15,122 matches
-
există un principe rău, fericit; Augustus și-a găsit liniștea doar atunci cînd a devenit virtuos. Tiranul Commodus, succesor al divinului Marc-Aureliu, a fost omorît, în pofida respectului pe care lumea-l avea pentru părintele său. Caracalla n-a putut să reziste tocmai din pricina cruzimii sale. Alexandru Sever a fost trădat și ucis de Maximin de Tracia, iar acesta din urmă, după ce a indignat toată lumea cu barbariile lui, a fost ucis și el. Machiavelli susține că acesta a pierit din cauza disprețului pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de multe. Principele care se mulțumește să guverneze bine este ca un om care mănîncă cu măsură și al cărui stomac digeră bine. CAPITOLUL XXV [Cît de mult contează norocul în treburile din această lume și cum i se poate rezista] Chestiunea referitoare la libertatea omului este una dintre acele probleme care duc la exasperare gîndirea filosofilor și care a atras adesea anateme din partea teologilor. Partizanii libertății spun că, dacă oamenii nu sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acolo și mai accentuat: șase dintre ele prezintă, începând cu 1991, o veritabilă descreștere demografică (Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Republica Cehă și Slovenia), alte două o cvasi-stagnare a populației lor (Slovacia și Polonia), numai Malta (și poate Ciprul) părând să reziste acestei tendințe. Rezultă că pentru cvasi-totalitatea Uniunii (a celor 25), la ora actuală se manifestă o stagnare demografică. Tabelul 11. Evoluția demografică generală (Lume, UE a celor 15, UE a celor 25, Franța) Lume UE a celor 15 Procent din
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
nouă, țările bogate sunt lovite în mod deosebit, și Europa este foarte atinsă atât de o fertilitate în declin, cât și de o îmbătrânire accelerată. În Europa, Franța este singura țară de mărime demografică respectabilă care pare, pentru moment, să reziste destul de corect atoniei demografice ambiante. Datorită unei creșteri naturale, care cunoaște de câțiva ani, un oarecare spor, și cu prețul unei imigrații nete apreciabile din punct de vedere cantitativ, Franța asigură în prezent esențialul creșterii demografice a Uniunii Europene... Va
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ani. Iar dacă paradisul e asimilabil copilăriei Înseamnă că, Între cei zece și unsprezece ani ai mei, lumina Raiului a fost cea care s-a dus să asfințească undeva, nimeni nu știe unde. Copilăria, cu accidentele ei paradiziace, a mai rezistat o vreme, s-a zvîrcolit, a refuzat să cedeze odată cu lumina. Dar nu există paradis În absența luminii, drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-au deplasat ele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mobilizați la muncă, pe frontiera de est, În munții Maramureșului, la construit cazemate În fața iminentei primejdii bolșevice. Urechilor tinerilor le-a fost dat să audă cuvinte de necrezut din partea autorităților de ocupație care se rugau la Dumnezeu ca România să reziste sub presiunea puhoiului roșu pentru ca și gra nița Regatului lui Horthy să fie cruțată de pericol. Premi li tarilor li s-a cerut ca, pentru o anume dimineață, să-și pregătească o traistă cu cele trebuincioase vieții de zi cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la vreo Înșelăciune spre a-și ușura chinul. Toți deportații trebuiau să asiste ca să ia aminte. Cei mai mulți condamnați nu rezistau pînă la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la loc pe stîlp. Nici Costin n-ar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la capăt, leșinau, dar erau aduși În simțiri cu o găleată sau mai multe de apă rece. Pauza era cronometrată și adăugată celor două ore, iar scripetele Îl trăgea pe osîndit la loc pe stîlp. Nici Costin n-ar fi rezistat. VÎrful piciorului aproape că atingea pămîntul, așa că ten dința omului era să se tragă În jos, omorîndu-și astfel spi narea. CÎnd durerea era cît pe ce să-l rupă În două, a auzit din spate un „pst!“. A sperat să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unor ștabi de partid la Ardud, a intrat peste ei, i-a Înșirat la perete sub amenințarea armei și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i cînte Trăiască regele! Atunci umbla Îm preună cu Blidaru, ăsta a rezistat pînă tîrziu, pînă prin ’58, am văzut și eu trupe de securitate grupate la noi, la pri măria din Rătești. Au plecat de acolo spre Țara Codrului... Știu și eu cînd l-au lichidat pe Blidaru. Au trîntit securiștii un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
