo contra Donatistas), unde reia chestiunea fundamentală a valabilității botezului oficiat de eretici, analizată deja de Ciprian, de la care se revendicau și adversarii lui Augustin; Epistola către catolici referitoare la secta donatiștilor (Epistula ad Catholicos de secta Donatistarum), care poartă și titlul Despre unitatea Bisericii (De unitate Ecclesiae); o confutație (scrisă între 400 și 403) a unei epistole pe care Petilianus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conciliilor donatiste, epistole interne ale comunității schismaticilor și fapte din istoria recentă. El a denunțat nu doar violența exercitată împotriva catolicilor, ci și duritatea cu care erau tratați donatiștii disidenți. Un motiv mai complex îl reprezenta modul cum schismaticii se revendicau de la Ciprian, foarte venerat în Africa; acesta susținuse necesitatea repetării botezului, dacă acesta fusese oficiat de eretici (cf. vol. I, pp. 405-406); Augustin nu ezită să opună autorității lui Ciprian pe cea a Apostolului Petru sau a Bibliei și subliniază
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
curtea imperială condamnarea ereticului, nu avea încă, pe plan cultural și dogmatic, și mai ales în Gallia, acea autoritate ce i-a fost atribuită în secolele următoare. Am spus că e un termen impropriu deoarece susținătorii acestui antiaugustinism nu se revendică niciodată de la Pelagius, ci, eventual, de la învățații greci din secolul al IV-lea. Așadar, nu fără motiv Tibiletti preferă să vorbească despre „maeștri provensali”, și nu despre „semipelagieni”, iar Pricoco subliniază și el inexistența „semipelagianismului”. Dezbaterea despre semipelagianism constituie una
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cea adevărată, care are loc în spirit” (IX, 969 BC). încă o dată, ca în cazul lui Celsus și Origen (cf. vol. I, pp. 321-325), două modele de religie se confruntă și, cum e obiceiul în asemenea cazuri, fiecare dintre ele revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncînd asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceștia le fac un serviciu păgînilor și ereticilor; numai unele părți sînt profeții referitoare la Cristos (II, 195), și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, în primul rînd arienilor. Nu are un interes deosebit în ceea ce privește speculația cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atît separarea, cît și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ansamblu, Ioan se ocupă mai ales de detaliile practice și ajunge chiar să explice, dacă e necesar, răspunsurile precedente ale lui Varsanufie unor destinatari care nu au reușit să le înțeleagă. Amîndoi, din cîte se pare fără să fie preoți, revendică și exercită dreptul de a ierta păcatele în calitatea lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspîndit în Biserica din Orient. în schimb, este aproape absentă - cu excepția schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriu-zisă, fapt ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]