putuse. Mă temeam ca nu cumva tata să se oprească din povestit, fiindcă rar i se Întîmpla să se atingă de tainele lui ori de ale altora trăite de el. — Bine, dar, am Îndrăznit, cum au reușit oamenii ăștia să reziste?... Puterea Partidului e peste tot! — Eu Îți mai spun cîte ceva, dar nu ca să te duci să umpli Clujul cu ce-ți povestesc aici... Lucrurile astea le cunoaște puțină lume. — Nu spun, nu spun, m-am grăbit să făgăduiesc, avînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
liniștit-o pe bătrînă, iar pe noi ne-a lămurit că ea, auzind că În casa parohială se vorbește românește, crezuse că preotul maghiar e vizitat de autoritățile de Partid. Părintele s-a oprit Îndelung asupra bisericii În care slujea. Rezistase pe coama ei de deal din 1482, un an după ce fusese ridicată cetatea. Mi-o aminteam și eu. Nu În amănunt, ci mai mult ca o impresie, profilul ei ivindu-se impunător de după o cotitură a drumului cînd veneam din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de linia Întîi, cu puține șanse de scăpare. Băiatul a pornit să urce trăgînd În susul scării. Neamțul Însă a lansat și el o grenadă rănindu-și adversarul la cap. Se pare că și el era convins că nu mai poate rezista mult timp la postul lui oricît avantaj Îi oferea Înălțimea. Ar fi urmat luarea cu asalt a turlei. Așa că l-a bandajat pe celălalt la repezeală cum a putut, l-a cărat În cîrcă pînă jos și l-a depus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea virtuală. A fost Înlocuit atunci cu unul de sticlă, albastru În aparență, care a rezistat și el puțin peste jumătate de veac. La Începutul lui august 2013, cînd scriam Încet, dar cu Încredere la această carte, am hotărît cu Nicole să străbatem țara de la sud la nord, pe un traseu pe care nu-l mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dornei, am simțit că din proteza de sticlă se desprinde o așchie. În scurt timp, ochiul acela decorativ s-a destrămat În mici fîșii, ceea ce nu credeam că e cu putință cu sticla. Ea m-a liniștit:— Nu putea să reziste o veșnicie. Nu-i nimic, n-ai să-ți scoți ochelarii de soare decît noaptea, iar după ce ne Întoarcem la București, ai să-ți faci una nouă. — Și cu cioburile astea ce facem? Sper că nu vrei să le păstrezi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu i s-a alterat nici astăzi, la optzeci și opt de ani. În ziua aceea Însă timbrul Îi coborîse mult, vorbea rar. Mi se adresa cu seriozitate, ca unui om În toată firea, În stare să Înțeleagă și să reziste la un pumn al destinului. Mai degrabă vocea ei Încetinită, rărită și Înnegurată decît sensul cuvintelor m-a făcut să pătrund gravitatea noutății. Era În octombrie 1962, Împlineam opt ani, iar asupra planetei stătea să se năpustească războiul nuclear. La
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și tot la televizor, au fost Ceaușeștii. M-aș Întoarce cu orice preț Înapoi, În smîrcurile cețoase ale prezentului, cu singură memoria mea destul de rău prevestitoare, amintindu-și de acum totul și purtîndu-se pe deasupra apelor.“ Epilog Pe la mijlocul lui 1990, am rezistat cum am putut cîtorva atacuri de nostalgie. Maică-mea suferise și ea comoția unei mari revelații și, ca ntotdeauna În atari ipostaze, nimic nu i-a mai putut sta În cale. A vîndut intempestiv și cu preț bun casa din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
După o pauză de efect, plănuiam să mă revărs În argumente și să plonjez În detalii: la mijloc nu se afla vreun sat mai mare, ci o importantă așezare Întărită Încă dinainte de anul 972 cînd, istorisește Anonymus, ducele Menumorut a rezistat trei zile și trei nopți În cetatea de pămînt Zotmar asalturilor cetelor de unguri. Lucru puțin știut este că aici s-a ridicat cea mai veche urbe germană de pe cuprinsul românesc, cu cele dintîi contingente militare nemțești colonizate puțin după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țină pentru ei. Dar n-a fost să fie așa. În anul acela, iarna a fost mai grea ca niciodată. Era un ger cum nu se mai văzuse un ger "de crăpau pietrele". Bine strânse una-n alta, pietrele digului rezistau. Împărțeau și binele, și greul, iar gerul trecea din una în alta și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu știu cum e acolo și nu mi-e frică, fiindcă tot El e și aici, și acolo! Iar dacă mă prind să mă omoare, măcar să nu vadă soră-mea. Marta e de stâncă. A văzut totul, știe toate. O să reziste. Dar Maria... cine știe ?! Mereu i se năzărește moartea poate că așa s-a născut ea. Uite, stau și mă gândesc așa a fost să fie familia noastră : mereu, viața care vine din moarte: mama a murit la nașterea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-i cheme la noi... Le-am spus să se pregătească pentru o misiune grea. Când va fi ora plecării Îi vom anunța noi. Și „noapte bună!” Erau „cătane bătrâne” deja. Așa că știau ce au de făcut. ― Da’ cum mai rezistați voi acolo, dacă nici noaptea n-aveați somn? - a Întrebat, cu mare nedumerire, Elena. ― Apoi când nu-i cum trebuie, atunci Îi bun cum esti - dormem pi apucatilea! - a răspuns tata Toader. Iar Petrică a depănat firul mai departe: ― „Stingerea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a continuat: „Mă descurc singur, Petrache băite”. ― Am Început să mâncăm, dar urechea ședea la pândă... Orice zgomot Însemna pericol pentru noi... Era atâta liniște, Încât auzeam și fâlfâitul unui pițigoi printre crengile din hățișul râpei. Mă Întrebam: „Oare cum rezistă o asemenea vietate cât un chipăruș la gerurile iernii?” Și atunci mi-am adus aminte că acest grăunte de viață are un simț al libertății nemaiîntâlnit la alte vietăți. Nu degeaba se spune că: „Ai să mori de necaz ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușor să previi decât să tratezi o afecțiune. În cazul acesta, astăzi vom face vizita ca la carte. Și pe acest filfizon să-l punem să ne prezinte fiecare caz din salonul lui, cu lux de amănunte... Să vedem dacă rezistă. Îl vom lua după noi și În salonul unde se află colonelul Zdup, să-i vedem față În față pe amândoi... ― O soluție mai bună nu-mi imaginez, domnule profesor. ― Peste o jumătate de oră, să fii gata. Până atunci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Împreună cu profesorul Zenit - cu spectrul morții rănitului pe masa de operație plutind deasupra noastră - am reușit să oprim hemoragia și să refacem osul femurului zdrobit... Apoi l-am Învelit În nu știu câte pături și Într-o foaie de cort, pentru a rezista frigului până la spitalul din spatele frontului. Când toți răniții au fost așezați În camionul cu prelată, profesorul Zenit a urat ca de fiecare dată și acestor răniți: „Drum bun, copii, și să dea Dumnezeu să vă faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
faceți sănătoși, fiindcă familiile voastre vă așteaptă!” Din camion a răzbătut până la noi un „Mulțumim” și „Să trăiți, domnule doctor!” pornit de pe durerile răniților... Profesorul Zenit s-a Întors către mine și, cu un aer preocupat, m-a Întrebat: „Va rezista sergentul până la destinație? Tare aș vrea să trăiască!”... Începuse să ningă din nou. Ne-am retras În dormitorul nostru, ca să ne odihnim. Nu cred că au trecut douăzeci de minute și un vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rabotu - a venit comanda... ― Din ziua aceea, gândul meu și al colegului au luat o razna. Nu visam decât evadarea... Dar cum? Atâta vreme cât omătul e de un metru, nu puteai face un pas În lături. Întâi, nu știi cât ai rezista să mergi prin asemenea nămeți. Apoi, te ia din urmă ca pe sfoară. Întrebarea era cât ține iarna acolo? Mai vine și primăvara sau?... Toată ziua cât munceam ne făceam planuri care de care mai năstrușnice... La Început, pe mine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]